6 comments
1st March 2017
Share:

Hater | Trol | Cusurgiu | Spune-mi cum vrei că tot OM sunt by Irina Schmitz

Eram în aeroportul Băneasa acum mulți ani, să tot fi trecut vreo 9 ani de atunci. Era primul meu zbor cu avionul. Păream indiferentă, dar în realitate mă simțeam ca un copil, cu inima cât un purice, care aștepta să-i fie strigată nota pe care o luase la lucrarea de control.

În fața mea, stătea o doamnă. Avea încălțări comode și elegante. Ușor, ușor privirea mea avea să descopere o femeie cu o ținută impecabilă.  Am început să-i examinez mâinile care-i dădeau de gol vârsta de peste 50 de ani.Am continuat să urc cu privirea ca să-i descopăr chipul. O față ovală, perfect machiată cu ochi mari, triști și colțurile gurii lăsate.

Brusc, m-a trecut un fior declanșat de gândul că ”dacă o țin tot așa voi îmbătrâni urât”.

Un an mai târziu aveam să încep expediția vieții mele. Destinația? Identificarea sursei furiei și a nemulțumirii constante. De ce simțeam atât de multă agresivitate? De ce vorbele mele erau pline de critică? Ce-mi alimenta această furie? De ce nu puteam ierta? De ce mă puteam calma doar făcând shopping?

Răspunsurile au început să apară, unul câte unul, și fiecare a debutat cu parcurgerea potecilor întunecate din mintea mea. Unele întrebări și-au găsit răspunsul în memoria implicită, altele în primii ani ai copilărie, altele în școala generală, liceu sau chiar universitate.

Glumițe sarcastice, miștouri și multă critică. Un cusurgiu, asta eram într-un cuvânt. Și culmea, credeam că asta mă face un om bun și corect. Și nu că n-aș fi fost, dar între timp am observat că tonul chiar face muzica.

Văd în jur oameni care au sufletele încătușate de povești nespuse. Furia și nemulțumirea lor poate că sunt ca și în cazul meu doar un strigăt al neputinței. Mă credeam o femeie puternică. Nici nu-mi dădeam seama cât de tare sufeream.

Nu remizam nicio dezbatere. Câștigam orice conflict. Ani mai târziu am realizat însă că le-am pierdut pe toate.

Cum am scăpat de acest viciu? Cum m-am lecuit de hatereală?

De la cusurgioică la ”hold your horses woman!”

Siropos. Prin iubire și apreciere. Am întâlnit pe cineva care m-a iubit așa, imperfectă, fără să-mi facă reproșuri. Mă complimenta atunci când eram blândă și caldă. Iubirea aceasta necondiționată m-a călăuzit pe drumul introspecției. Au fost câțiva ani, când dacă aș fi fost într-o relație cu o persoană ca mine aș fi părăsit-o. Acum n-aș mai face-o. Aș ști cum să vindec de cârcoteală | ”cusurgială” | hatereală pe oricine, oricât de pătimaș ar fi. Iubirea și aprecierea unui om m-au salvat pe mine. Acesta a fost leacul meu. ÎNSĂ … am aflat și cum putem să ne vindecăm singuri de hatereală.

Mai am recăderi. O simt pe chipul meu, schimonosit de impactul anumitor vorbe și o aud în vocea mea, care-i departe de a fi suavă și blândă. Mă aprind la unele subiecte. La acelea care mi-au impactat existența mult timp.

Știu că voi mai recidiva. Că voi mai critica, deși nu-mi doresc să o fac. E încă în ADN-ul meu, pentru că am decenii de experiență. Știu însă că voi critica din ce în ce mai rar. Că nu voi mai demonta un om. Că voi asculta și că voi spune ”Îmi pare rău”. Abia acum știu că voi continua să cultiv blândețea și că voi îmbătrâni frumos.


În era digitală este și mai ușor să ne scuipăm oful. Nu știe nimeni cine suntem și asta ne dă putere. Putem comenta orice despre oricine pentru că avem nevoia de a ne vărsa nervii. Însă, oamenii se hrănesc cu cuvinte. Cuvintele pot abuza emoțional. Violența emoțională face mult rău, schilodește destine.

Sunt mamă. Sunt blogger. Sunt parte din comunitatea părinților care-și pun jurnalele pe net. Ne cheamă Digital Parents Talks iar mama noastră este Parenting PR. Suntem câteva sute de mămici și tătici care alături de milioane de alți părinți dorim să vindecăm ura, critica, dușmănia, invidia. Ca să le facem viața copiilor noștri oleacă mai ușoară.

Întâlnirea noastră, a părinților de sub umbrela ”Digital Parents Talk”, a ajuns la a IV-a ediție și a avut ca subiect Haterii și crizele de imagine. S-a desfășurat în cadru organizat la Immochan, cărora le mulțumim pentru găzduire și cafea. Printre sponsorii care au contribuit la confortul părinților bloggeri au fost cei de la Profructta, Mama PanAteliere Ilbah și Philips Avent.


Despre Hateri și Crize de Imagine am dezbătut alături de Bianca Severin de la Philips Avent. Înainte de asta am luat aminte la ce ne-a prezentat Ioana Agachi, psihoterapeut, blogger pe eupărinteghemotoc și Ana Maria Diceanu, Head of Crisis Department (GMP PR).

Care este definiția Haterului | Cusurgiului | Tolului | Invidiosului?

Having

Anger

Towards

Everyone

Reaching

Success

Hater – OM care nu se poate bucura de succesul altui OM, prilej pentru a scoate în evidență defectele OMULUI

Hater – OM căruia îi displace puternic un alt OM

Hater – OM negativist și critic

Câteva idei care s-au suprapus de-a lungul celor 5 ore:

  • cârcoteala vine de peste tot: familie, școală, prieteni, prietenii de pe canalele social media, etc
  • cârcoteala se îndreaptă către oricine din partea oricui, mai ales în mediul online
  • haterii sunt subiectivi și emoționali (been there, done that)
  • invidioșii sunt și obsesivi și caută informații negative și-n piatră seacă
  • cusurgiii sunt foarte rezistenți la informații pozitive
  • viața de trol este foarte monotonă
  • haterii își doresc atenție, iar reacțiile îi alimentează cu energie (I have been there, done that too)

Ce putem face când ni se servește o replică ce o contrazice pe a noastră:

  • să luăm o pauză înainte să răspundem
  • să respirăm
  • să nu devenim emoționali
  • să nu ne justificăm cu citate și surse
  • să nu încercăm să-l convingem că nu are dreptate
  • să ne asumăm consecințele răspunsurilor noastre, dacă alegem să dăm o replică
  • să apelăm la umor, empatie pentru a ieși din polemică
  • vă sunăm un prieten (să ne ventilăm atunci când simțim să dăm cu cuțâtu`-n chiatrî)
  • să nu devenim HATERI la rândul nostru

Avantajele unui hater pentru un blogger:

  • aduce trafic pe blog ceea ce se poate materializa dpdv financiar
  • leagă comunitatea simpatizantă a bloggerului
  • responsabilizează și mobilizează modul de exprimare a bloggerului (ambiguitatea naște controverse)

Dezavantajele prezenței haterilor în viața unui blogger:

  • pot aduce prejudicii imaginii brandului personal

Un gând de gândit pentru părinți: Ce sfaturi le dăm copiilor noștri când sunt agasați pe canalele de social media?

Mi-a atras atenția Mama pe Toc care a adus în discuție hatereala la copii.


Concluzii subiective: Critica are două tăișuri și depinde foarte mult de percepția fiecăruia. Și orice conflict poate fi mediat. Ce semănăm, aia culegem.

PS: Atunci când alegem să intrăm în polemici, din infinite motive, se recomandă schimbul de replici în privat sau apelarea la un mediator.

PPS: Există meserie de hater, plătită cu acte în regulă (nu glumesc). Mulți însă facem voluntariat la acest capitol, din obișnuință, nu din răutate.

În CONCLUZIE: DON`T HATE! Love instead!

Va urma…

”Cum să ne vindecăm singuri de hatereală?”

Text de Irina Schmitz

Poza de Mihai Răitaru

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.
  1. Pingback: Din ce câștigă mama blogger pâinea? | by Irina Schmitz – Revelaţii de Părinte

  2. Pingback: Digital Parents Talks, ediția a IV-a, Hateri și crize de imagine

  3. Pingback: Aș fi vrut ca mama să știe … | by Irina Schmitz – Revelaţii de Părinte

  4. Pingback: Haterii. Sunt un soi de huni, vandali, gepizi | Despre sufletul meu

  5. Reply

    Frumos le-ai zis 🙂
    Vezi, e trist sa constati ca pe lumea asta probabil lipseste atentia pentru ceilalti. Atatea actiuni ale oamenilor, inclusiv critica, au la baza dorinta de atentie.

    1. Reply

      Da. Voi reveni pe marginea acestui subiect … mai am multe de adăugat, dpdv al științei creierului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *