15 comments
10th March 2017
Share:

Primele 600 de zile sau Viața de la 2 la 3

by Irina Schmitz

Acum 600 de zile un sărut de noapte bună avea să ne distribuie în rolul de părinți. S-au întâmplat atât de multe lucruri în aceste prime 600 de zile, de când fiica mea m-a ales să-i fiu mamă, încât cred că TOTUL s-a schimbat.

Intesitatea cu care s-a desfășurat acțiunea din viețile noastre în ultimele 600 de zile este demnă de o ecranizare pe marile ecrane. Bucuria vederii liniuțelor roz pe testul de sarcină, avea să se transforme într-un calvar până prin săptămâna a 16-a. Momente de liniște și bucurie au fost succedate de frică și disperare.

Când am rămas însărcinată eram pregătită să devin mamă, nu eram pregătită să fiu gravidă. Părea de neimaginat ca eu să mă pot transforma atât de mult și repede într-o perioadă așa scurtă.  ”Speram” să-mi fie adus copilul de barză. Am fost de multe ori simplu spectator la ce s-a întâmplat cu corpul meu timp de 41 de săptămâni, iar alăptatul mi se pare și acum ceva SF.

Îmi amintesc că după morfologia trimestrului III am plâns de bucurie că micuța se întorsese cu capul în jos pregătită de debutul ei pe lume. Am început să-mi fac tot felul de scenarii legate de nașterea ei. Primisem vești greu de digerat:

  • că are circulară dublă, nici nu a fost de mirare la câtă frenezie era în capul meu
  • că va avea peste 4 kilograme la naștere și s-ar putea să am bazinul prea mic pentru o naștere naturală
  • că placenta este anterioară, la doar 3 cm de col și risc o hemoragie
  • că nașterea prin cezariană devenea o opțiune din cauza riscurilor

O săptămâna mai târziu stresul avea să-și spună cuvântul.

”Oare de ce nu poate să stea locului ca să pot și eu să dorm!” urlam în miez de noapte. Brațele soțului meu m-au cuprins. Mi-a șoptit seducător: ”Bucură-te de perioada aceasta! Ea te simte! Fii bucuroasă! Ea are nevoie să te simtă fericită!”.

Am plâns în hohote, pentru că oricât de tare-mi doream să fiu fericită îmi era tare frică de TOT. Creierul meu nu reușea să pună în scenă ziua cea mare. Cum voi reuși eu să dau naștere?

Acest episod cred că s-a întâmplat fix când trebuia. Eram în vizită la familia lui, în Olanda. Aici, în secolul XXI se naște acasă, cu moașă, iar familia și prietenii noștri au fost tare drăguți să ne povestească despre frumoasele lor experiențe de la naștere. Lilian își născuse trei fiice acasă, iar Robert, soțul ei, ne-a spus că secretul este ”Relaxarea”.

”Viitoarea mămică are nevoie de un singur lucru în travaliu. Să fie relaxată. Ca să poate naște ușor!” spunea Robert cu o voce calmă și plină de iubire sorbindu-și soția din priviri. Vorbele lui nu aveau niciun sens. Cum să fii relaxată, taman atunci? Cu toate acestea Robert m-a pus pe gânduri și în mine s-a născut un soi nou de speranță. Și pe soțul meu l-au mobilizat incredibil vorbele prietenului lui.

A profitat de ocazie și s-a pus pe cumpărături. Mi-a cumpărat pernă pentru gravide. Cea mai mare de pe piață cred :). Aș spune că a fost cea mai bună achiziție pentru mine și mai apoi ca proaspătă mămică. Și-a făcut toți banii, mai că le-aș mai trimite inventatorilor un bonus.

Cum eram în Eidhoven, iar bunicul lui lucrase toată viața lui la Philips, m-am trezit că a cumpărat o mulțime de produse din gama dedicată copiilor, Philips Avent:

  • 6 suzete, că așa-l sfătuise un prieten: You can`t have enough
  • două lingurițe (portocalii evident-portocala mecanică :))))))
  • bavețică din plastic (tot portocalie)
  • 4 biberoane
  • cutii pentru refrigerarea mâncării
  • set de îngrijire pentru bebeluși
  • dezumidificator
  • Robot de bucătărie. Aici chiar m-am crizat. Cum ai putut să dai atâția bani pe un robot? Abia sunt gravidă în luna a 7-a! O să-l folosim abia peste 8 luni, că diversificarea începe abia de la 6 luni! Daaaa, zice el zâmbind. Era la ofertă și știi că Ramy a zis că ăsta e singurul lucru pe care regretă că nu și l-a cumpărat. Relax baby, it`s better sooner than latter. I prefer to be prepared.

Pentru el asta a fost partea preferată din timpul sarcinii, că a putut să iasă la cumpărături de gadgeturi. A umplut casa cu ele. Pe unele doar el le folosește. L-am lăsat să-și facă damblaua. Și tații au nevoie să se simtă speciali nu doar mamele. Iar eu una aveam o bănuială că va fi un tată grozav, chiar și cheltuitor fiind. Aveam multe dovezi :).

Întorși acasă, cu vorbele lui Robert în cap am căutat să mă relaxez. Am cutreierat netul. Am făcut yoga unde am aflat de Hypnobirthing. Era fix ce aveam nevoie. Câteva zile mai târziu deja eram pe mâinile calde al doulei, Andreea. Meditam ghidat și umerii au început să se detensioneze. Am prins atât de mult curaj încât am decis să nasc acasă. Deși decizia asta nu a fost susținută de familia mea, doar de a lui. Lipsa suportului familiei mele m-a secerat.

Chiar dacă ziua nașterii fiicei mele a fost una plină de peripeții, sunete și culori, unele chiar neplăcute, iubirea care a izvorât în sufletele noastre a meritat efortul. Aș fi vrut să nasc cu blândețe, așa-mi propusesem. Însă pentru că nu am fost suficient de blândă cu mine însămi prea mulți ani, nașterea fiicei mele numai blândă n-a fost. M-a ajutat experiența nașterii să-mi dau seama de acestă lipsă și de atunci lucrez intens la a căpăta această abilitate, de a fi blândă.

Parcurgerea celor 41 de săptămâni și 2 zile a fost anevoioasă. Pe lângă transformarea fizică incredibilă de care corpul meu a fost capabil, cel mai greu de acceptat mi-a fost să mă supun recomandărilor medicilor. În final am reușit să strâng lângă mine o echipă care m-a susținut să nasc natural, chiar dacă nașterea n-a fost de vis și s-a întâmplat la o clinică privată și nu acasă.

Din momentul în care am avut-o pe Isabella în brațe viața mea a căpătat un nou sens. Am devenit atât de conștientă că trăiesc. Îmi amintesc vorbele unei tipe pe care am cunoscut-o la Connect Hub. Rugată să dea audienței un sfat a spus fără ezitare: ”Faceți copii!”. M-am uitat cu o sprânceană ridicată la ea, dar azi îmi vine să o îmbrățișez, pentru că am prins ideea. Îl surprind așa de des pe soțul meu cum radiază de fericire în prezența fiicei noastre, încât mă întreb de ce nu am avut curaj să devin mamă mai devreme.

Viața de la 2 la 3 este încăpătoare. Frumoasă și grea în același timp. Primele 12 luni din viața unui cuplu proaspăt părinți este clasificată ca cea mai grea perioadă din viața lor cuplu. AȘA ESTE! O zic cu mâna pe inimă! Susținerea lui m-a ajutat să-mi joc rolul de mamă, iar atunci când nu a fost pe fază m-am surpat ca un mal de nisip luat de ape tulburi.

Mi-am planificat multe lucruri de care m-am ținut, dar cel mai important este să îi dau voie soțului meu să fie tată, pe unele locuri să-l învăț și pe altele să-l încurajez. Același lucru cred că-l face și el cu mine deși nu ne-am vorbit. Mă ajută enorm atunci când îmi spune că sunt o mamă grozavă, mai ales atunci când simt că-mi pierd direcția pe drumul maternității.

Dar ce bine se împletește suportul emoțional cu ajutoarele. Unde mama sau prietenele nu pot interveni, intervine tehnologia și gadgeturile, care nouă ne ușurează viață ENORM. Ne-au invadat casa gadgeturi de la Primii Pași, Stokke, 4Baby, MaxiCozi, Nuk, Reer, Motorola, Poartă-mă, Manduca, Leea Toys, Lego Duplo și Philips Avent. Poate acesta e felul nostru de a ne ușura această meserie, de părinte, cumpărând gadgeturi și cărți de parenting.

Philips Avent face cumva parte din arborele genealogic, datorită deceniilor pe care bunicul soțului meu le-a petrecut la Philips în Eindhoven, iar invitația de a depăna primele 1000 de zile de mămică am acceptat-o cu bucurie și lacrimi în ochi. Tocmai am realizat că  pe lângă miile de scutece schimbate am schimbat chiar și două mașini în ultimele 600 de zile, ca să ne fie mai ușor viața în 3.

În egală măsură m-aș bucura să citesc și poveștile voastre. Un link cu experiențele voastre în comentarii sigur mă vor purta pe poteci nebănuite de mine încă. Cum e viața de la 3 la 4? Dar de la 3 la 5? La aceste răspunsuri imaginația mea nu a găsit răspunsuri prea roz. Ba chiar soțul meu este cuprins de o tristețe profundă pentru că deși doresc ca fetița noastră să aibă o soră sau un frate, eu momentan nu sunt pregătită. Gândul că am deja 38 de ani pare să joace un rol, dar frica cea mai mare este că fetița mea ar ajunge în pielea mea, de soră mai mare, rol care mi-a adus multe neajunsuri.

Simt energia celui de-al doilea copil cum mă caută, l-am visat, i-am văzut și chipul, dar nu-mi pot încă imagina viața de la 3 la 4 fără haos. Mi-ar prinde bine o mână de ajutor, ca să prind curaj.

  • La voi cum a fost această trecere?
  • Cum pot să mă pregătesc emoțional pentru a-mi împărți iubirea de mamă la doi, poate chiar trei? Mă trec fiorii dacă rămân gravidă cu gemeni, deși mi-am dorit o sarcină gemelară, dar să fi fost prima :).
  • Mai aveți timp pentru voi?
  • Mai aveți timp pentru partenerul vostru de viață?
  • Cum să am grijă de fiica mea cu asemenea burtă?

Website: Philips Avent

Text de Irina Schmitz după o poveste adevărată

Poze din galeria personală.

img_0125

 

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.
  1. Pingback: Din ce câștigă mama blogger pâinea? | by Irina Schmitz – Revelaţii de Părinte

  2. Reply

    Ce poveste frumoasa aveti, cand te gandesti ca fiica ta va creste si va citi aceste declaratii scrise! Ce frumos! Ca mama de doi pot doar sa-ti spun ca totul devine mai frumos cu doi copii pentru ca pe langa toata dragostea voastra de adulti apare dragostea lor de, de frati. Asa de frumos e cand se cata si se iubesc si sunt ingrijorati unul de celalalt, incat orice altceva paleste, toate greutatile, cearcanele, oboseala, tot… iti creste inima de un milion de ori cu 2, infinit mai mult decat cu unul.

    1. Reply

      Hai că m-ai făcut să plâng. Mulțumesc…uitasem cât tânjesc și eu după sora mea mai mică.

    • Dina
    • 25th March 2017
    Reply

    Tare mult mi-a placut articolul tau!
    Transmite foarte multa emotie si acele temeri specifice mamelor insarcinate.
    Cu doi copii, viata clar nu se simplifica. Trebuie sa prioritizezi totul si mai bine, sa te organizezi si mai bine, sa fii mult mai relaxata si mai empatica pentru a asculta doi copii minunati care vor avea mai mereu ceva de impartit.

    Reversul medaliei este inmiit. Eu consider ca am reusit sa ma dezvolt si sa devin un om mult mai bun datorita celor doi copii si a gestionarii relatiei dintre ei. Unul care ma scoate din zona de confort si unul care ma alina.
    Iar ei se completeaza reciproc, si au o relatie foarte buna.

    Succes in luarea deciziilor!

    1. Reply

      Hei ce mă bucur să aud asta. Și da…venirea Isabellei m-a ajutat să mă organizez mai bine. Și cred că acesta este capitolul la care mai am de lucrat….ORGANIZARE, ca ea să devină o rutină și nu o corvoadă :D. Mulțumesc Dina :).

  3. Reply

    Şi în viața noastră s-a schimbat TOTUL de când a apărut bebe. Şi da, trebuie să ai un cuplu sudat ca să treci cu bine peste nopți nedormite, crize de dinți, boli şi altele. Dar momentele alături de cei mici te aduc pe culmile fericirii.

    1. Reply

      Cred că am fost așa ocupați să fim părinți încât relației de cuplu îi trebuie un drum la spălătorie. Nu-i nevoie de service încă 😀

  4. Reply

    De la 3 la 4 este ok, deși nu vei putea sa o mai ții în brațe pe Isabella în ultimul trimestru. După ce vă faceți 4 se mai complică. Dacă ai ajutor pentru primii doi ani, go for it now. Dacă nu, mai stai o țară, dar nu mai mult de un an – doi. Chestiile personale din spate ne apasă dacă nu le rezolvăm, dar e timp. E minunat cu doi, mai ales când se ceartă pe aceeași jucărie, deși au două identice, când trebuie să dormi între ei cu fața în sus (nu cumva să fii mai aproape de unul sau de celălalt, și musai cu o mână pe fiecare din ei), când sunt bolnavi în același timp și te ia și pe tine răceala. Minunat! Dar când se iau după gât și se pupă, sau își iau apărarea unul altuia, sau când se joacă 5 minute împreună (nu mai mult, Doamne ferește), atunci este extraordinar. Și merită toate îndoielile și incertitudinea. Ai scris tare frumos, îmi place mult!

    1. Reply

      Da Alina … magician să fiu ca să pot face magii 😀

  5. Reply

    draga Shmitza, daca ai de gand sa ii iubesti la fel, ia-ti gandul de la asta. nu exista! ii vei iubi diferit, pentru ca ei sunt diferiti. vei simti uneori ca unul e mai usor de iubit, poate, apoi te vei simti vinovata. vei avea parte de alte experiente de sarcina, nastere, alaptare etc … si vor aparea ganduri dar la primul a fost asa, dar la nr 2 pot sa fac si asta si la primul nu am facut etc.. inerent ei sunt 2 copii diferiti, 2 experiente diferite, iar tu draga mea esti alta decat erai cand ai devenit prima oara mama. ai crescut, ai invatat si e in regula asa.
    in fapt iubirea fata de copii nu se imparte, ea se inmulteste si sunt copii cu care te conectezi mai usor si altii care vin sa te vindece apasand toate butoanele traumelor din copilarie!
    nu exista te iubesc mai mult sau mai putin ci doar te iubesc (ideal) neconditionat.
    iar legat de timp nu pot spune ca ocupa la fel de mult timp ca primul … cumva a avut loc, si mai gasesc si eu pt mine. serios, eu ma gandesc ce dracu gandeam inainte de copii cand ma vaitam ca nu am timp? :))) rad in hohote de mine…
    burta nu va fi un impediment, ca doar nu esti bolnava ci doar insarcinata.
    iar punctul culminant va fi atunci cand pe unul il doare ceva iar al doilea incepe sa planga langa el, durerea lui. atunci va trece si a ta, ca ii tratezi diferit.
    te imbratisez.

    1. Reply

      Mamă Lucia…deci așa.

  6. Reply

    Viata cu doi copii e plina de provocari, dar minunata. Cand ii vezi cum se iau in brate, cum se pupa, cum incep sa interactioneze, cum cel mare ii poarta de grija si cum cea mica se lumineaza cand „Zeul” o baga in seama. Dar si cand se trezesc unul pe celalalt uneori, cand urla in acelasi timp sau cand ma vor amandoi deodata:) Ca sfaturi: sa te prinda odihnita al doilea copil, sa te bazezi pe ajutorul sotului si/sau alte ajutoare, sa te organizezi bine, sa nu il neglijezi pe primul si sa il pregatesti cat de bine poti pentru fratior/surioara. Curaj, nu-i dracu asa de negru:)))

    1. Reply

      Hai că soțul meu se încrie în fun clubul tău :). M-am mai liniștit un pic.

  7. Reply

    Doamne, n-am vazut burtica mai mare si mai rotunda ca a ta! Ce poveste emotionanta!
    Philips Avent a fost si cu noi si la primul si la al doilea. Robotelul acela jumatate steamer si jumatate robot a fost genial, ne-a permis si sa calatorim cu ei mici. Borcanasele de depozitare le avem si acum….Recomand oricarei mamici sa exploreze oferta lor, va avea sigur viata mai usoara, mult simplificata.

    1. Reply

      daaaa și eu îl iau după noi peste tot, că am călătorit peste 10.000 de km în aceste 11 luni de când suntem 3.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *