No comments
10th April 2017
Share:

Frumusețe de la exterior la interior sau doar viceversa? | by Irina Schmitz

Am planificat totul la perfecție. Mi-am făcut programare fix când este ora ei de somn. Cum am așezat-o în căruț a și adormit. Mustăceam în drum spre salonul de înfrumusețare, plină de satisfacție.

”Nu știu domnule cum femeile după ce devin mame nu mai au timp pentru ele?! Ia uite-mă pe mine ce brează sunt”!

Dialogul meu interior n-a durat prea mult, că am traversat de două ori strada și am ajuns la salon. Aici, ceva sau mai multe ceva-uri i-au dat deșteptarea fiică mii. Mi-a căzut fața. Toată gloria și fala mea mi s-au scurs din zâmbetul trufaș în călcâiele insuficient de netede. După ce mi-am cules fața de pe jos, am luat-o pe fiică mea din căruț și am așezat-o pe burtă. Și uite așa am beneficiat de servicii de la cosmetică, inclusiv epilatul inghinal, cu ea în brațe.


Și-mi vine așa uneori să evadez în trecut! În momentele alea când ziua era suficient de lungă, iar eu stăteam sâmbăta de la ora 9 până pe la ora 15 la salon. Mamă, mamă, mamă ce vremuri!

Aveam chef de orice după o sesiune de înfrumusețate. Și de lugu-lugu. Și de sex. Și de acordat prioritate în trafic. Până și de făcut mâncare și de alergat în parc, duminică dis de dimineață, aveam chef. Iar dacă nu aveam chef de nimic citeam ce aveam chef și mâncam ce găseam prin frigider ori nici nu mai mâncam.

Îmi rezolvasem și problemele cu dialogul interior. Mustrările de conștiință că arunc banii pe fereastră în loc să-i strâng pentru zile negre, nu-și mai găseau nici ele loc printre gândurile mele. Priveam aceste momente de răsfăț ca pe o investiție serioasă în tonusul meu și-n stima mea de sine. Sună superficial? Who cares!


Același efect îl avea și mersul la sală. Mama mia! Eram capabilă să mut munții din loc după sală. Mergeam de 5-6 ori pe săptămână, de la ora 7 am. La 10 eram deja la birou, machiată și cu micul dejun luat, toată un zâmbet, spre mirarea colegilor mei, uneori morocănoși. În weekend făceam și saună uscată și umedă. Ce mai?! Descoperisem secretul fericirii.

Nu aveam eu cine știe ce sentiment de împlinire, dar una peste alta eram bine. Simțeam că-mi lipsește ceva, dar nu puteam spune ce. Azi de exemplu știu că-mi lipsește timpul special în care să nu fac nimic! Cică o să am parte de el când Isabella va fi la grădiniță :)))).


Acum vreo 5 ani am auzit o chestie care mi s-a imprentat imediat pe retina minții. Trupul șlefuiește mintea. Asta auzisem într-un Ted Talk în 2012, când Amy Cuddy vorbește despre Sindromul Impostorului și celebra încurajare Fake it until you make it!  Fake it until you become it! Funcționează! La mine una a funcționat și încă mai funcționează. Pe românește: ”Laudă-mă gură că ți-oi da friptură! Puteți urmări filmulețul, nu trebuie să-mi dați mie crezare ;).


Descoperisem în 2009 când mă îngrășasem 10 kilograme în 3 luni, că aspectul exterior sunt importante pentru mine nu doar strălucirea din priviri. A fost o perioadă tare nasoală, când mi-am dat seama că m-am îngrășat care a debutat cam așa.

”Cred că am spălat hainele de vară la 60 de grade din greșeală, că au intrat la apă”, zic eu iritată.

Iubitul meu și-a dres vocea și și-a ferit privirea în timp ce a rostit cu o voce sugrumată:

”Auzi, dar tu de când nu te-ai mai cântărit?!”

Evident că privirea mea căuta să-l omoare. Am rezistat tentației și am dat fuga la cântar. Începea cu 6. Eu cam toată viața mea am stat sub 50 de kilograme. Șoc și groază! Am căutat o oglindă mare și am început analiza. Fuck! Concluzia era că m-am îngrășat 10 kg în doar 3 luni. Acum a debutat și depresia…


Am învățat însă multe lucruri despre alimentație în perioada ce-a urmat, când mi-am luat îndemnul să slăbesc. Am reușit să scap nu doar de 10 kilograme dar și de probleme de sănătate care au venit la pachet:

  • dureri de stomac
  • balonări
  • scăderea libidoului
  • depresie din cauza aspectului fizic și a garderobei cu haine XS și S în loc de M

M-am mai ales cu o concluzie după această perioadă.

Ca să mă simt frumoasă la interior am nevoie să fiu frumoasă și la exterior. Tot fac eu pe naiba în patru să nu conteze felul în care se uită cei din jur la mine. Dar nu-mi iese. Felul în care arătăm este hotărâtor pentru prima impresie pe care un om și-o face despre noi. Pentru mine, că știu asta, este o presiune continuă.

Durează fix două secunde ca să ne facem o impresie despre cineva. Nu mă credeți pe cuvânt luați de ascultați ce zic cercetătorii. De data asta Olivia Fox Cabane a cărei carte Mitul despre Carisma o recomand cu drag.

 

 


Acum, după o sarcină de 9 luni și 12 luni de maternitate iar câteva kilograme în plus, nu chiar 10, deși așa se simt. Pentru că-s altfel distribuite. Pe burtă. Unde mai pui că sânii trec și ei printr-o transformare greu de ignorat.

Nu am reușit să-mi fac loc în program pentru mers la sală. Aș avea nevoie de 2 ore și jumătate. IMPOSIBIL să-mi aloc acest timp exclusiv mie în acest moment al vieții mele. Deci ideal ar fi să-mi creez o rutină de făcut sport acasă. Vine vara! Împlinesc 38 de ani! Simt o presiune legată de aspectul meu fizic!

Cică alăptatul ajută la slăbit. Consumă calorii, da! Dar mănânc de sparg. Că mă simt sleită de puteri după ce alăptez.

Iar alăptatul este un MARE CONSUMATOR DE TIMP și de ODIHNĂ. Alăptatul din timpul nopții nu-i pe nesimțite :)))). Uneori doar un machiaj serios mă poate ajuta să dau ochii cu mine în oglindă.

Pentru că nu am foarte des timp doar pentru mine, în care să mă organizez, nici nu-i de mirare că vreau să fac 1000 de lucruri în același timp. Simt uneori fac lucrurile haotic și uit unde pun chestii. Stabilisem cu soțul meu ca duminica să am parte de Ora despre Fericire, în care eu să fiu singură acasă, iar el cu Isabella să plece la plimbare. Duminica asta el a vrut timp special în familie, așa că am ajuns în parc toți trei. Deci …. no comment.

Pe parcursul sarcinii mi-am propus să accept ce mi se întâmplă și să mă iubesc în noul corp. Cred că am reușit. Apoi am zis că nu voi pune presiune pe greutatea mea corporală în primele șase luni. Și asta mi-a ieșit. But enough is enough ;).

De atunci însă au trecut șase luni, iar eu sunt departe de a fi într-o formă de invidiat. Burtica n-a dispărut, gușa nici ea, iar brațele mele au câțiva centimetri în plus. Don`t get me wrong! Iubesc rolul de mamă. Și cred că dacă nu m-aș aprecia ca mamă altul ar fi tonul vorbelor mele.

Doar că mi-ar plăcea să fie o sală de sport în București unde să o pot lua pe Isabella cu mine. Adică programul de exerciții să fie făcut în așa fel încât ea să poată sta în prezența mea. E prea mică să o las cu altcineva. Are abia un an. Am văzut un Wellness Center în București, Yucca, care a gândit întreg salonul pentru mămici și tătici. Mi-ar plăcea să aibă și o sală de sport cu același concept. Au doar ceva yoga, mai dinamic, iar prețurile nu-s tocmai mici, dacă ar fi să le compar cu cele cu care m-am obișnuit la WorldClass, adică vreo 200 de lei pe lună, cu acces nelimitat, până în ora 16:00.


Și nici măcar nu pot să fiu supărată sau frustrată că-s grăsuță. Că mușchiul meu abdominal s-a splituit. Mi-am imaginat că-mi va fi ușor cu copil și-mi este.

Am avut o dorință ascunsă. Mi-am dorit să mi-l aducă barza :)))))). Am clacat doar de vreo două ori în ultimul, de când am devenit mamă. Deci nu se pune! La ce tranziție complexă presupune viața de la doi la trei stau bine :))))).

Anul în care un cuplu experimentează trecerea de la viața în doi la viața în trei coincide cu cel mai greu an din existența cuplului, dar și al fiecărui părinte în parte.

Cel puțin așa spun specialiștii. Tind să le dau dreptate. Mie mai greu mi-a fost în perioada sarcinii, când am clacat de mult mai multe ori în comparație cu primul an de maternitate.




Umblu cât e ziua de lungă cu fetița după mine. În weekend am fost invitată de Ada, mămică de fată și băiat, blogger și organizatoare de evenimente, la un Atelier cu o temă prea interesantă ca să îmi găsesc altceva de făcut. Model pentru fetița mea.

 

M-au interesat ambele părți ale atelierului în egală măsură:

  • Feminitatea din punct de vedere al psihologiei prin ochii Ioanei Agachi (dreapta foto), a cărei carismă mă binedispune mereu
  • Feminitatea din punct de vedere estetic prin ochii Marianei Romanică (stânga foto), a cărei eleganță m-a determinat să iau măsuri rapide legate de garderoba și aspectul meu de mămică

Mi-a plăcut când Ioana Agachi, psihoterapeut, mamă și de fată și de băiat, ne-a rugat să scriem pe hârtie:

  • care sunt cele 3 modele feminine din viața noastră
  • ce ne place la ele
  • ce nu ne place la ele

A punctat Ioana momentele cheie din viața unei fete:

  • apariția sânilor
  • și a menstruației

Mesajele pe care le dăm fetelor în aceste două momente cheie le influențează puternic feminitatea, în sensul imaginii de sine și a sănătății feminine, iar experiențele mai puțin plăcute au fost corelate cu simptome puternice pre-menstruale, labilitate emoțională, cicluri menstruale neregulate, chisturi ovariene.

”Ce-ți trebuie sutien de plajă?! Ce-ai tu acolo-s cât două boabe de fasole, nici nu se văd, asta a fost reacția tatălui meu când i-am zis că vreau costum de baie în două piese!”. Mă gândesc că dacă nu m-ar fi afectat nu mi-aș fi amintit. Unde mai pui că toată viața m-am raportat la celelalte femei și prin dimensiunea bustului, ba chiar le-am invidiat pe cele cu bustul mai mare ca al meu.

Mamele sunt un model pentru imaginea de sine a fiicelor. Iar o mamă care acceptă felul în care anii trec peste ea și are o atitudine deschisă și sănătoasă față de procesul de îmbătrânire, ori față de greutatea corporală va contracara presiunea pe care fiica ei o poate resimți din partea prietenilor, a revistelor de modă, media în general.

Ioana ne-a reamintit de stereotipurile de gen pe care le transmitem fiicelor noastre și care se interiorizează din fragedă pruncie.

Vindecarea rănii materne a fost și ea adusă în discuție alături de stereotipurile care perpetuează rana maternă:

  • uite câte a făcut mama pentru tine
  • mama mea a sacrificat multe pentru mine, nu vreau să o fac să se simtă rău
  • dacă o supăr va crede că nu o iubesc sau că nu o valorizez

Rana maternă, această durere colectivă și transgenerațională de a fi femeie, trebuie să ne-o plângem într-un mod responsabil pentru a trece peste:

  • durerea comparației
  • durerea rușinii
  • durerea atenuării (ca să primesc iubire trebuie să rămân mică)
  • durerea vinovăției (de a primi mai mult decât aveam)

Iar recomandarea de final a fost să găsim un echilibru între trăsăturile feminine și masculine. Să fim cât mai ANDROGINE!


Prin ochii Marianei, mamă de băiat, a urmat estetica. Cum ne purtăm corpul? Cu cel îmbrăcăm? Cum ne machiem? Ce tunsoare ne pune în valoare fizionomia feței? Toate acestea-s întrebări la care Mariana poate răspunde. Am aflat că dacă port culori care nu mi se potrivesc pot să par mai obosită, mai încercănată, mai întunecată.

Am descoperit că fiecare femeie ar trebui să aibă o garderobă capsulă. Mariana poate din 13 piese vestimentare să creeze 70 de ținute. Asta m-a dat pe spate. Ba chiar am stabilit cu ea o întâlnire ca să identific care este paleta mea de culori. Care este ADN-ul meu Stilistic (analiza cromatică, forma corpului, stil vestimentar). Primesc un eșantion de culori cu care ies la cumpărături, ca să nu mai cad pradă ispitelor, reducerilor sau a hainelor care nu mă pun în valoare. Și ca să economisesc timp și bani.

Pe lângă culorile care ne îmbracă ar trebui să știm și ce croieli ne avantajează silueta. Asta ne va scuti de paralizia deciziilor. Când dintre 30 de perechi de jeanși vrem să alegem doar o pereche. Dacă știm exact ce croială ne avantajează, ce culori se potrivesc stilului nostru, hopa și decizia.

Mie deja astea mi-au luat o piatră de pe inimă. Am nevoie să mă reinventez vestimentar. De când sunt mămică mă tot reinventez ca femeie. Nu mi se mai potrivește stilul vestimentar pe care l-am avut, iar sfaturile Marianei sunt tare utile. Are și canal de Youtube iar în interviul pe care i l-a luat bloggerița Mihaela Ivan divulgă informații prețioase.

Așa că ce să zic. S-a terminat cu perioada în care nu am simțit să mă machiez. A crescut Isabella și nu-mi mai linge fața. A descoperit mâncarea între timp. Plus că suge la anumite ore, deci am mai multă flexibilitate față de când mânca din oră în oră, deși e loc de mai muuuultă flexibilitate.

Time to be wild again :)))))

La voi cum a fost? Sau cum este? Că am auzit că mamele nu-s în targetul Brandurilor care vând produse de înfrumusețare. Chiar de la Mămica Urbană. Oare chiar umblăm cu preșul în cap? Sau suntem prea complicate pentru a mai fi de interes pentru Brandurile de produse cosmetice? Noi avem nevoie doar de cineva care să ne iubească odraslele și să ni le mai ia din brațe pentru o oră! Atât!

Încheiere: FRUMUSEȚEA se învață. Femeia, devenită mamă, simte nevoia să se reinventeze ca femeie și din punct de vedere estetic. 

Am primit și cadouri de la: Solaris, Avene și NN. Prudusele de la Solaris le-am mâncat repede. Pe cele de la Avene și NN nu le-am folosit, încă.

            

text de Irina Schmitz aka Schmitza (se sfătuiește) după o poveste adevărată

foto: galeria personală & Mihai Răitaru

 

 

 

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *