2 comments
28th May 2017
Share:
Viața bate filmul | by Irina Schmitz

Viața bate filmul | by Irina Schmitz

Mă simt fix ca-n poza de mai sus. E deja un clișeu că viața bate filmul. Dar ce bătaie își ia filmul în cazul meu. Ce diferență pe tabela de marcaj doamnelor și domnilor!

Cu toate astea eu, ca să nu generalizez și să zic lumea, sunt flămândă să aflu cum le-a ieșit dom`le altora? Mă pasionează de ceva vreme Memoriile unor oameni care nu au dus vieți chiar roz și cu toate astea au ajuns să și le povestească și nu oricum, ci cu zâmbetul pe buze.

  • Că deși le-a fost greu au reușit să fie recunoscători
  • Că deși …. au văzut partea plină a paharului
  • Că deși … au avut speranța că vor reuși să ….
  • Că … they made it anyway!

Iar când sunt așa, ca acum, nici nu pot să gândesc într-o singură limbă, cea românească. Că limba asta română m-a pus la pământ de nepermis de multe ori, așa încât engleza mi-a devenit o prietenă de nădejde.

Mie nici nu-mi vine să scriu atunci când îmi merge bine sau când sunt bucuroasă, că în adâncul sufletului meu cred că mă laud. Așa că nu zic nimic.
Iar când sunt tristă, rup pixul și netul în două cu frământările mele. Și culmea. Oamenii sunt sătui de știrile de la ora 5, cel puțin cei din on line.
Băi…dar mă uit la ce scriu fix ca la memoriile mele. Și cum într-o zi o să zic că against all odds am scos-o la capăt și chiar într-o manieră autentică și plină de grație și eleganță. Și fix atunci fruntea mi se va descreți și voi spune că DA, Viața chiar bate Filmul! Și să vezi atunci ce de Happy Stories :D!
To be continued…
Text de Irina Schmitz aka Schmitza (se sfătuiește) după ce cu ocazia #DPT7 made by Parenting PR m-am întrebat iar ”eu de ce scriu?”
PS: Ori îmi reconfigurez traseul și mă gândesc serios să angajez pe cineva care să se ocupe SEO, SM și Google Analytics, ori mai merg la un curs despre Social Media sau la mai multe cursuri. Plauzibil e să angajez pe cineva.

 

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.
  1. Reply

    eu cred ca e o preocupare prea mare pentru seo si alte alea si incepe sa fie prea mica pentru a transmite cu adevarat experienta si simtirea.
    eu una scriu pentru ca vreau, pentru ca mi place pentru ca pot si pentru ca simt ca am cevva de transmis. daca toate astea nu si ar da mana m-as opri si as face altceva.
    cum ziceam candva: de ce scriu azi? cam tot din acelasi motiv. si alte câteva în plus. scriu din preaplinul inimii mele. scriu din bucuria de a trai. scriu din tristetea zilei înnourate. scriu din drag de oameni. scriu pentru neuitare. scriu pentru a desena în cuvinte povesti nespuse înca izvorâte doar din adâncul mintii mele. scriu în joaca ca o joaca. scriu de dor. scriu în primul rând pentru mine. apoi pentru voi. cei ce popositi pe aici. ma joc cu cuvintele asa cum ma joc cu hârtia. uneori îmi ies superbi trandafiri. alteori doar un umil tufis. dar toate îmi sunt dragi. toate îmi sunt din suflet. si simt ca scrisul ma înalta. spre mine însami si spre lume.
    gasesti tot textul aici: http://vavaly.com/2014/03/24/psi-luneli-de-ce-scriu/
    poate te ajuta pe cararile astea ale intrebarilor :).

    1. Reply

      Ce bine zici. Eu acum scriu pe minus și știu asta, doar că momentan nu pot face schimbarea…să scriu din abundență și cu bucurie și optimism

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *