4 comments
28th June 2017
Share:

Oare când apare dialogul interior la copii? | by Irina Schmitz

Oare când apare dialogul interior la copii? Că aud:

-Baaaaa … în timp ce degețelul micuț păre că se lungește precum nasul lui Pinochio. Baaa…!

Ochii mei o iau pe drumul degețelului. Rămân mută de mirare când ajung la locul indicat. Privirea-mi înțepenește pe ușa de la dormitor, sus, sus de tot, unde stă agățată o rochițică.

-Baaaa … se aude din nou vocea ei care mă scoate din transă, căci în capul meu dialogul interior zicea cam așa:

”Are doar 13 luni și-mi spune că vrea să mergem la plimbare. Ba chiar îmi zice și cu ce să o îmbrac. Ori îmi spune că am fost la plimbare și că era îmbrăcată cu rochița de pe ușă? Stai. Că nu a purtat niciodată rochița asta că e prea lungă. Deci vrea să mergem la plimbare…

Oare s-o fi gândit înainte că ar fi fain să mergem la plimbare? Îi apar în minte amintiri secvențiale, mirosuri, alți copii? Sau e ceasul biologic, care-i spune că e timpul de o plimbare, că-n ultimele 3 zile a scos-o tati în parc?”


Foarte tare! Așa că intru în joc și lansez cântecelul.

– BAre, BAre, plimBĂrică, rică, plimBAare?!

Gropițele din obrăjori îi apar imediat sub zâmbetul mulțumit că m-am prins.

–  Șis, cof, continuă în timp ce se dă jos din pat și se lansează în căutarea șosetelor și a pantofilor. Baaa…!!!

În capul meu alt dialog interior își face apariția.

Deci rutina de îmbrăcat o asociază acum și cu ieșitul din casă. Sau o asocia și înainte dar acum o poate verbaliza.

”Sunt peste 30 de grade afară. Este miezul zilei, iar pe mine doar o chestiune de viață și de moarte mă poate scoate  din casă pe vremea asta.

Deci cum fac să împac și capra și varza? Ea vrea afară, iar eu cred că este prea cald pentru o astfel de peripeție. Cremă de soare, pălărie, drumul până în parc. Un adevărat slalom printre mașini și rahați de câini, că azi nu suntem motorizate. Am nevoie de un plan secundar.”

Îi pun șosetele, pantofii și ies cu ea pe terasă, un balcon mai măricel peste care domnește umbra. Pare încântată de idee. Pe radio intră o melodie ritmată și începem dansul sincron, în oglindă (ușa de geam de pe balcon). Eu în casă, ea afară. Chicotelile ei îmi merg la suflet ca un masaj facial.


Acum, când scriu asta la câteva săptămâni după îmi dau seama de ceva care atunci nu am realizat:

Că toată distracția asta a durat cam două melodii și un set de reclame. Adică vreo 10 minute din cele 500-700 de minute pe care le petrecem zilnic împreună. Nu pun și orele de somn.  Așa că am plecat spre bucătărie să pregătesc prânzul, unde m-a urmat și ea la scurt timp. Alte 20 de minute din cele câteva sute.

Și uite așa, trec zile și se duc anii, 10, 20, 30, sutaaaa :))).

În bucătărie am început să-i povestesc pașii pe care-i urmez în timp ce gătesc. Ce gătesc, cât durează. Știu că ea aude ritmicitatea cuvintelor, iar energia lor îi transmite în ce toane sunt.

Deși părea dezinteresată, pentru că frigiderul era deschis, eu știu că vorbăraia asta a mea o va ajuta mai târziu să elaboreze un plan înainte de a se apuca de ceva, o va ajuta să aibă dialog intern.


… Pe vârful degetelor de la picioare și cu brațul drept întins la maxim făcea tot posibilul să ajungă la pachetul de Gouda. I-am sărit în ajutor abia când frigiderul a început să țiuie. Așezată pe gresie cu pachetul de brânză în brațe, a început tacticos să rupă bucățele mici și să le așeze pe podea. Eu mi-am văzut de treabă, în liniște, de data asta.

Când a reușit să desprindă o întreagă felie din pachet mi-a căutat privirea plină de satisfacție. O urmăream cu coada ochiului și am fost pe fază. Așa că i-am fost alături în acel moment de triumf. Am chicotit amândouă, iar eu am primit în dar trofeul. O felie de brânză Gouda. Motricitate fină! Checked! Ăsta era de fapt trofeul adevărat din capul meu.

Apoi liniștea și-a intrat aparent din nou în drepturi. Nu știu ce-i trece ei prin cap sau dacă are dialog intern în timp ce desprindea cu migală feliile de brânză unele de altele.

Zâmbeam în sinea mea plină de recunoștință Ninei că m-a învățat metoda ”Cercul Siguranței” și că știu să-i fiu alături copilei mele și la bine nu doar la greu. Știu și când s-o las în pace, că tare mă măcina gândul că nu-mi petrec suficient de mult timp cu ea.

Text de Irina Schmitz, ”gânduri la cratiță”.

Foto galeria personală

PS: Îți mulțumesc pentru vizita în casa mea virtuală. Te invit să-mi lași un comentariu un pic mai jos. Va fi prețuit și apreciat :).

 

You Might Also Like

by
Gălățeancă, șoarece de bibliotecă în căutarea fericirii și a mulțumirii interioare, din generația celor crescuți cu cheia de gât, m-am aventurat de un deceniu la brațul unui olandez, născut în Spania, crescut în Noua Zeelandă, devenit antreprenor în Germania. Din 2016 ni s-a alăturat și Isabella, copilă navetistă, căreia i se vorbește în patru limbi. Sunt tare curioasă ce va urma...
    • Nico
    • 13th July 2017
    Reply

    Eu ma minunez cand citesc tot ce povestesti tu despre micuta ta! E asa de frumos, ma bucur si eu cu tine, ca a mea e mare si dialogul ei interior e destul de puternic 🙂 Incerc si eu sa-i fiu alaturi, nu numai la greu, si caut sa-mi mentin rabdarea si blandetea. Citesc cu drag cum descrii fiecare gest si fiecare sunet al puiului tau, si te felicit ca esti atat de conectata la ea! Iar cand sunteti voi doua si aveti chef de plimbare intr-o dupa- amiaza, ma ofer sa va insotesc! Cine stie, poate-mi arati si mie niste miscari de dans 🙂

    1. Reply

      Mă simt conectată cu ea. De fapt amândoi suntem. N-a venit de la sine. Că eu, la greu mi-s mai lup singuratic, iar când zic la greu înseamnă la oboseală și atunci mă cam izolez. Dar de când cu Isa nu-mi mai permit escapade de genul. Așa că mă scoate din zona de confort. microbul dansului i-a intrat și ei în sânge. Cred că de la ea poți fura mișcări multe :). Când se răcește vremea ies și la plimbare, până atunci onoare îi revine lui Schmitzy, iubitor de 30+ grade.

  1. Reply

    Hai pe la mine când îți mai e cald. Am multe cratițe și gânduri, poate mai facem un schimb 😉

    1. Reply

      Da, facem o supă cremă de gânduri sau o salată 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *