No comments
28th December 2015
Share:


Două liniuțe roz | by Irina Schmitz | Despre Blog 


August 2015, căldură mare.  Început de lună și un gând: ”Mie când trebuie să-mi vină”?


Mă uit în calendar și din calcule reiese că mi-a întârziat o săptămână. Hmm, un alt gând își face apariția: ”mie nu-mi întârzie niciodată menstruația”. 


Era într-o sâmbătă dimineața când purtam acest dialog cu mine. Pe 8 august ca să fiu mai precisă. Derulez ultimele două, trei săptămâni în gând și constat lucruri neobișnuite: 

– mâncasem pui la rotisor cu roșii zilnic, timp de o săptămână
– stările mele emoționale cam săriseră calul  
– cupa sutienului se umpluse, mai să dea pe afară
– participasem la o petrecere și m-am oferit șofer, pentru că nu am simțit nevoia să beau, nici măcar Prosecco (băutura mea preferată)

UPS!

Fără să zic nimic mă duc repede în baie. Primisem cadou cu un an în urmă un test de sarcină de la o prietenă. M-am hotărât să-l fac. Câteva secunde mai târziu văd două liniuțe roz. Citesc din nou instrucțiunile! Și ce să vezi? Eram însărcinată!!!

Însărcinată! Pentru prima dată, la un pic peste 36 de ani!
 
Am simțit un fel de mândrie. Egoul meu cred că a reacționat primul, umflându-se în pene: ”sunt o femeie fertilă”.
Apoi mi s-au înmuiat genunchii. Gândul că nu voi fi o mamă bună mi-a dat târcoale. Apoi un alt gând în care-mi promiteam că voi învăța să fiu mamă m-a liniștit. Stai?! Și cu banii cum o să ne descurcăm? Că sunt atâtea cheltuieli!!!

Frenezia gândurilor mi-a răpit liniștea!!!

Parcă o și aud pe mama: Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească! urmate de: ”Nu orice femeie e făcută să fie mamă”. Nu știu nici până azi ce-a vrut să zică mama. Pot să speculez:
  • ”Mie mi-a fost greu cu copii, știu oameni fără copii a căror viață o invidiez”.
  • ”Nu vei fi o mamă bună sau știu și femei care nu se potrivesc în rolul de mamă”.
Nu știu ce gândește mama, rar zice ce are pe suflet. Poate-mi scrii în comentarii mama, mai știi?!

Poate de asta mi-am dorit copii abia de pe la 30 de ani și un pic. Am tot așteptat momentul în care să fiu pregătită. Să fiu pregătită să-mi iubesc copiii, să le arăt asta și să nu le cer să mă iubească, ori să mă respecte.

Să fac eu în așa fel încât să le servesc ca exemplu. Că eu și soțul meu vom fi primii mentori ai copilului sau copiilor noștri. Multă vreme…nu aș fi fost în stare însă să îi învăț ce este respectul, pentru că eu una nu știam ce e. Acum pot!

Orice femeie poate învăța să fie mamă! Am debutat ca studentă la capitolul Maternitatea. Când voi absolvi? Ce fel de studentă voi fi? Voi face specializări? Voi face poate și un doctorat? Cred că doar copilul sau copiii mei vor fi în măsură să răspundă la aceste întrebări. 

Șase luni mai târziu, după ce am avut privilegiu să văd cele două liniuțe, am început să scriu pe acest blog. Viața mea s-a schimbat la 170 de grade. Nu s-a schimbat la 180 de grade pentru că locuiesc în același loc și port același nume … în rest … ce să zic ?! … scriu pe blog despre asta. 

Cum voi reacționa când fiica mea mă va contesta ca mamă? Rămâne de văzut.

Voioșie, că restul se rezolvă într-un fel sau altul!

Text de Irina Schmitz după o poveste adevărată
Poză galeria personală, 20 decembrie 2010 Mount Maunganui, The Wedding Dday

You Might Also Like

by
Ela Schmitz, creatoarea acestui blog, este gălățeancă, ingineră de profesie, pasionată de psihologie, sociologie, neuroștiințe, din generația celor crescuți cu cheia de gât, care a locuit la bunici până pe la trei ani și jumătate, când a devenit soră mai mare. La un an de la absolvirea Universității, grației pasiunii ei pentru bridge, s-a decis să-și construiască destinul în București, continuându-și cariera în domeniul financiar-bancar. Aici, la doar un an de la relocare, și-a întâlnit partenerul de viață, un antreprenor olandez, născut în Spania și crescut în Noua Zeelandă, cu domiciliul în Germania, unde s-au și mutat în 2009 pentru vreo doi ani. Țara pe care și-au ales-o pentru a spune ”I do!” a fost Noua Zeelandă, iar visul lor este să locuiască într-o țară în care să nu fie iarnă. Cinci ani mai târziu de la luna de miere, în 2016, pe tărâmuri mioritice, au fost distribuiți de Isabella, în rolul de părinți, iar în prezent cei trei își crează realitatea pe plaiuri nemțești. După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută drumul pe plan profesional, deși a ajuns la concluzia că și maternitatea este tot un soi de antreprenoriat. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie. Altul să fie autor de carte, cu locuința în Provence ... și cel mai important vis este să fie o femeie blândă în armonie cu întreg Universul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.