8 comments
25th August 2016
Share:
Îmi vine să-ți mănânc bebelușul, iar mie îmi vine să...
Îmi vine să-ți mănânc bebelușul, iar mie îmi vine să… by Irina Schmitz

În seara asta am avut iar un episod de drăgălit inopinat. Eram în supermarket, cu Schmitzy și Isabella (4 luni). De data asta cea mică în căruț, în grija tatălui. La raionul de pâine, șoc și groază! O bunică, și nu era din neamul nostru, o smotocea pe fiică mea de nu se mai putea. Grăbesc pasul și ajung la fața locului exact când femeia și al ei nepoțel își reluau cumpărăturile.

-Ai lăsat-o să o atingă pe Isabella?
-Da! răspunde el mirat de scânteile ce-mi ieșeau din ochi. Doar piciorușele, zice el duios încercând să mă îndulcească.
-Isabella își bagă picioarele în gură! Tu ai permite cuiva străin să te atingă?
-Păi nu, dar ea este bebeluș. Asta fac oamenii cu bebelușii!
Mi-am dat ochii peste cap în semn de protest și n-am mai zis nimic.

Îmi bate inima de parcă am urcat în fugă cinci etaje când îmi amintesc. Eu o port pe Isabella desculță și mă apucă spumele când lumea îi pupă tălpile sau mâinile!

Nu-s disperată să o șterg după fiecare pupătură, dar pur și simplu nu-mi place idea ca saliva unui adult necunoscut să intre în contact cu pielea copilei mele proaspăt venită pe lume!

Chiar și cu unii prieteni am o problemă. Pe mine nu mă îmbrățișezi, nu mă pupi când mă vezi, dar pe fiică mea da?! Păi de ce? N-ar trebui să ai o relație de genul asta cu mine în primă fază? Mă rog, oi fi eu mai de modă veche!

Câteva seri în urmă veneam tot de la cumpărături și o vecină mi-a cerut voie să-mi vadă copilul. Am întrebat-o cum o cheamă, apoi am luat-o pe Isabella în brațe (din scaunul de mașină) și le-am făcut cunoștință. Asta după ce prima dată când a văzut-o s-a aplecat peste ea în căruț și cea mică a început să urle. Vizibil îngrijorată și afectată vecina ne adresează o cascadă de întrebări:

”Îmi vine să-ți mănânc bebelușul …. exclamă vecina.

”Iar mie îmi vine să …  mă cenzurez eu în gând.

”E cuminte? Vă chinuie? Plânge?”, continuă ea întinerind văzând cu ochii.

”Păi mai plânge”, cum altfel să-ți spună să păstrezi distanța, mi-am spus eu TOT ÎN GÂND!

Bebelușii sunt ființe umane, nu jucării. Ei au nevoie de respect, de spațiu și de conectare.

Când decidem să le invadăm spațiul să nu ne mire că o să le iasă ochii din cap cât cepele, că bărbia aia drăgălașă o să înceapă să le tremure, ochii li se vor umple de lacrimi iar țipetele vor ieși sub formă de protest.

Unul din motivul plânsului este lipsa conectării, lipsa relației dintre noi și bebeluș. Mai întâi să dedicăm timp cultivării acestei relații și apoi vom culege zâmbetele bebelușești. Ori să-l lăsăm pe părinte să ne invite în viața copilului, în loc să i-l pasăm atunci când plânge invocând motive enervante:

  • E morocănos?
  • E alintat?
  • E somnoros?
  • E obosit?
  • E timid?
  • E deocheat?
  • Îi e foame?
  • De ce plânge?

Cum ar fi ca părintele să aibă curajul și să spună că: ”Plânge din cauza ta, că te-ai năpustit asupra lui, că nu te cunoaște, că s-a speriat de tine, de fața ta, de entuziasmul tău, de vocea ta!”

Cum ai putea să gestionezi tu, iubitor de bebeluși, avalanșa asta de motive, pe care fiecare mămică le are pe vârful limbii?

Sau preferi versiunea amabilă în care ești mințit?

”E obosită! Îi este foame! Trebuie să o schimb!”

bebe în wrap când era frig

Pot spune că abia aștept să treacă aceste călduri ca să o pot purta iar în wrap. Lumea se uită, zâmbește, dar nu pune mâna. Cred că asta-i principalul avantaj al wrap-ului. Străinii, trecătorii, oricât de tentați ar fi să pună mâna pe bebeluș nu o fac.

Eu știu că oamenii se nasc cu instinctul de a iubi bebelușii, dar fă-o domnule respectuos, de la distanță!

PS: Îți mulțumesc pentru vizita în casa mea virtuală. Te invit să-mi lași un comentariu un pic mai jos. Va fi prețuit și apreciat :).

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.
  1. Reply

    ah, am si uitat perioada aia :).
    Cred ca inca mai avem ceva generatii care considera copiii “proprietate” sau “jucarie” si se oftica atunci cand nu face copchilul ala ce vor 😀

    1. Reply

      Mi se face pielea de găină când văd părinți care-și pun copiii să demonstreze ce au învățat sau să spună poezii la comandă, sau mai bine nu mai zic … pfiu!

    • Giorgiana
    • 2nd September 2017
    Reply

    Mda, total de acord cu tine. Multe intamplari am avut si probabil o sa mai am cu treaba asta. Mergeam pe strada cu fetita mea si tocmai ce o luasem din carut. La un moment dat simt ca taram ceva dupa mine. Cand ma intorc o bunicuta o tinea de mana, ca apoi cand m-am oprit sa inceapa sa ii pupe mana. Nu suport chestiile astea si eu sunt exagerata cand vine vorba de straini si mereu o spal sau o sterg cu servetele oriunde as fi. Pe langa asta cu pupatul mai sunt si sfaturile gratuite pe care nu le agreez. Oricum nu pot fi rautacioasa, nu imi sta in fire, dar stau si fierb ca sa fiu politicoasa. Noroc ca sotul e de acord, eu sunt politicoasa, dar el daca vede ca nu scapa o mai spune si direct.

    1. Reply

      Ce mă bucur că soțul tău te susține. Eu am noroc că a crescut fetița și spune ea ”niuuuu”.

    • Ligi
    • 2nd September 2017
    Reply

    Waaaa. Ce la fel gândim ;)). Exact aceeași părere am și eu.
    Merg la magazin și vin femei bătrâne (of course când ii la tata, ca ii foarte politicos cu femeilei în vârstă, altfel nu se întâmpla asta) și pun mâna pe mânuță fetiței and talk with funny, creepy voices 👀 which made her cry …
    She was teething! Bineînțeles ca bagă mâna în guriță. Noroc ca port cu mine șervețele de față și mâini all the time. Preach girl! Preach!

    1. Reply

      Cred că avem priviri de vulturi noi mamele. Că străinii prind curaj să se apropie de bebelușii noștri când sunt și tăticii prin zonă sau doar tăticii în zonă 😀 😀 😀

    • Paisz Dana
    • 30th August 2017
    Reply

    Sunt total de acord, nu suport când cineva vine la bebelușul meu și începe să-i pupe mâinile, piciorușele ….+ că-i vorbește foarte aproape, de fațuca lui …oameni buni îi puteți vorbi și de la depărtare….tare mult mi-aș dori să se înțeleagă acest lucru, dar oamenii nu vor zice decât ca sunt (suntem) niște mofturoase, că și ei au crescut copii și nu erau așa…😤

    1. Reply

      Da Dana! Eu am în mânecă un arsenal de eschivări de astfel de persoane, care sunt cu bune intenții, doar că nu coincid cu credințele mele/noastre :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *