15 comments
10th March 2017
Share:
Viața în trei
Viața în trei

Primele 1000 de zile sau Viața de la 2 la 3

by Irina Schmitz

Acum 600 de zile un sărut de noapte bună avea să ne distribuie în rolul de părinți. S-au întâmplat atât de multe lucruri în aceste prime 600 de zile, de când fiica mea m-a ales să-i fiu mamă, încât cred că TOTUL s-a schimbat.

Intesitatea cu care s-a desfășurat acțiunea din viețile noastre în ultimele 600 de zile este demnă de o ecranizare pe marile ecrane. Bucuria vederii liniuțelor roz pe testul de sarcină, avea să se transforme într-un calvar până prin săptămâna a 16-a.

Momente de liniște și bucurie au fost succedate de cele pline frică și disperare.

Prima provocare: Sarcina

Când am rămas însărcinată eram pregătită să devin mamă, nu eram însă pregătită să fiu gravidă.

Părea de neimaginat ca eu să mă pot transforma atât de mult și repede într-o perioadă așa scurtă.  ”Speram” să-mi fie adus copilul de barză. Am fost de multe ori simplu spectator la ce s-a întâmplat cu corpul meu timp de 41 de săptămâni, iar alăptatul mi se pare și acum ceva SF.

Îmi amintesc că după morfologia trimestrului III am plâns de bucurie că micuța se întorsese cu capul în jos pregătită de debutul ei pe lume. Am început să-mi fac tot felul de scenarii legate de nașterea ei. Primisem vești greu de digerat:

  • că are circulară dublă, nici nu a fost de mirare la câtă frenezie era în capul meu
  • că va avea peste 4 kilograme la naștere și s-ar putea să am bazinul prea mic pentru o naștere naturală
  • că placenta este anterioară, la doar 3 cm de col și risc o hemoragie
  • că nașterea prin cezariană devenea o opțiune din cauza riscurilor
Săptămâna 39 de sarcină.
Săptămâna 39 de sarcină.

O săptămâna mai târziu stresul avea să-și spună cuvântul.

”Oare de ce nu poate să stea locului ca să pot și eu să dorm?!” urlam în miez de noapte în timp ce fiica mea își căuta locul în uterul meu.

”Bucură-te de perioada aceasta! Ea te simte! Fii bucuroasă! Ea are nevoie să te simtă fericită!” îmi șoptea el cu o voce seducătoare în timp ce mă strângea la pieptul lui.

Am plâns în hohote, când mi-am dat seama că are dreptate. Oricât de tare-mi doream să fiu fericită îmi era tare frică, TARE de TOT. Creierul meu nu reușea să pună în scenă ziua cea mare. Cum voi reuși eu să dau naștere? Cum va ieși un copil așa mare din mine, care sunt așa mică?

Acest episod cred că s-a întâmplat ”fix când trebuia”. Eram în vizită la familia lui, în Olanda. Aici, în secolul XXI se naște acasă, cu moașă, iar familia și prietenii noștri au fost tare drăguți să ne povestească despre frumoasele lor experiențe de la naștere. Lilian își născuse trei fiice acasă, iar Robert, soțul ei, ne-a spus că secretul este ”Relaxarea”.

”Viitoarea mămică are nevoie de un singur lucru în travaliu. Să fie relaxată. Ca să poate naște ușor!” spunea Robert cu o voce calmă și plină de iubire sorbindu-și soția din priviri. Vorbele lui nu aveau niciun sens.

Cum să fii relaxată, în travaliu? Cu toate acestea Robert m-a pus pe gânduri și în mine s-a născut un soi nou de speranță. I-am dat dreptate când am citit Cezariana (de Michel Odent).

Și pe soțul meu l-au mobilizat incredibil vorbele prietenului lui.

A profitat de ocazie și s-a pus pe cumpărături. Mi-a cumpărat pernă pentru gravide. Cea mai mare de pe piață cred. Cea mai bună achiziție pentru mine, ca gravidă și ca proaspătă mămică. Și-a făcut toți banii, mai că le-aș mai trimite inventatorilor niște bani și un bilet de mulțumire.


A doua provocare: Pregătirile

Cum eram în Eidhoven, iar bunicul lui lucrase toată viața lui la Philips, m-am trezit că a cumpărat o mulțime de produse din gama dedicată copiilor, Philips Avent:

  • 6 suzete, că așa-l sfătuise un prieten: You can`t have enough
  • două lingurițe (ce culoare? – portocalii evident)
  • bavețică din plastic (tot portocalie)
  • 4 biberoane
  • cutii pentru refrigerarea mâncării
  • set de îngrijire pentru bebeluși
  • Robot de bucătărie. M-am crizat! Relaxarea mea s-a risipit și m-am năpustit asupra lui:

Cum ai putut să dai atâția bani pe un robot? Abia sunt gravidă în luna a 7-a! O să-l folosim abia peste 8 luni, că diversificarea începe abia de la 6 luni!

Daaaa, zice el zâmbind. Era la ofertă și știi că Ramy, sora mea, a zis că ăsta e singurul lucru pe care regretă că nu și l-a cumpărat. Relax baby, it`s better sooner than latter. I prefer to be prepared.

L-am lăsat să-și facă damblaua. Pentru el asta a fost partea preferată din timpul sarcinii, că a putut să iasă la cumpărături de gadgeturi. A umplut casa cu ele. Pe unele doar el le folosește.

Și tații au nevoie să se simtă speciali, nu doar mamele.

Iar eu una aveam o bănuială că va fi un tată grozav, chiar și cheltuitor fiind. Am strâns ceva dovezi.
Schmizty, cel mai tare baby-sitter
Schmizty, cel mai tare baby-sitter

A treia provocare: Nașterea

Întorși acasă, cu vorbele lui Robert în cap, am căutat să mă relaxez. Am cutreierat netul. Am făcut yoga, unde am aflat de Hypnobirthing. Era fix de ce aveam nevoie. Câteva zile mai târziu deja eram pe mâinile calde al doulei Andreea. Meditam ghidat și umerii au început să se detensioneze. Am prins atât de mult curaj încât am decis să nasc natural fără peridurală. 

Săptămâna 40 de sarcină
Săptămâna 40 de sarcină

Chiar dacă ziua nașterii fiicei mele a fost una plină de peripeții, sunete și culori, iubirea care a izvorât în sufletele noastre a meritat efortul.

Aș fi vrut să nasc cu blândețe, iar experiența nașterii mi-a arătat că blândețea este o abilitate pe care n-o am încă în portofoliu. Așa că lucrez zilnic la această achiziție, de a deveni mai blândă.

Parcurgerea celor 41 de săptămâni și 2 zile a fost anevoioasă. Pe lângă transformarea fizică incredibilă de care corpul meu a fost capabil, cel mai greu de acceptat mi-a fost să mă supun recomandărilor medicilor. În final am reușit să strâng lângă mine o echipă care m-a susținut să nasc natural, chiar dacă nașterea n-a fost de vis și s-a întâmplat la o clinică privată și nu acasă, așa cum visasem.


A patra provocare: Începutul unei noi vieți, în trei

Din momentul în care am avut-o pe Isabella în brațe viața mea a căpătat un nou sens.

Am devenit atât de conștientă că trăiesc în ziua în care mi-am văzut copilul.

Îmi amintesc vorbele unei tipe pe care am cunoscut-o la Connect Hub. Rugată să dea audienței un sfat a spus fără ezitare: ”Faceți copii!”. M-am uitat cu o sprânceană ridicată la ea, dar azi îmi vine să o îmbrățișez, pentru că am prins ideea.

Îl surprind așa de des pe soțul meu cum radiază de fericire în prezența fiicei noastre, încât mă întreb de ce nu am avut curaj să devin mamă mai devreme.

Isabella la 10 luni, atelier senzorial
Isabella la 10 luni, atelier senzorial

Viața de la 2 la 3 este încăpătoare. Solicitantă și obositoare în același timp. Cu momente de veselie și bucurie cum nu mi-a fost dat să trăiesc înainte. Intensitatea lor nu o pot descrie în cuvinte. O simt doar. Primele 1000 de zile din viața de părinte ni se tatuează permanent în amintiri.

Primele 12 luni din viața unui cuplu proaspăt părinți este clasificată ca cea mai grea perioadă din viața lor cuplu. AȘA ESTE! O zic cu mâna pe inimă!

Mi-au ieșit multe lucruri pe care le-am planificat. Unul care-mi vine în minte este să îi dau voie soțului meu să fie tată.

Pe unele locuri îl ghidez, iar pe alocuri doar îl încurajez. Același lucru cred că-l face și el cu mine deși nu ne-am vorbit. Mă ajută enorm atunci când îmi spune că sunt o mamă grozavă. Prind aripi!

Susținerea lui mă ajută. Rolul de mamă este ca debutul în antreprenoriat. Nu o singură dată am simțit că sunt în pragul falimentului. Atunci el mi-a ”mai încărcat contul, cu iubire și înțelegere, cu o vorbă caldă sau doar o îmbrățișare în tăcere.” Când nu a fost pe fază, m-am surpat ca un mal de nisip luat de ape învolburate.


Provocarea cu numărul cinci: Buget și spațiu de depozitare pentru gadgeturi

Ce bine se împletește suportul emoțional cu ajutoarele. Unde mama, soțul sau prietenele nu pot interveni, intervine tehnologia și gadgeturile, care nouă ne ușurează viață ENORM.

Tocmai am realizat că  pe lângă miile de scutece schimbate am schimbat chiar și două mașini (second hand) în ultimele 600 de zile, ca să ne fie mai ușoară viața în trei. Pfiu!

Am închiriat un garaj și pe lângă asta mai avem o cameră, cea de oaspeți, plină de cutii cu haine primite și gadgeturi de la:

  • Primii Pași
  • Stokke
  • 4Baby
  • MaxiCozi
  • Nuk
  • Reer
  • Motorola
  • Poartă-mă
  • Manduca
  • Leea Toys
  • Lego Duplo
  • Philips
  • Philips Avent.

Acesta e felul nostru de a ne ușura această meserie, de părinte. Cumpărăm gadgeturi și citim cărți despre parentaj.

Nu fac un secret și spun că gadgeturile noastre preferate sunt din gama Philips și Philips Avent, gama dedicată bebelușilor. De ce? Philips este în ADN-ul soțului meu.

Philips Avent face parte din arborele genealogic, datorită deceniilor pe care bunicul soțului meu le-a petrecut ca inginer la Philips, în Eindhoven. 

Deci campania celor de pa Philips Avent, de a depăna amintiri din primele 1000 de zile din viața de părinți, este pentru mine un prilej de bucurie, care-mi aduce lacrimi în ochi.


Provocarea numărul șase: trecerea de la viața în trei la viața în patru

Cum e viața de la 3 la 4? Dar de la 3 la 5? La aceste întrebări imaginația mea nu a găsit răspunsuri prea roz.

Soțul meu mi-a mărturisit că se imaginează la 70 de ani cuprins de ”tristețe profundă” dacă fiica noastră va fi singură la părinți. El e mezinul, mai are o soră mai mare cu aproape doi ani. Eu una nu sunt pregătită pentru acest pas, deși în urmă cu 600 de zile îmi doream trei copii.

Gândul că am împlinit deja 38 de ani pare să joace un rol, dar frica cea mai mare este că fetița mea ar ajunge în pielea mea, de soră mai mare, rol care mi-a adus și multe neajunsuri.

”La câtă atenție îi ofer acum, cum voi putea face eu asta atunci când vom fi patru? Darămite cinci?”

Simt energia celui de-al doilea copil cum mă caută. L-am visat. I-am văzut și chipul. Încă nu pot concepe în mintea mea un scenariu în care să nu domnească haosul. Mi-ar prinde bine o mână de ajutor, ca să prind curaj de la mămicile care au avut parte de o tranziție ușoară.

Cum au fost la voi primele 1000 de zile în trei? Dar în patru, sau chiar în 5?

PS: Îți mulțumesc pentru vizita în casa mea virtuală. Te invit să-mi lași un comentariu un pic mai jos. Va fi prețuit și apreciat :).

PS: Informații utile despre primele 1000 de zile dar și o parte din gadgeturile noastre le găsiți pe website la Philips Avent

 

 

 

You Might Also Like

by
Gălățeancă, șoarece de bibliotecă în căutarea fericirii și a mulțumirii interioare, din generația celor crescuți cu cheia de gât, m-am aventurat de un deceniu la brațul unui olandez, născut în Spania, crescut în Noua Zeelandă, devenit antreprenor în Germania. Din 2016 ni s-a alăturat și Isabella, copilă navetistă, căreia i se vorbește în patru limbi. Sunt tare curioasă ce va urma...
  1. Pingback: Din ce câștigă mama blogger pâinea? | by Irina Schmitz – Revelaţii de Părinte

  2. Reply

    Ce poveste frumoasa aveti, cand te gandesti ca fiica ta va creste si va citi aceste declaratii scrise! Ce frumos! Ca mama de doi pot doar sa-ti spun ca totul devine mai frumos cu doi copii pentru ca pe langa toata dragostea voastra de adulti apare dragostea lor de, de frati. Asa de frumos e cand se cata si se iubesc si sunt ingrijorati unul de celalalt, incat orice altceva paleste, toate greutatile, cearcanele, oboseala, tot… iti creste inima de un milion de ori cu 2, infinit mai mult decat cu unul.

    1. Reply

      Hai că m-ai făcut să plâng. Mulțumesc…uitasem cât tânjesc și eu după sora mea mai mică.

    • Dina
    • 25th March 2017
    Reply

    Tare mult mi-a placut articolul tau!
    Transmite foarte multa emotie si acele temeri specifice mamelor insarcinate.
    Cu doi copii, viata clar nu se simplifica. Trebuie sa prioritizezi totul si mai bine, sa te organizezi si mai bine, sa fii mult mai relaxata si mai empatica pentru a asculta doi copii minunati care vor avea mai mereu ceva de impartit.

    Reversul medaliei este inmiit. Eu consider ca am reusit sa ma dezvolt si sa devin un om mult mai bun datorita celor doi copii si a gestionarii relatiei dintre ei. Unul care ma scoate din zona de confort si unul care ma alina.
    Iar ei se completeaza reciproc, si au o relatie foarte buna.

    Succes in luarea deciziilor!

    1. Reply

      Hei ce mă bucur să aud asta. Și da…venirea Isabellei m-a ajutat să mă organizez mai bine. Și cred că acesta este capitolul la care mai am de lucrat….ORGANIZARE, ca ea să devină o rutină și nu o corvoadă :D. Mulțumesc Dina :).

  3. Reply

    Şi în viața noastră s-a schimbat TOTUL de când a apărut bebe. Şi da, trebuie să ai un cuplu sudat ca să treci cu bine peste nopți nedormite, crize de dinți, boli şi altele. Dar momentele alături de cei mici te aduc pe culmile fericirii.

    1. Reply

      Cred că am fost așa ocupați să fim părinți încât relației de cuplu îi trebuie un drum la spălătorie. Nu-i nevoie de service încă 😀

  4. Reply

    De la 3 la 4 este ok, deși nu vei putea sa o mai ții în brațe pe Isabella în ultimul trimestru. După ce vă faceți 4 se mai complică. Dacă ai ajutor pentru primii doi ani, go for it now. Dacă nu, mai stai o țară, dar nu mai mult de un an – doi. Chestiile personale din spate ne apasă dacă nu le rezolvăm, dar e timp. E minunat cu doi, mai ales când se ceartă pe aceeași jucărie, deși au două identice, când trebuie să dormi între ei cu fața în sus (nu cumva să fii mai aproape de unul sau de celălalt, și musai cu o mână pe fiecare din ei), când sunt bolnavi în același timp și te ia și pe tine răceala. Minunat! Dar când se iau după gât și se pupă, sau își iau apărarea unul altuia, sau când se joacă 5 minute împreună (nu mai mult, Doamne ferește), atunci este extraordinar. Și merită toate îndoielile și incertitudinea. Ai scris tare frumos, îmi place mult!

    1. Reply

      Da Alina … magician să fiu ca să pot face magii 😀

  5. Reply

    draga Shmitza, daca ai de gand sa ii iubesti la fel, ia-ti gandul de la asta. nu exista! ii vei iubi diferit, pentru ca ei sunt diferiti. vei simti uneori ca unul e mai usor de iubit, poate, apoi te vei simti vinovata. vei avea parte de alte experiente de sarcina, nastere, alaptare etc … si vor aparea ganduri dar la primul a fost asa, dar la nr 2 pot sa fac si asta si la primul nu am facut etc.. inerent ei sunt 2 copii diferiti, 2 experiente diferite, iar tu draga mea esti alta decat erai cand ai devenit prima oara mama. ai crescut, ai invatat si e in regula asa.
    in fapt iubirea fata de copii nu se imparte, ea se inmulteste si sunt copii cu care te conectezi mai usor si altii care vin sa te vindece apasand toate butoanele traumelor din copilarie!
    nu exista te iubesc mai mult sau mai putin ci doar te iubesc (ideal) neconditionat.
    iar legat de timp nu pot spune ca ocupa la fel de mult timp ca primul … cumva a avut loc, si mai gasesc si eu pt mine. serios, eu ma gandesc ce dracu gandeam inainte de copii cand ma vaitam ca nu am timp? :))) rad in hohote de mine…
    burta nu va fi un impediment, ca doar nu esti bolnava ci doar insarcinata.
    iar punctul culminant va fi atunci cand pe unul il doare ceva iar al doilea incepe sa planga langa el, durerea lui. atunci va trece si a ta, ca ii tratezi diferit.
    te imbratisez.

    1. Reply

      Mamă Lucia…deci așa.

  6. Reply

    Viata cu doi copii e plina de provocari, dar minunata. Cand ii vezi cum se iau in brate, cum se pupa, cum incep sa interactioneze, cum cel mare ii poarta de grija si cum cea mica se lumineaza cand „Zeul” o baga in seama. Dar si cand se trezesc unul pe celalalt uneori, cand urla in acelasi timp sau cand ma vor amandoi deodata:) Ca sfaturi: sa te prinda odihnita al doilea copil, sa te bazezi pe ajutorul sotului si/sau alte ajutoare, sa te organizezi bine, sa nu il neglijezi pe primul si sa il pregatesti cat de bine poti pentru fratior/surioara. Curaj, nu-i dracu asa de negru:)))

    1. Reply

      Hai că soțul meu se încrie în fun clubul tău :). M-am mai liniștit un pic.

  7. Reply

    Doamne, n-am vazut burtica mai mare si mai rotunda ca a ta! Ce poveste emotionanta!
    Philips Avent a fost si cu noi si la primul si la al doilea. Robotelul acela jumatate steamer si jumatate robot a fost genial, ne-a permis si sa calatorim cu ei mici. Borcanasele de depozitare le avem si acum….Recomand oricarei mamici sa exploreze oferta lor, va avea sigur viata mai usoara, mult simplificata.

    1. Reply

      daaaa și eu îl iau după noi peste tot, că am călătorit peste 10.000 de km în aceste 11 luni de când suntem 3.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *