23 comments
18th July 2017
Share:

Este sănătatea intimă unul dintre subiectele tabu ale generației noastre? |by Irina Schmitz

Sănătatea intimă. Un subiect tabu?

Pentru mine sănătatea intimă este extrem de importantă, așa că am scos-o de pe lista cu subiecte Tabu. Orice simptom de disconfort al aparatului genital sau urinar îmi provoacă neplăceri și-mi influențează profund comportamentul în viața privată dar și în societate.

Cum am fost diagnosticată eronat cu o infecție urinară acum 8 ani?

Ambulanțe, calmante, antibiotice, internat în spitalul Polizu, anti-inflamatori, spălături vaginale, concediu medical … Pfiu! Ăsta era coșmarul pe care-l trăiam eu în 2007. Și toate de la un diagnostic greșit.

Igienă necorespunzătoare, alimentație și hidratarea precară, cât și stresul sunt doar câțiva factori care produc dezechilibru în zona intimă. Așa că prevenție, prevenție și iar prevenție.

Și prevenția a funcționat timp de 8 ani, timp în care am renunțat la:

  • tampoane interne și zilnice
  • geluri intime și șervețele parfumate
  • lenjerie intimă care nu este din mătase sau bumbac

Care sunt cele mai frecvente boli ale aparatului genital și reproducător, la femei?

Cu toate eforturile noastre de prevenție ajungem să ne confruntăm din când în când cu o vaginită, metrită, anexită sau o cistită ori pielonefrită, care sunt manifestările clinice ale infecției tractului urinar.

Uneori simptomele acestor boli seamănă și de aceea doar un medic poate prescrie un tratament.

Atenție! Medicii mai pun și diagnostic eronat. Eu am pățit-o în 2007! Inflamarea ovarului drept mi-a fost tratat ca o infecție urinară. După terminarea tratamentului cu antibiotic am ajuns la Polizu la urgențe ca la palpare să mă diagnosticheze cu de sarcină extrauterină.

Abia în urma ecografiei transvaginale s-a observat că ovarul meu drept avea dimensiunea unui ou de gâscă și m-au trecut pe tratament cu anti-inflamatori.

Dacă o vaginită se poate trata cu ovule, în cazul infecției urinare se prescriu antibiotice. Iar ca să dau cărțile pe față vă spun că antibioticul aduce în vizită candidoza vaginală. Nasol! Ce mai?!

Vestea bună este că atunci când nu le putem preveni le putem totuși trata. Medicina să trăiască, cu rezerva că medicii sunt oameni și mai și greșesc!

Poți să citești informații despre noile descoperiri științifice, pe Secom.ro, despre rolul merișorul în prevenția infecțiilor urinare (Uro-Care).

Nu mai accept niciun diagnostic fără investigații medicale amănunțite

După ce în 2007, am urmat un tratament greșit și am ajuns de două ori la Urgențe cu dureri groaznice, în 2015, când am avut din nou probleme cu aparatul genital am solicitat diagnosticul nu la prima consultație ci abia după ce am primit toate rezultatele analizelor:

  • examenului de urină și urocultură
  • ecografie transvaginală
  • colposcopie
  • testul Babeș-Papanicolau

Toată nebunia asta a început pe 19 Mai, iar pe 4 August eram la a patra vizită pentru că senzația de mers la baie non stop nu dispăruse și încă era însoțită de usturimi. Doctorița a ridicat mirată din umeri și mi-a recomandat să mai fac investigații peste 6 luni. Rezultatele testelor arătau că sunt sănătoasă. Am plecat acasă foarte controversată și cu 1600  lei mai puțin în buzunar.

Se mai produce ovulația când avem usturimi la urinare?

Da. La mine una s-a produs. Pe 8 August, mi-am dat seama că sunt însărcinată, la doar patru zile după ce fusesem la ginecolog. Da! De necrezut că în tot ping-pong-ul ăsta între clinică și casă am rămas însărcinată: fix pe 18 iulie, fix de Mandela Day, fix în seara dinaintea plecării lui S în Germania pentru două săptămâni. Și fix azi se împlinesc doi ani de atunci.

Influențează starea emoțională a mamei viața intrauterină a fătului?

Aș vrea să inventez o poveste de vis despre cum am rămas eu însărcinată. Cum eram relaxată la maxim și trăiam cea mai frumoasă perioadă din viața mea. O poveste despre cum curgea lapte și miere în relația mea cu mine și în relația de cuplu, dar n-o voi face. Că eu nu scriu ficțiune. Eu scriu despre viața așa cum e ea, chiar dacă uneori mi-aș dori să fie altfel.

În ce context am rămas însărcinată?

Eram pe val, dar nu în urcare ci în coborâre abruptă, pe plan profesional. Debutul meu în antreprenoriat a fost bau în loc de wow.

Faptul că ”formam un cuplu de 8 ani”, că mă alimentam corect și eram în formă fizică foarte bună erau singurele lucruri care mă țineau pe linia de plutire.

Stresul că nu rămâneam însărcinată și gândurile că ar fi ceva în neregulă cu organele mele genitale mi-au șubrezit iar încrederea în mine.

Apoi imunitatea scăzută, firească după o alergare de 10.5 km la Bucharest Half Marathon, pe lângă antrenamentele sportive intense, nivelul ridicat de estrogen și hidratarea precară au creat terenul propice pentru dezechilibrul sănătății mele intime.

Fiecare relație are nevoie de un moment de respiro

În toată nebunia asta doar gândul că el urma să plece două săptămâni în Germania mă liniștea. Cred că gândindu-mă la momentele de respiro ce urmau am rămas însărcinată.

Așa că într-o seară aproape obișnuită, seară călduroasă de iulie, când omenirea serba ziua Mandela, i-am șoptit ”sunt la ovulație”.


Cum vin copii pe lume? Care este povestea vieții lor intrauterine?

Draga mea fiică, înainte să auzi de la cine știe că ai fost adusă de barză dă-mi voie să te lămuresc:

Părinții tuturor copiilor, oricât de neimaginabil ni s-ar părea, fac sex sau dragoste și când sunt tineri și când sunt mai puțin tineri. Iar când femeia este la ovulație are șanse ridicate să rămână însărcinată și să dea naștere unui bebeluș nouă luni mai târziu.

Pe scurt prima ta casă am fost eu, uterul meu, timp de 41 de săptămâni și două zile ;). Ușa casei tale a fost vaginul meu, iar cheia a fost un spermatozoid sprinten de-al tatălui tău.

Până să pricepi tu detaliile astea tehnice e bine să știi că ai venit din burtica mea pentru că m-am hrănit timp de 8 ani cu dragostea camaradului meu de viață, dragoste care mi-a dat curajul să trec peste frica ”nu voi fi o mamă bună”.

Faza cea mai tare este că Sindromul Picioare Încrucișate, de care abia (semi)scăpasem, și-a făcut din nou apariția!!! Slavă Domnului că pe 8 August mi-am dat seama că simptomul de mers la baie non stop era unul care mă trecea pe lista femeilor gravide. Deci m-am calmat, atât cât mi-au permis hormonii :)))!

Așa cum zice melodia ”sub pielea mea”, chiar te-ai dovedit o eroină! Ai ales să supraviețuiești zbuciumului meu sufletesc și elaboratei tale nașteri! Ești super tare iubita mea copilă! Te felicit și îți mulțumesc că ne-ai ales să -ți fim părinți!

Și ceea ce nu se citește printre aceste rânduri, dar tu intrinsec știi, este că am fost tare agitată înainte să rămân însărcinată. În perioada imediat următoare, când eram singură acasă, momentele de relaxare n-au mai apărut. Ba chiar am avut cearta vieții mele cu cineva tare drag mie. Asta m-a întristat profund și așa am dispărut de pe radarul tuturor prietenilor. M-am retras pe canapeaua mea, și am mâncat pui la rotisor cu roșii, zi de zi, timp de două săptămâni. Nu puteam să consum alcool, dar nicio clipă nu mi-a trecut prin minte că aș putea fi gravidă. Îmi doream să mă reangajez într-o multinațională și să las deoparte antreprenoriatul. Ba chiar am fost și la un interviu. Nu mă mai interesa să ajut omenirea. Nu mă mai interesa să fac seminariile Ora despre Fericire. Acum mă interesa doar să supraviețuiesc propriilor mele gânduri. Și am supraviețuit … amândouă!

Iubirea însă face minuni!

Iar din iubire te-ai născut și tu și cu iubirea ta ”m-am făcut și eu bine”, în caz că te întrebai de ce ai avut dublă circulară. Abia în martie anul următor, cam cu 6 săptămâni înainte de a te naște, mi-am dat cu adevărat seama că tu trăiești cot la cot cu mine trăirile mele. Până atunci … boy! Pe ce drum cu denivelări am călătorit amândouă?! Aș vrea să rescriu povestea vieții tale intrauterine, să fie una mai liniștită emoțional, dar nu pot să te mint. Cred totuși că acele 41 de săptămâni au fost cel mai intens cantonament de dezvoltare personală la care am participat și din care amândouă am ieșit învingătoare.


Oare mămicile le povestesc copiilor despre viața acestora înainte de a-i ține prima oară în brațe?

Recunosc că până să fiu însărcinată nu am fost curioasă să aflu detalii despre povestea mea dinainte de a mă naște. Să fi fost încă unul dintre subiectele Tabu ale generației din care fac parte? Mă întreb când și cum va debuta discuția asta, dintre mine și fiica mea. Oare mămicile generației mele cum fac?

PS: Mulțumesc pentru vizita în casa mea virtuală, iar dacă vă place să faceți cadouri puteți să-mi lăsați un comentariu mai jos. Va fi prețuit și recitit în momentele mele de răsfăț :).

Poza: galeria personală ”Apus de soare, 29 decembrie 2010, Muntele Maunganui (NZ)”.


Cel mai tare banc ce-mi vine în minte pe tema picioarelor încrucișate:

”-Dom`le doctor! Tocmai ce-am născut al cincilea copil! Gata! Mi-ajunge. Cum să fac să nu mai rămân gravidă?

-Păi simplu! Când vine ora de culcare îți bagi picioarele într-un borcan de 10 litri. Dacă nu ai unul acasă te duci repejor și-ți cumperi.

– Așa o să fac! Merg de-ndată să-mi cumpăr.

***

Cinci luni mai târziu, femeia se prezintă din nou la doctor. Gravidă, Cum altfel?!

-Ce făcuși femeie? Nu mi-ai urmat sfatul?

-Ba da dom`le doctor, doar că n-am găsit unul de 10 litri, așa că am luat două borcane de câte cinci …”

 

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.
  1. Reply

    Pe lângă cel cu borcanul, mai e și bancul cu aspirina. Care nu se înghite, ci se ține între genunchi! 🙂
    Fata mea știe că Doamne-Doamne a pus o sămânță de iubire la mine în burtică, după ce-a văzut iubirea mare dintre mine și tatăl ei.
    Deși iubirea a plecat de acasă între timp, povestea rămâne neschimbată! E important pentru copii să știe că s-au născut din iubire și că părinții lor se respectă și fac o echipă… chiar dacă nu mai formează „familia tradițională”…

    1. Reply

      Da, le datorăm asta, să-i iubim. Să-i iubim în același timp și să le-o arătăm. Bun bancul cu aspirina :)))), nu-l știam.

  2. Reply

    Sunt norocoasă că am trecut doar prin partea bună a poveștii. Adică am bebe dar nu am avut neplăceri pe partea de infecții urinare niciodată. Dacă (sau când) va fi cazul, este bine de știut că avem soluții la îndemână.

    1. Reply

      Mă bucur pentru tine și că ești excepția de la regulă. Înseamnă că ești în echilibru cu propria feminitate și propriul tău corp.

  3. Reply

    O, Doamne! La fel de mult si vorbesti?😅
    Secom te-a pus la treaba si a iesit ceva minunat! Felicitari!

    1. Reply

      Pot să scriu și să vorbesc zile în șir despre frământările din perioada sarcinii :). Mă cenzurez însă și de asta public un articol, maxim două pe săptămână ;).

  4. Reply

    Foarte frumos articolul! Ce amintiri delicioase!

    1. Reply

      Delicioase, daaa! Că au venit și cu o poftă de mâncare :)))

  5. Reply

    Exact: “Iubirea face minuni!” Si Secom face minuni in cazul nostru cu Vitamina C pentru copii si ulei de cod 🙂

    1. Reply

      deci minuni sunt la tot pasul 😉

    • Marina
    • 22nd July 2017
    Reply

    Doua borcane de 5 litri si scapam de sindromul picioare incrucisate :)))

    1. Reply

      daaaa, dar abia după 9 luni :)))

    • Emma
    • 22nd July 2017
    Reply

    e posibil ca unii sa nu vrea sa-si stie povestea personala niciodata. depinde de cultura in care suntem crescuti si de cine. Iar cand vrem sa o stim sper sa aiba cine-o sa ne povesteasca

    1. Reply

      Eu mi-am format ideea că a mea nu-i prea fericită. Aș vrea să o știu, dar mamei mele nu-i prea place să vorbească despre acea perioadă. Poate într-o zi o să-și dorească să mi-o zică, așa, cu bune și cu rele.

    • Mamă de băiat
    • 22nd July 2017
    Reply

    În alte culturi oamenii își spun vârsta incluzând lunile din viața intrauterină. În România nu se prea știe ce simte copilul atunci când este în burtica mamei. Și eu am avut multe îndoieli în acea perioadă și abia după ce mi-ai văzut pruncul mi-am dat seama că el a tras cot la cot cu mine. Dar îi voi zice, ca să știe că am fost vulnerabilă și că asta i-a amprentat memoria. E de datoria mea să-i spun. Iar iubirea mea îl va ajuta să înțeleagă.

    1. Reply

      Te cred. Așa simt și eu, să-i spun tot. Deși i-am văzut fețișoara la morfologia de trimestrul 3 abia când am ținut-o în brațe mi-am dat seama că ea există și că a tras alături de mine vrute și nevrute…

    • Ramona
    • 21st July 2017
    Reply

    De la agonie la extaz…E bine de stiut ca avem solutii cat mai naturale pt depasirea acestor probleme intime si pt a avea un organism cat mai “primitor” pt minunile din viata noastra.
    E adevarat ca iubirea vindeca,dar e bine sa avem si cate o pastila…just in case…:)😉

    1. Reply

      ”Just in case” că nu avem ceaun pe care să-l încălzim și să stăm așezate pe el :))))?

  6. Reply

    Ai facut un lucru genial, am trecut si eu prin sindromul picioarelor incrucisate, dar si prin sarcini si n-as reusi sa creionez sa fain 🙂
    felicitari!

  7. Reply

    Wooow ai reusit sa faci o chestie geniala, desi am trecut si prin sindromul picioarelor incrucisate si prin povestea frumoasa a sarcinilor si n-as reusi sa fac o poveste atat de faina 🙂
    Felicitari!

    1. Reply

      Daaaa. Zi și tu!

  8. Reply

    sa-vu-ros!!!!!!!! Bine, Secom! Să mai stârnești așa amintiri frumoase :))

    1. Reply

      La asta mă gândeam și eu! Tu-ți dai seama?! Azi s-a prins Isabella…acum doi ani, mai pe seară ca să fiu și mai precisă 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *