19 comments
3rd August 2017
Share:
Alăptarea este naturală
Săptămâna Mondială a Alăptării 2017

5 lucruri neadevărate despre alăptare | by Irina Schmitz

După 15 luni de alăptat la cerere am reușit să trag câteva concluzii. Așa că iată o listă cu 5 lucruri pe care le consider neadevărate despre alăptare:

     1. Alăptarea este simplă

Depinde cu ce o compari. Dacă voi compara alăptarea cu cățărările speciale din Turul Franței, atunci da, alăptarea este simplă! Dar dacă o să compar alăptatul cu ”viața mea de domnișoară” lucrurile se complică nițel, spre tare de tot!

Ca alăptarea (la cerere) să fie simplă IDEAL AR FI SĂ:

  • înțelegem rolul de femeie și că natura sau divinitatea ne-a înzestrat cu acest comportament, cel de a alăpta
  • ne dorim să transformăm comportamentul în abilitate și să putem alăpta în orice împrejurare (în mașină, în metrou, în parc, pe toaletă, în timp ce suntem răcite sau dormim)
  • cunoaștem ce transformări au loc în corpul nostru, hormonal vorbind
  • ne respectăm orele de somn, de masă, de odihnă, de distracție
  • știm și vreo două lucruri legate de alimentație și hidratare
  • avem și câteva cunoștințe despre puericultură
  • ne îngăduim să lenevim și ne acceptăm trilioanele de gânduri care ne trec prin cap atunci când alăptăm
  • avem o garderobă compatibilă cu alăptatul
  • renunțăm la programul bătut în cuie și permitem spontaneității să-și facă de cap

Alăptarea este un lucru de echipă în care mama este team leaderul iar bebelușul este cel mai harnic co-echipier, dacă mama știe să-l ghideze. Starea sufletească a mamei face ca ”masa”, indiferent că e lapte matern sau formulă de lapte praf, să-i cadă bine sau nu la stomac micuțului.

De fiecare dată când alăptam și eram agitată, sau îmi era foame, sau vroiam să mă duc la baie copilul a devenit agitat și ori nu l-a luat somnul, ori m-a mușcat, ori a început să-mi gângurească cu empatie.

     2. Alăptarea este sexy

Stai?! Ce?! Cum să fie sexi?! M-am săturat eu de atâta expunere, darămite el?! Că am soț implicat în rolul de tată. Nu mă pot plânge.

Mă simt ca pe Discovery Channel. Periodic mai apare câte o descoperire precum:

  • Dimensiunea areolei și a mamelonului
  • Fermitatea sânului
  • Simetria. Nici ea nu mai e ce era odată. Stângul s-a supărat pe dreptul că cică el e mai mic și a luat-o ”Cea!”. Dreptul nu s-a lăsat mai prejos și a luat-o ”Hăis!”. Circul de pe lume! Numai ”Push-up-ul” îi mai constrânge să tragă amândoi în același ham :))).
  • Bine măcar că și-au păstrat culoarea și nu s-a lăsat cu vânătăi :))). Breast Fight! Sună sexi tare! Asta ne mai lipsea! :)))

Alăptatul este un angajament pe care mama și-l ia sau nu!

Uneori e amuzant că-ți curge sau țâșnește lapte din sâni, mai ales în primele luni. Amuzant! Nu sexi! Iar partenerul de viață nu-i scutit de acest spectacol gratuit care are și un revers al medaliei.

Că mie când mi-era lumea mai dragă, m-am trezit cu replica: ”Mai bine să nu-i ating că cine știe” … ”Da, poate dacă-ți sare lapte în ochi te ustură” am continuat eu în gând. Deci da! Alăptatul e sexi cât cuprinde. Merge mână în mână cu preludiu! NOT!

    3. Toate femeile pot alăpta

Teoretic cică doar 2% din femeile de pe Terra nu pot alăpta. Asta spun studiile de specialitate. Practic, nu toate femeile pot alăpta.

Iar femeile nu pot alăpta din foarte multe cauze:

  • nu vor, iar asta este o decizie pe care eu una o respect. Nici eu nu am vrut să alăptez până în mai 2015 când perspectiva Silvianei asupra alăptatului mi-a schimbat părerea la 180 de grade
  • nu văd rostul alăptării pentru că nu-s interesate sau nu cunosc beneficiile alăptatului
  • li se spune că nu au lapte, sau că nu au suficient lapte, sau că laptele lor nu e bun, sau că au mameloanele prea mari, sau că nu au mameloane compatibile cu alăptatul, chiar de către cadrele medicale
  • au dureri de sâni, areole și/sau mamelon
  • sunt extraordinar de stresate sau cine știe câte alte zeci de motive

    4. Cadrele medicale știu totul despre alăptare

Bullshit! Prostii! Vrăjeală!

Este în mentalul nostru colectiv să avem încredere în ce spune un om îmbrăcat în halat alb. De asta încă mai apar așa îmbrăcați la televizor. Că au mai multă autoritate.

Un neonatolog, ginecolog sau pediatru nu-i neapărat și consultant în alăptare. Plus că și consultații în alăptare sunt oameni și oameni, școliți de curând. Așa că eu aleg să mă informez din mai multe surse. Chiar există consultanți în alăptare care iubesc femeia și o susțin până în pânzele albe.

Iată câteva cazuri când cadrele medicale au luat-o pe câmpii:

  1. În cazul meu, care am născut într-o clinică privată din București

În ziua a cincea de la naștere, înainte să mă externez am cerut sfaturile unui consultant în alăptare pentru că sânul meu stâng era angorjat și deja nu o mai puteam pune pe cea mică la el, atât de mari erau durerile. Mă frigea de parcă aveam cărbuni pe el.

Ce-a făcut consultanta în alăptare?

Mi-a recitat 3 metode despre cum să-mi fac masaj la sân. Eu singură! Metode pe care le știam, că citisem Ghidul pentru alăptare al Doctorului Jack Newman. După care a plecat. Eu mi-am dat ochi peste cap de neputință și durere.

Și cum cine-i fript suflă și în iaurt, în seara respectivă, pe la ora 9, am chemat-o pe moașă la domiciliu. Ea toca varză în timp ce m-au luat pe mine frisoanele. Cele mai puternice frisoane pe care le-am avut în viața mea. Nu știu cât a durat scena, dar m-am speriat teribil. Așa a debutat la mine mult temuta furie a laptelui.

Cum am scăpat de sânii angorjați?

  • compresă pe sân cu varză albă, proaspătă, tăiată mărunt, învelită într-un prosop mic
  • m-am pompat (numai de câteva ori) cu pompă electrică, atunci când bebelușul chiar era mâncat și nu mă putea ajuta
  • am alăptat în poziții strategice și am verificat atașarea corectă a copilului la sân
      2. În cazul unei prietene foarte apropiate, care nu știa prea multe despre alăptat

Cadrul medical exclamă: ”Vai ce prost a apucat sânul” și atât! S-a minunat și a încremenit de uimire.

Nu a îndepărtat copilul de la sân. Clinică Privată. Fițe. Notă de plată cu cinci cifre!

Povestea a avut happy ending și mămica a alăptat până la 18 luni, deși primele 40 de zile au fost de coșmar, și am văzut cu ochii mei cum un mamelon este pe cale să se desprindă de sân.
     3. Unei alte prietene, foarte informată despre alăptat

I s-a spus că nu poate alăpta din cauza formei mamelonului. ”E prea mare, copilul nu-l poate apuca”. S-a ajuns la biberon și refuzat sânul complet.

Abia după trei luni, după ce a consultat câțiva consultați în alăptare, prietena mea a reușit să alăpteze exclusiv. Eu am sprijinit-o doar moral.

      5. Lactația apare imediat după naștere

Ideal așa sunt setările din fabrică. Ora magică! Copilul pe piept imediat cum a ieșit din mămică. Că nașterea se încheie abia după nașterea placentei.

Dar la noi, în România, nu-i chiar așaLactația poate fi inhibată de hormonii stresului. Uneori chiar de tot. Că nașterea în România este foarte încă dirijată de cadrele medicale.

Cu cât o mămică este mai stresată cu atât debutul alăptării este întârziat. Iar dacă mai este și separată cu orele sau zilele de copil apoi doar cu ajutor specializat și o voință de fier din partea mamei se mai poate alăpta.

Prezența copilului la sân stimulează lactația mai bine ca ori pompă sau masaj. Tot copilul desfundă cel mai bine canalele.

Îmi amintesc cu plăcere și de perioada cu debutul alăptării, că am reușit să privesc experiența prin ochii ei, ai Isabellei, care abia venise pe lumea asta plină cu de toate, iar singurul lucru pe care ea îl știa intuitiv este să respire și să sugă.

Deși alăptez de 15 luni și ceva abia aștept să-i iasă măselele Isabellei ca să trecem la următorul nivel. Renunțatul la alăptat. Înțărcatul. Probabil că nu va fi la fel de greu ca atunci când m-am lăsat de fumat, în 2008.

E greu să renunțăm la ceea ce ne este familiar și de asta simt că Isabella nu ar renunța la alăptat din proprie inițiativă. Așa că tot pe mine mă văd team leader în procesul de înțărcare și am sentimentul că va fi o tranziție ușoară. Ne vor rămâne ținutul în brațe și mângâierile oricum. Nu-i ca și cum am renunța tot :D!

PS: Îți mulțumesc pentru vizita în casa mea virtuală. Te invit să-mi lași un comentariu un pic mai jos. Va fi prețuit și apreciat :).

You Might Also Like

by
Din tabăra femeilor, aproape arogante, am început de un deceniu să trag cu ochiul și-n alte taberele: cea a femeilor altruiste, a mamelor de tot felul, a părinților generației mele, și mai nou în tabăra antreprenoarelor de succes. Tot în ultimul deceniu am făcut cel mai mare salt la nivel de identitate. Iar de un an am învățat, după eșuări repetate, ce înseamnă respectul și care este puterea momentului prezent. Lumea zice despre mine că aș avea simțul umorului, că-s directă și că nu mă supăr pe om ca măgarul pe sat. Îmi administrez zilnic cele trei vaccinuri care mă ajută să fiu mai respectoasă și mai atentă.
    • Dina
    • 6th August 2017
    Reply

    Mai greu ca la fumat nici eu nu cred 🙂

    1. Reply

      din punctul nostru de vedere. Mă gândesc uneori că nu degeaba apare pe la 4-5 ani amnezia copilăriei. Se ”curăță” discul, deși cred că intrinsec mereu ne vom aminti lucrurile neplăcute, chiar dacă nu le putem verbaliza sau ancora precis în timp.

    • Ramona
    • 6th August 2017
    Reply

    Ei,desigur ca va trebui sa o ghidezi in sensul asta…Spre ex, la mine a functionat asa: de pe la 1 an si 4 luni am inceput sa raresc reprizele de alaptat si evitam sa ii mai dau ziua, oferindu-i mereu alternative (apa, fructe, gustari). Peste vreo luna si ceva, am zis sa nu ii mai dau nici dimineata la trezire si tb sa recunosc ca o zi intreaga nu a vorbit cu mine deloc :). Inca o luna si ceva i-am dat numai seara la culcare si ma tinea cate 2 ore, mai mult sa se joace cu ele…si dupa cateva seri in care a plans cand ii ofeream sanul mai plin, preferandu-l pe cel gol pt joaca, am decis ca a venit momentul! In toate lunile acestea i-am vorbit despre asta, am pastrat aceleasi ritualuri de culcare si a plans doar 3 seri dupa intarcare…Probabil ca daca as fi asteptat sa fie chiar numai decizia ei, as fi alaptat-o si azi…(are 3 ani si 2 luni).

    1. Reply

      Wow! Recunosc că aseară mă gândeam să elaborez un plan, dar încă îmi este comod așa. Nu am un plan pentru pusul la culcare fără sân, mai ales că acum îi ies dinții 11-12 și are nevoie de alinarea pe care i-o oferă suptul.

  1. Reply

    O variantă pentru o înțărcare ușoară ar fi să-i povestești din timp despre ceea ce va urma să se întâmple. La noi a funcționat. Ana a vorbit cu Ingrid, iar ea a plâns o perioadă scurtă, doar în prima seară. Apoi a fost ca și cum și-a amintit că a vorbit despre treaba asta cu mama ei și a înțeles întregul proces. 🙂

    1. Reply

      încep și eu să o pregătesc pe Isa. Eu sunt pregătită să închei cu alăptarea, iar probabil că pentru ea acesta va fi al doilea cel mai greu moment din viața ei. Dar voi fi alături de ea și o voi sprijini.

        • Ramona
        • 5th August 2017
        Reply

        Eu privesc alaptarea ca fiind un lucru atat de firesc,atat de natural, care ii ajuta atat pe bebelusi sa se acomodeze cu viata extrauterina, cat si pe mame sa isi cunoasca mai bine puii…
        Vei vedea ca la fel de natural vine si intarcarea,iar Isa isi va da seama ca niste tzatzaiala in minus nu e un capat de tara…

        1. Reply

          oare voi avea răbdare să aștept ziua în care va fi decizia ei?

  2. Pingback: Mama care nu alăptează tot mamă este | Părinți imperfecți

    • Ramona
    • 4th August 2017
    Reply

    Desi pare a fi o anecdota, tot ce ai scris e f adevarat. Toate cartile sau brosurile citite nu m-au scutit de niste ragade de toata “frumusetea”, rani care au speriat doctorul, ce sa mai zic de sot… (sexy…no way. Totusi, au fost 19 luni f interesante si ma bucur ca am avut noroc sa pot trai aceasta experienta alaturi de fiica mea.
    P.S. Push-up: must have dupa intarcare…(in timpul alaptarii totul e mai ferm, dar dupa…valeu):)

    1. Reply

      Eu doar cu un pic de umor și un pahar de prosecco ocazional pot să trec peste momentele când știu că nu îi este foame, că este încărcată emoțional și de mine și de tatăl ei și cu toate astea are nevoie de sânii mei ca să adoarmă. Iar dacă nu-s acasă adoarme în 5 minute cu taică su, fără suzetă, fără biberon, fără cântat, fără legănat … doar ținut în brațe. Iar brațe…am și eu :)))

  3. Reply

    E clar ca atata umor ca in postarea ta nu am vazut in articolele din Saptamana Alaptarii. Esti faina tare!

    1. Reply

      Recunosc că am făcut și lucruri mai ușoare la viața mea. Alăptarea însă, de la un moment dat nu mi se mai pare așa simplă. Cam de când am văzut că poate să mănânce cam orice recunosc că gândul de a o ține în brațe fără să mă tragă de sâni începe să se transforme în dorință arzătoare!

    • Anca
    • 4th August 2017
    Reply

    Imi place ideea ca alaptarea e lucru de echipa, in care mama e team leader-ul!

    1. Reply

      Păi la birou managerul/team-leaderul/șeful își imprimă asupra angajaților dispoziția personală. La fel cum acasă mama dă tonul și dispoziția în familie 😀

  4. Reply

    Hăis, cea! Subscriu, confirm.

    1. Reply

      Să mergem împreună la cumpărături de hamuri cu push up 😀

    • Oana Harabagiu
    • 4th August 2017
    Reply

    Foarte frumos ai scris. Prima mămică ce vorbește și despre greutăți și nu cât de înalțător este sentimentul. Felicitări!!!!

    1. Reply

      Uneori, simt că alăptez în tandem, că practic ea se ”joacă” cu celălalt mamelon în timp ce suge. Chiar mă gândesc dacă acesta este felul divinității de a mă pregări pentru o sarcină gemelară, că așa mi-aș fi dorit să fie prima 😀 😀 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *