14 comments
31st August 2017
Share:
Viața de cuplu influențează dezvoltarea creierului copilului
Viața de cuplu influențează dezvoltarea creierului copilului

Influențează sau nu relația părinților dezvoltarea creierului copilului?

Îmi place să citesc și uite așa am descoperit un autor, doctor, pasionat de neuroștiințe pe nume John Medina.

De exemplu Domnul Medina, în Capitolul 3 al cărții Brain Rules for Baby (How to raise a Smart Happy Child from Zero to Five), mi-a reconfirmat că viața de cuplu și fericirea copiilor merg mână în mână.

Dacă părinții lucrează continuu la așezat și curățat ”țiglele de pe casă” copiii cresc fericiți și sănătoși. Dacă nu, copiii vor avea mereu de scos castane din foc cu mâna. Oricum vor avea de scos castane din foc, dar mai puține, ca parte din evoluția fiecărui om.

La modă, atât în parenting cât și în viața de cuplu, sunt respectul, prezența conștientă (mindfulness) și iubirea.


1. Femeie fericită, cămin fericit!

Am râs cu lacrimi când am auzit următoarea relatare, tot în cartea de mai sus:

-Doctore, ce trebuie să fac ca fiul meu să intre la Harvard University​?
-Ești sigur că vrei să știi ce spun studiile?
-Da!
-Te mai întreb o dată! Ești sigur?
-Daaaaaa!
-Du-te acasă și iubește-ți soția!

Așa le răspunde Doctorul John Medina tăticilor. Se pare că în special tații au această curiozitate legată de viitorul copiilor lor. Dar pentru mine a mai fost o confirmare: Happy wife, happy life!

S-a demonstrat de zeci de ori, încă din anul 1957, că părinții care se iubesc, care se respectă, care se susțin reciproc cresc copii mai fericiți, mai inteligenți și mai sănătoși, decât părinții care nu se mai înghit unul pe celălalt și renunță să mai pună efort în relația de cuplu sau cred că merge din inerție.


2. Bebelușii pricep TOT!

Multe decenii s-a crezut că în capul bebelușilor este tabula rasa. Cercetările moderne arată altceva. Când părinții se ceartă sau sunt nervoși, ori deprimați, bebelușii trăiesc alături de ei emoții pe care nu le pot gestiona sau exprima în cuvinte.

Copiii, încă din viața intrauterină, înțeleg TOT! Principala lor preocupare este să vâneze mimicile fețelor și stările sufletești ale celor din jur. Unde mai pui că starea mamei ”o miros” și cu ochii închiși!!!


3. Te cerți în fața copilului? Asigură-te că te împaci tot de față cu el!

Omul, John Medina, a mai zis un lucru cu care eu am rezonat, însă Schmitzy nu.

Zice că: dacă începi să te cerți în fața copilului asigură-te că te împaci tot în fața copilului. Este important pentru copii să asiste la tot procesul atenționează Medina, mai ales că unii părinți au tendința de a-i trimite pe copii la ei în cameră când se ceartă.

Vă dați seama că în capul copiilor scenarii cum că ei ar fi răspunzători de cearta părinților încolțesc imediat? Copiii au nevoie să se simtă în siguranță! Să fie conectați cu părinții lor!

Schmitzy refuză să poarte orice dialog în contradictoriu în fața Isabellei, lucru cu care eu nu sunt de acord. Mi-e greu uneori să aștept, așa cum îmi cere el, să adoarmă copilul ca să discutăm. Părinții lui s-au certat de față cu el cred că a făcut un soi de jurământ cu el însuși de a nu face ca ei.


4. Primul an din viața de părinte este cel mai încercat an din viața unui cuplu

O altă vestea bună este că primul an din viața de părinte este însă și cel mai încercat an din viața unui cuplu, o arată tot studiile de specialitate.

Principalul vinovat? Tendința cuplurilor, 80% dintre ele, de a se izola și a nu mai interacționa cu prietenii. Nu se mai ventilează! Nu-și mai spun oful!

Sigur că sunt și excepții, dar acele cupluri sunt rare, iar eu cunosc unul care joacă în categoria asta.

5. Orice cuplu are probleme. Unele le rezolvă. Altele nu.

Și m-a mai amuzat ceva în capitolul cărții de mai sus.

Oricât de deștept și de pregătit ai fi, atunci când devii părinte lucrurile o iau pe arătură. Oferi, oferi, oferi și bebelușul primește, primește, primește. Și?!!! La început nu oferă nimic înapoi, poate câte un zâmbet în somn, pe care eu una le-am vânat ca pe niște comori.

Chiar și cuplurile fericite și sudate, care simt până în măduva oaselor că pot fi părinți excelenți, dau de greu.

Imediat după primul an de părințeală noi am făcut o vizită urgentă la un psihoterapeut specializat pe relațiile de cuplu, însoțiți de fiica noastră pe care nu am avut cu cine să o lăsăm, ca să trecem în revistă avariile.

Au fost două ore dedicate cuplului, în care am vorbit pe rând și ne-am pus pe agendă lucrurile pe care vrem să le îmbunătățim. Cred că vom mai face o vizită. Două pe an. Așa … de prevenție!

Așa că dacă chiar ne dorim copii fericiți și sănătoși trebuie să le și arătăm cum se face! Ups! No pressure, right?!

PPS: Dr. Medina a zis de bine de o carte pe care o îndrăgesc, ”Copilul invizibil” al cărui autor, Gaspar, a vorbit despre relația de cuplu, la Radio cu Andreea Esca.

De la Dr. Gaspar am auzit că: în primii patru ani de viață ai copilului  se recomandă ca părinții să nu se certe de față cu acesta, iar dacă asta se întâmplă să ne amintim să ne împăcăm tot în fața lor.

You Might Also Like

by
Ela, creatoarea acestui blog, este o gălățeancă, ingineră de profesie, pasionată de psihologie, sociologie, neuroștiințe, din generația celor crescuți cu cheia de gât, care a locuit la bunici până pe la trei ani și jumătate, când a devenit soră mai mare. La un an de la absolvirea Universității, grației pasiunii ei pentru bridge, s-a decis să-și construiască destinul în București, continuându-și cariera în domeniul financiar-bancar. Aici, la doar un an de la relocare, și-a întâlnit partenerul de viață, un antreprenor olandez, născut în Spania și crescut în Noua Zeelandă, cu domiciliul în Germania, unde s-au și mutat în 2009 pentru vreo doi ani. Țara pe care și-au ales-o pentru a spune ”I do!” a fost Noua Zeelandă, iar visul lor este să locuiască într-o țară în care să nu fie iarnă. Cinci ani mai târziu de la luna de miere, în 2016, pe tărâmuri mioritice, au fost distribuiți de Isabella, în rolul de părinți, iar în prezent cei trei își crează realitatea pe plaiuri nemțești. După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută drumul pe plan profesional, deși a ajuns la concluzia că și maternitatea este tot un soi de antreprenoriat. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie. Altul să fie autor de carte, cu locuința în Provence ... și cel mai important vis este să fie o femeie blândă în armonie cu întreg Universul.
  1. Pingback: #57 Inspirația săptămânii (2 - 8 septembrie 2017) | Cristina Oțel

    1. Reply

      Ador lectura mea de weekend. O parte sâmbăta la cafea, iar partea a doua duminică, tot la cafea (fără zahăr). E timpul meu special oferit de Inspirația Săptămânii.

  2. Reply

    Eu invatai asta din experienta. Si din cugetari. Dar greu e cand invat pe pielea mea si a copilului: costa nopti, fire albe, si bani. Fiica mea s-a imbolnavit fix in momentul unui conflict din asta in casa – pana intr-un final tot am priceput…. De cand am priceput si inteles nu a mai fost niciodata bolnava, desi a trecut prin pneumonii virale, epidemii de boli ale copilariei, etc.
    De ceva ani m-am apropiat de oameni calmi si altruisti si senini si simpli. Multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a scos in cale, am invatat de la ei si sper sa intorc acelasi dar. Am ales sa invat de la ei, ca sigur ceva din ce fac ei e facut bine ca ii vad zambitori si senini si nu se imbolnavesc!! Unii imi ziceau ca nu au intrat in farmacie de peste 10 ani zau ca asa as vrea sa fie la mine si la toata lumea.

    Ba cred ca unii adulti nu ar trebui sa faca copii, fix pentru ca nu reusesc sa se iubesc pe ei insusi si sa aiba grija de ei insusi d-apoi de altii.

    1. Reply

      Mă bucur că ai descoperit sursa problemelor și că astfel ai dus la rezolvarea lor. Și eu cred că anturajul este important. Iar legat de făcut copii, ce să spun … Eu am amânat până la aproape 37 de ani, și tot cred că mai era și mai este loc de cosmetizări sufletești. Pentru că da, recidivez în comportamente neproductive uneori, atunci când lovește criza.

      1. Reply

        Imi place cum ai zis: COSMETIZARE SUFLETEASCA.
        Cred ca viata e o intreaga analiza si evolutie si introspectie.

        1. Reply

          Am descoperit de curând meditația prin iubire și compasiune (Jack Kornfield) care mi-a mai luat gândul de la introspecții și mi-a dat resurse noi.

  3. Reply

    Ți-a ieșit foarte bine! E funny și educativ în același timp. 🙂

    1. Reply

      Daaa?! Partea cu funny nu-mi ieșea în scris … îmi venea să fac un video și gata 😀

  4. Reply

    Sunt de acord cu tot ce spuneti voi acolo. Si tu si autorul cartii. Pupici.

    1. Reply

      Specialiștii recomandă, câți testează însă în bucătăria lor?!

    • Alina
    • 3rd September 2017
    Reply

    Of, of, grea treaba asta cu cuplul! Eu nu i-am propus inca terapie sotului, nu stiu cum ar reactiona… :))

    1. Reply

      Păi vei afla atunci când îi vei zice. Felul în care i-o zici contează. Cel puțin la mine așa a fost. De două ori i-am propus în zece ani. De ambele dăți a zis hai!

    • Natali
    • 1st September 2017
    Reply

    Asta e articolul despre care spuneai ca il scrii si rescrii de cateva zile? 🙂

    1. Reply

      Daaa! L-am rescris de cel puțin zece ori. I-am dat drumul așa pentru că mă blocasem. Până la urmă se înțelege :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.