7 comments
8th November 2017
Share:
Educația financiară, de la 0 la 38 de ani
Educația financiară, de la 0 la 38 de ani.

Educație financiară (prin filtrul a 38 de ani de relație cu banii)

Mi-am amintit de curând vorbele mamei:

Măi mamă, chiar îți mai trebuia încă o pereche de pantofi?

Acum mai bine un deceniu, pe un ton sarcastic și dându-mi ochii peste cap, rosteam fără vreo remușcare cuvinte tăioase:

– NU! De asta mi-am luat trei perechi!

Acum zâmbesc îngăduitor și caut să (mă) înțeleg.

************************************************************************************************************

Vedeți voi? Părinții mei au două fiice. Eu sunt cea mare, iar cea mică, nu mai este nici ea așa mică, că are deja 34 de anișori.

Teoretic, amândouă am primit acasă aceeași educație financiară. Numai că nu-i chiar așa!

Dați-mi voie să vă explic, ce am conștientizat de curând, cu prilejul participării la un eveniment/workshop/atelier, organizat de Parenting PR, pe tema Educației Financiare, legat de obiceiurile financiare ale mele și surorii mele.

  • Eu am excelat la a-mi face datorii, iar ea la a economisi.
  • Eu stau în chirie, ea e proprietar de apartament, fără să aibă rată la bancă și fără să primească vreo moștenire de la vreo mătușă străină mie, ori să ia de bărbat pe unul cu casă și masă.
  • Eu încă fac achiziții cu cardul de credit, ea doar cu numerar.
  • Repet, ea e mai mică decât mine cu aproape 4 ani!

Lista cu diferențe când vine vorba de obiceiurilor noastre financiare poate continua, dar o să mă opresc doar la acestea, că-s cât se poate de concludente.

De unde aceste diferențe legate de obiceiurile financiare, că amândouă am trăit sub același acoperiș, ba chiar am împărțit același pat aproape două decenii?

Amândouă am auzit-o pe mama spunând mereu: ”să ai mereu un ban pus deoparte”.

Amândouă știm că tata n-are niciodată un ban în buzunar, că așa-i obiceiul lui.

Amândouă știm că mama are mereu un ban la ciorap și cu toate astea nu știe câți bani are în portofel.

Amândouă știm că tataia este bancher la el în sat, deși are 90 de ani împliniți.

Așa că am început să caut răspunsuri prin vechile obiceiuri, să aflu de ce vorbele mamei au funcționat doar la sora mea:

  • De la nouă luni până la 3 ani jumătate am fost crescută de bunicii maternali. Tataia și azi economisește bani la CEC. A fost și este negustor și la 90 de ani. Deci clar nu ”am moștenit” modelul cu economisitul de la el, poate pe cel cu tocmitul.
  • Din ce îmi amintesc, sau din ce mi s-a povestit, oriunde mergeam în vizită, primeam ceva cadou. De la un ban, la o bomboană, la o gogoașă, sau turtă, până la un ou crud, ca să ”nu plece fata cu mâna goală”. Cadouri, cadouri, cadouri, zilnic de la vecinii bunicilor!
  • Nu mă mai miră că de fiecare dată când aveam un examen dificil mă dădeam cu fundul de pământ, cred că tantrum i se spune acum acestui obicei, iar mama decarta bani și mă trimitea la cumpărături, să-mi iau o bluză, o pereche de pantofi, ceva, orice. Doar, doar o să-mi vină cheful de învățat.
  • Sora mea, crescută la bloc, trimisă la grădiniță de mică, economisea uneori până în vară banii de la colinde. Ea putea să-și țină în frâu DORINȚELE și să cheltuie banii doar la NEVOIE, spre deosebire de mine. Culmea, s-a făcut economistă. Iar eu, care mă împrumutam la ea, ca să nu zic că mă milogeam de-a dreptul, nu-i de mirare că m-am angajat într-o bancă la departamentul de finanțare, după ce am pus pe pauză cariera de vânzări.

La 24 de luni de la angajare într-o instituție financiară, pe lângă reușita de a obține transferul la Capitală, am reușit să strâng și o datorie de 8.000 de euro, bani cheltuiți pe poșetuțe, pantofiori și hăinuțe. Nu i-am împrumutat pe toți într-o zi! Nuuuuu! Ci încet, încet, pe nesimțite. Am debutat cu un descoperit de cont, apoi cu un credit micuț, apoi cu unul un pic mai mare, apoi cu o refinanțare.

Și uite așa am strâns și eu, doar că pe minus, suma de 8000 de euro fix la mine în cont. Mi-a luat 7 ani să-i restitui și când am încheiat creditul am avut un sentiment tare plăcut, de libertate.

Când am decis să mă (re)educ financiar?

A venit o zi în care am analizat factorii de stres din viața mea. Datoriile erau cap de listă la răpitul liniștii interioare!

Pentru că ce credeți? M-am împrumutat în continuare, dar de data asta la prieteni și rude. Și sunt tare perverse aceste împrumuturi, că nu ai scadențar și nici dobânzi penalizatoare, iar prietenii și familia zic: ”mi-i dai tu când ai!”

Și deși veniturile mele creșteau, chiar și de la o lună la alta, datoriile mele nu scădeau, iar greutatea lor devenise foarte stresantă, de-a dreptul împovărătoare.

Nu puteam nici să spun că am venituri mici, pentru că în comparație cu sora mea câștigam mult mai mult. Cu toate astea, ea reușea să economisească în continuare, iar eu nu.

E drept că debutasem în antreprenoriat, iar banii nu mai aveau rutina de a intra în cont pe 15 și 30 ale lunii, așa într-o zi am luat decizia de a-mi achita datoriile și a evita împrumuturile, no matter what!

Mantra care m-a ajutat să-mi achit datoriile:

Până la data XX.XX.XXXX voi cheltui doar 75% din venitul lunar, iar diferența de 25%, dar nu mai puțin de XXX euro, o voi folosi pentru a plăti datoria către X-ulescu.

M-am cam lungit cu povestea mea personală, dar până la urmă banii sunt tare des aduși în discuție în casa mea, iar aceasta e casa mea virtuală, deci să-i pun pe masă zic.

Uitasem să vă spun că sora mea s-a măritat cu unul strângăreț, ca ea, iar eu cu unul mână largă, ca mine. Vă rog totuși să nu vă faceți griji, că și eu și Schmitzy, de când am devenit părinți, am dat semne de schimbare și de corectare a obiceiurilor financiare, de asta am și deschis subiectul.

*************************************************************************************************************

Ce suntem învățați de mici despre bani și de către cine?

La întrebarea asta invit pe fiecare să-și răspundă. Fiecare vine cu un duium de inadvertențe, care ne vor influența scurta și efemera noastră viață, precum cele care m-au influențat pe mine:

  1. Banii sunt ochiul dracului.
  2. Dragostea trece prin stomac.
  3. Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin.
  4. Frate, frate, dar brânza-i pe bani.
  5. Ban la ban și păduche la golan.
  6. Câinii te mănâncă, de-ajungi dator la bancă!

La școală, la liceu, eu nu-mi amintesc vreo lecție legată de bani. Ne-o fi povestit ceva interesant doamna profesoară de economie, dar din păcate nu m-a impactat nimic. Aveam alte preocupări existențiale la vremea aia și mă descurcam din banii de pachet, alocație și datoriile la soră mea.

Abia în anul II de facultate am auzit de Adam Smith și PIB, dar nici atunci nu am fost prea interesată să aflu dacă mai pot face și altceva cu banii, pe care-i câștigam la cele două joburi, în afară de a-i cheltui pe toți pe distracții și haine.

Se face educație financiară în școli, în anul 2017?

Vremurile nu s-au schimbat cu mult și drept urmare încă nu se face educație financiară în școli, însă, fiecare școală poate include educația financiară în curricula anuală, la inițiativa părinților sau a cadrelor didactice. Pe cine trebuie să contactați, aflați direct pe site-ul appe.ro

O impresie personală

Cred că românii încă trăiesc pe datorie, iar în România, din cauza riscului de țară foarte mare dar nu numai, împrumuturile sunt foarte scumpe și asta ar putea fi resimțit de unii ca împovărător.

Și mai cred că oricine poate să-și câștige independența financiară, orice înseamnă acest lucru pentru el, doar că e nevoie de efort și dedicare acestui scop.

Dedic acest articol, unei cunoștințe, care m-a rugat acum câteva luni pe Facebook, să o împrumut cu 3000 de euro, ca să-i ajute pe părinții ei să nu-și piardă casa ipotecată. Sper că a reușit să-i ajute pe părinții ei să deprindă obiceiul de a cheltui mai puțin decât au veniturile, pentru că ei erau în fericita situație de a avea încă venituri.

În loc de încheiere, va las cu o practică sănătoasă, pe care eu o aplic. Click pe link-ul de mai jos și veți citi un alt articol despre educația financiară, pentru părinți și copii.

***EARN | SPEND | GIVE | SAVE***

Și cu întrebarea: Cum vă poziționați voi în relația pe care o aveți cu banii? Cu toți banii: ai voștri, ai altora, ai noștri (ai țării), cu banii pe care-i dați, cu cei pe care-i meritați, șamd?

Eu mi-am dat seama că a mea e tare tumultoasă, deci am decis să lucrez la această relație, până dau la pace cu banii.

Educație Financiară, atelier organizat de Parenting PR în colaborare cu Idea Bank
Educație Financiară, atelier organizat de Parenting PR în colaborare cu Idea Bank

 

 

You Might Also Like

by
Gălățeancă, șoarece de bibliotecă în căutarea fericirii și a mulțumirii interioare, din generația celor crescuți cu cheia de gât, m-am aventurat de un deceniu la brațul unui olandez, născut în Spania, crescut în Noua Zeelandă, devenit antreprenor în Germania. Din 2016 ni s-a alăturat și Isabella, copilă navetistă, căreia i se vorbește în patru limbi. Sunt tare curioasă ce va urma...
  1. Reply

    Buna Irina,
    Am aterizat pe blogul tau din intamplare via un comentariu pe care l-ai lasat pe Printesa Urbana.
    Daca esti interesata de finante, iti recomand din inima blogurile a doua Doamne (cu majuscula da) pe care e musai sa le citesti.
    Cu voia ta iti las aici linkurile
    economisim.info si
    iubescorasulmeu.ro

    1. Reply

      Daaaaa, mă voi uita în weekend pe îndelete. Mulțumesc că te-ai gândit la mine.

    • Ramona
    • 10th November 2017
    Reply

    Avem nevoie de educatie financiara si noi, dar mai ales copilasii nostri. Noi am avut cumva “norocul” ca am trait si vremuri in care nu aveam acces chiar la orice, limitele fiind impuse cumva de societate. Acum, insa,e foarte greusa stabilesti limite copiilor: gasestiorice, oricand si ei stiu asta, iar noi, constient sau nu, le oferim tot ce putem… Sustin astfel de initiative referitoare la o mai buna intelegere a puterii banilor. Bravo!

    1. Reply

      Am emoții, când mă gândesc că și eu, în calitate de mămică voi intra în această eră, de impus limite și explicat valoarea banilor, în curând. Isabella, la 17 luni cât are azi, cere doar mâncare și fructe când mergem la cumpărături. Mă mai bazez și pe ajutorul tării în care ne vom muta, unde reclamele, în toate felurile lor, nu-s omniprezente în viața oamenilor precum sunt pe piața românească.

  2. Reply

    Un alt subiect deschis la acest atelier a fost cel prezentat de Roxana, în articolul următor: https://www.roxanadulgheru.ro/blogger-forme-legale/

  3. Reply

    Încă mă educ în relația cu banii. :)) Nu mă visez proprietar neapărat, dar mi-ar plăcea să mai pun un euro, doi, trei de-o parte! 😀

    1. Reply

      Și eu sunt curioasă de cum mă voi simți când voi avea economii. Mai fericită, mai în siguranță?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *