6 comments
23rd January 2018
Share:
Mâncatul sănătos nu-i tocmai ieftin și depinde de țara în care locuiești și de sezon.
Mâncatul sănătos nu-i tocmai ieftin și depinde de țara în care locuiești și de sezon.

Bătălia leu versus euro

Când ne-am hotărât să emigrăm știam că prima bătălie pe care o vom duce va fi cea dintre leu și euro. În România, prețurile la fructe și legume sunt mici în comparație cu Germania sau Olanda, iar pe timp de vară, prețurile românești, sunt de-a dreptul invizibile, excepție făcând respectatele fructe de pădure.

După ce am aterizat cu bine pe meleaguri nemțești știam că bătălia prețurilor se va dezlănțui. Cred că asta este principala noastră grijă, de a ne încadra în cei 500 de euro alocați lunar cheltuielilor cu produse alimentare, de menaj și îngrijire personală, adică în jur de 100 de euro pe săptămână. În București am cam depășit bugetul în ultima vreme din cauza organizării precare a meniului săptămânal, când pe fondul stresului și-a oboselii dădeam fuga până la Mega Image, după o pâine, și lăsam zilnic cel puțin 100 de lei pe la ei. Că așa-i când te duci la cumpărături, cu cardul, flămând și cu gândul ”să văd ce-mi face cu ochiul”, cheltui în neștire!

Și chiar dacă făcutul cumpărăturilor nu mai intră pe lista mea de TO DO cam de prin ultima lună de sarcină, atunci când bărbatul e la 2000 de kilometri distanță și ai un toddler de hrănit, mai faci mătăluță și excepții.

Iar când te trezești la ora 6 dimineața, în chiotele de bucurie ale copilului și urale ”sus capu`, mami!” chiar și când afară e beznă, la ora 8 te simți ca un învingător, mai ales când ai reușit să faci și duș, să iei și micul dejun și să ieși pe ușă cu una bucată copil în drum spre piață, cu o escală prin parc.

Planurile eșuate de a dormi până la ora 7, așternuturile calde și moi, sunt de domeniul trecutului, iar acum cauți motive să te bucuri de cele 3 grade de afară și de compania copilei, care e în culmea fericirii la fiecare pietricică găsită pe trotuar.

Cum militez pentru a trăi în prezent, nu în trecut și nici în viitor, pun gândurile pe pauză ca să observ pentru câteva clipe că o dau pe Isa în leagăn, după care gândurile iar o rup la fugă după o cafea caldă și un loc călduros.

Inima mi se face cât un purice când îmi aduc aminte că în loc de un camion de 18 metri cubi ne-au trimis unul de 14 metri cubi și că o parte din lucrurile noastre aveau să rămână în București, până în februarie. Probabil că avem de plătit un tribut karmei pentru haosul pe care l-am produs în trecut în viețile unor oameni, de ne este servită această încurcătură, în care sunt implicați atâția oameni, atâtea bagaje, atâția bani și atâtea ore de muncă.

Cum orice își găsește rezolvarea, așa își vor găsi și restul lucrurilor noastre drumul în noua casă, era gândul pe care-l aveam când aud: ”mami, mami, mami, birdy bird, that`s big!”

Zâmbesc larg, de parcă acum îmi văd pentru prima oară copilul, și îi dau dreptate: Yes! That`s a big bird! Plecasem iar, ba în trecut, ba în viitor și uitasem că singurul loc în care pot trăi este prezentul. Să mă bucur acum precum Isabella, de păsările care dădeau târcoale locului de joacă după resturi de biscuiți, în loc să mă gândesc la acareturile strânse în ultimii 20 de ani, pe care le cărăm după noi, de parcă ar fi parte din corpul și ființa noastră. Ce tâmpenie! Și câte bazaconii ne trec nouă, adulților, prin cap de umblam cu niște fețe de parcă mâncăm ziua întreagă numai aguridă!

”Gata, mami, veei jos, Brezel?!” și uite așa revin iar în prezent. Pornim spre brutărie să cumpărăm un covrig. 80 de eurocenți costă un covrig aici. Deja covrigul intră la delicatese, că lângă el e o chiflă mare, de doar 39 de eurocenți, iar chiflele și mai mari, cu semințe de dovleac și făină neagră-s doar 70 de eurocenți. Brezel doar în weekend! Gata,  prima rutină tocmai ce s-a votat!

Traversăm la piața de legume. O splendoare de culori! Numele unor legume nici nu pot să le pronunț, darămite să le gătesc! Văd însă în spate o lădiță cu pătrunjel și cer 3 legături, apoi îi pasez un dovlecel verde, mai arunc un ochi după copil, apoi un broccoli micuț, o legătură de morcov mare, un ”Isa vino aici”, mai o rădăcină de pătrunjel, îi spun să-mi pună și o mână de salată și una de fasole verde și 6 mandarine, care au fost 10, că era promoție, 6 roșioare și un castravete, 21,50 euro. Am mai întrebat o dată ca să mă asigur că am înțeles bine, că în față vedeam doar două plase de un leu, dintre care jumate erau doar frunzele de la morcovi.

Intru și la supermarket să iau ouă, lapte, iaurt, ovăz și un buchet de flori și mai las și acolo niște euro, dar de data asta am plătit cu cardul, așa că fără număr, că nu știu cât au costat.

Isa era încântată de ce vedea în jur, iar la ieșirea din supermarket și-a scos căciula și a luat buchetul de trandafiri colorați și exclama de zori: Look at this! That`s flowers! Cum o rugam insistent în românește să mergem, domnul care ne salutase la sosire și plecare, în germană, și căruia unii trecători îi puneau o monedă în paharul ce-l ținea în mână, o întreabă: ”Pentru cine-s florile? Cum te cheamă?”. Isabella plecă privirea și rămase nemișcată, pe semne că s-a intimidat, lucru absolut normal, când un străin i se adresează.

Și mie mi-au trebuit două secunde să-mi revin, că nu mă așteptasem că domnul să fie și român, și cerșetor, și prietenos, tocmai aici, în Düsseldorf. Și cred că era jobul lui full time că-l văzusem și-n decembrie tot acolo, și urma să-l văd și câteva ceasuri mai târziu, când am făcut a doua tranșă de cumpărături, că ajunsă acasă am descoperit că pătrunjelul de vinde angro aici și din cele 3 stück m-am ales cu 18 legături de pătrunjel. Totuși, exercițiile mele de mindfulness începeau să dea roade, că pe o ploaie măruntă și deasă, cu un rucsac în spate și câte o sacoșă pe fiecare umăr, reușeam să o admiram pe Isabella cum căra baxul de hârtie igienică. La cărat până acasă, toți cei 300 de metri, în 20 de minuteeeee. S-a mai oprit! L-a mai schimbat dintr-o mână în alta. S-a mai minunat în toate limbile pământului: ” E ud! It`s cold!” Până la urmă am ajuns, eu transpirată toată, iar ea cu mâinile degerate, că mănușile le-a refuzat tot drumul.

Râdeam în sinea mea de pățanie, că de atunci mai că-mi vine să pun și pe felia un cu unt de arahide niște pătrunjel mărunțit, cu gândul la Andreea, care a pus pătrunjelul în capul listei atunci când vine vorba de combătut stresul.

Bătălia leu versus euro!
Bătălia leu versus euro!
Morcov pe pat de 3 buchete de pătrunjel
Morcov pe pat de 3 buchete de pătrunjel

Ziua următoare Schmitzy avea să-mi povestească de propria-i luptă cu prețurile, că la benzinărie a dat 3,74 euro pe o apă la jumate, de nici de sete nu i-a mai ținut și a ajuns acasă cu dureri de gât. Așa că sperăm să reușim să ne adaptăm repede și să căscăm ochii bine când vine vorba de prețuri și dimensiuni, că la un calcul rapid am spart 160 de euro, doar eu, de cum mi-am luat la revedere de la România până a doua zi, sâmbătă, când am plecat de la piața din Fürstenplatz. Bine că aici toate magazinele sunt închise duminica și banii sunt în siguranță, cu toate că brutăriile sunt deschise, iar tartele și torturile, din vitrine, sunt tare ademenitoare.

Trec la calcule ;)! Va urma…

 

 

You Might Also Like

by
Ela, creatoarea acestui blog, este o gălățeancă, ingineră de profesie, pasionată de psihologie, sociologie, neuroștiințe, din generația celor crescuți cu cheia de gât, care a locuit la bunici până pe la trei ani și jumătate, când a devenit soră mai mare. La un an de la absolvirea Universității, grației pasiunii ei pentru bridge, s-a decis să-și construiască destinul în București, continuându-și cariera în domeniul financiar-bancar. Aici, la doar un an de la relocare, și-a întâlnit partenerul de viață, un antreprenor olandez, născut în Spania și crescut în Noua Zeelandă, cu domiciliul în Germania, unde s-au și mutat în 2009 pentru vreo doi ani. Țara pe care și-au ales-o pentru a spune ”I do!” a fost Noua Zeelandă, iar visul lor este să locuiască într-o țară în care să nu fie iarnă. Cinci ani mai târziu de la luna de miere, în 2016, pe tărâmuri mioritice, au fost distribuiți de Isabella, în rolul de părinți, iar în prezent cei trei își crează realitatea pe plaiuri nemțești. După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută drumul pe plan profesional, deși a ajuns la concluzia că și maternitatea este tot un soi de antreprenoriat. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie. Altul să fie autor de carte, cu locuința în Provence ... și cel mai important vis este să fie o femeie blândă în armonie cu întreg Universul.
    • Aurora
    • 28th January 2018
    Reply

    Stai să vezi cum e şi cu produsele din carne proaspătă bio!!! Acolo şoc şi groază.
    Pentru legume şi fructe e mai bine să încerci Rewe sau Lidl, gama de produse bio sau local/regional.
    La aceste aprozare legumele şi fructele au cele mai mari prețuri.
    Şi mie mi-a fost greu să renunț aici în Germania la a mai face piața ca la Bucureşti. Merg numai în sezon să cumpăr căpşuni şi sparanghel.

    1. Reply

      Până acum Lidl mi se pare cel mai convenabil (prețuri și diversitate), în comparație cu Aldi și Rewe. Nu am ajuns încă la Real, unde făceam cumpărăturile în 2009, 2010. Merci de sfaturi Aurora!

    • Andreea-Carmen
    • 23rd January 2018
    Reply

    Lasă că e bine acolo unde sunteți 🙂 După perioada de acomodare o să fie perfect! Te îmbrățișez cu drag!

    1. Reply

      Deja este perfect. Doar că e un alt fel de perfect. Și eu te îmbrățișez!

    • Andreea
    • 23rd January 2018
    Reply

    m-am amuzat citind articolul tau si amintindu-mi ca am trecut prin exact aceleasi intamplari cand am venit in Germania, ba chiar si mai si…imi aduc aminte cum am izbucnit in plans acasa dupa cumparaturile de sf de sapt cand am observat ca iar nu am reusit sa ma incadrez in cei 100 eur, ca atat era si bugetul nostru. Iti voi spune insa ce am invatat in aproape 3 ani de locuit in Germania: nu ocoli supermarketurile pe parte de fructe si legume, caci multe au si produse locale si mai ieftine decat piata. Si mie imi place sa fac piata, uneori imi pastrez 2-3 produse de cumparat de la piata.

    1. Reply

      Daaa, așa voi face. Merci, chiar îți voi urma sfatul! Mi-am planificat turul supermarketurilor de pe lângă casă, să le iau pulsul, să văd prețurile, ca să salvez bugetul :D.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.