No comments
18th June 2018
Share:
Pe Marea Mediterană cu Feribotul
Cu feribotul spre Corsica, traversând Marea Mediterană.

Road trip to Corsica

Vacanță cu mașina spre Corsica

De când am primit invitația la nuntă în Corsica, acum mai bine de un an, am avut un sentiment de bucurie. Gândul că vom petrece șapte zile pe insula mult lăudată pentru frumusețea ei mi-a adus zâmbetul pe buze de fiecare dată.

Nu știu când și dacă am fi ales Corsica pentru a merge în vacanță, dar uneori obligațiile familiale sunt numai bune. La primul research, acum un an, ne-am dat seama că pentru a ajunge în Corsica nu-i tocmai ieftin și în final am ales să mergem cu mașina. Plecarea a fost din Düsseldorf cu escală în Eindhoven – de unde am luat-o pe Oma – iar vacanța a durat trei zile dus și trei zile întors, la care s-au adăugat cele șapte nopți petrecute pe insulă.

Prima oprire a fost Tournus, iar cei 700 de kilometri i-am parcurs de la 9:00 la 17:00, traversând sudul Olandei, Belgia, Luxemburgul și jumătatea de Nord a Franței. Am alimentat în Luxemburg, unde un plin de carburant este cu 40 de euro mai ieftin ca-n Germania, un mizilic, dar dus și întors am scutit 80 de euro, cam cât o noapte de cazare.

N-am prins niciun ambuteiaj, însă restricții de viteză la greu. Dacă Belgia e cunoscută ca țara care are stâlpi de iluminare pe toată autostrada, iar Luxemburgul că are cea mai ieftină benzină, Franța este țara cu taxe de drum – n-am calculat cât am plătit dar cred că undeva între 150 și 200 de euro.

Ne-au impresionat însă popasurile din Franța și Luxemburg: super curate și amenajate cu mese, bănci chiar și șezlonguri, unde mai pui că unele aveau și loc destinat de joacă pentru copii – în aer liber, iar cele din Provence … olala ce bucurie de culori!

A doua oprire a fost la Nisa. Ce mai ce?! Coasta de Azur este spectaculoasă! Vom reveni cu siguranță pentru a o vizita și a ne bucura de tradițiile locului. Ne-am propus să învățăm limba franceză și să facem un concediu lung pe Coastă și în Provence –  sunt locuri desprinse din altă lume.

Iar a treia zi, în a doua jumătate a zilei am fost pe feribot (Corsica Ferries), un fel de Titanic, cu 3 etaje numai pentru mașini. Am avut îmbarcare cu prioritate și a contat enorm. Chiar dacă am urcat printre ultimii pe vas, am fost prima mașină care a debarcat de pe vas și la dus și la întors și în felul ăsta am evitat două ambuteiaje. Oricum mi s-a părut convenabil prețul de 270 de euro pentru 3 adulți, un copil 2 ani+, mașină (prioritate la îmbarcare) și cabină.

Pe feribot a fost wow! Suprafețele de la interior mochetate, restaurante, magazine, locuri de joacă pentru copii. Pe punte: piscină, bar, vânt cât cuprinde, ba chiar am văzut delfini și balene. Unde mai pui că la întoarcere am prins un apus de zile mari, iar orașul se scălda în lumini spectaculoase. Am fost cazați la 20 de minute de Nisa, la Belambra (care ne-a dat pe spate când vine vorba de calitate preț), iar la întoarcere la un B&B curat, unde șopârlele care vânau insectele de pe exteriorul clădirii au fost atracția pentru noi – la Belambra nu am găsit cameră disponibilă.

Cum B&B din Tournus nu mai este ce era acum patru-cinci ani, am ales să stăm în altă parte în drum spre casă, aproape de  Dijon. Am fost foarte impresionați de Pensiunea Cistelles, care are nota 9 pe booking.com, de la detaliile renovării din camera cu biciclete până la grădina superbă și lumina gazdelor, un cuplu la vreo 60 de ani.

B&B Cistelles | France
B&B Cistelles | France
B&B Cistelles | France
B&B Cistelles | France
B&B Cistelles | France
B&B Cistelles | France

În Corsica am stat la o vilă recomandată de miri, pe care nu am pozat-o, în complexul Capra Scorsa, unde am plătit 110 de adult pentru 7 nopți. Am fost șapte adulți, deci prețul vilei a fost de 770 de euro. Lucrurile din interior au fost de calitate, bucătăria dotată până în dinți, vedere la mare, grădina mare cu 3 locuri de servit masa, șezlonguri, iar plimbarea până la plajă a fost de 10 minute, cu opriri dese pentru a admira fluturii, scarambeii, furnicile, șopârlele. N-am ajuns prea des pe plajă, că mi-a fost mai la îndemână piscina unde nu era nisip și vânt. Mi s-a părut super ieftină cazarea, iar singurele dezavantaje au fost țânțarii (așa că am avut în priză un dispozitiv Raid) și muștele, că se temea Isa de ele.

Capra Scorsa | Corsica
Capra Scorsa | Corsica

Înainte de plecarea în vacanță m-a încercat un sentiment de teamă, că Isabellei îi va fi greu în mașină 6-7 ore pe zi, însă temerea mea nu s-a materializat, iar Isa a fost o companie super plăcută. Două ore le-a dormit, pe feribot chiar trei, iar în ziua când am călătorit spre Nisa a moțăit mai mereu, că ajunsesem la urgențe din cauza febrei mari pe care o făcuse în noaptea din Tournus.

Cum plecasem la noi doar cu plasturi pentru julituri, fără termometru – pe care am vrut să-l iau, dar l-am sfidat și l-am pus înapoi în sertar – febra care debutase pe la 10 seara mi s-a părut că nu a scăzut deloc în trei ore, așa că atunci când Isa a început să plângă am intrat pe google și am căutat cel mai apropiat spital, pe care l-am găsit la 27 de km de Tournus. Pe la 4 dimineața ne-am întors liniștiți, cu un sirop de Paracetamol și instrucțiuni amănunțite de administrare, de la un doctor tinerel și tare oacheș. Consultația a costat doar 88 de euro, iar în sala de așteptare era un acvariu de pești care înveselește și cel mai obosit și bolnăvior copil.

Îmi mulțumesc și acum că înainte de plecare am cumpărat o husă cu buzunare, pe care am montat-o pe spătarul scaunului din față, în care au fost câteva lucruri ce i-au captat Isabellei treptat atenția, inclusiv sticla cu apă și biberonul. Am căutat să-i cumpăr și volan, că-i place ”să conducă”, dar nu am găsit. Oricum văcuțele albe, caii lucioși și zvelți au fost principalele atracții, apoi avioanele și elicopterele. Am avut și tableta, pe care am folosit-o o singură dată, pentru vreo oră, asta pentru că îmi era mie rău, că mergem pe serpentine.

Corsica este o insulă muntoasă, iar drumurile sunt uneori amețitoare, mai ales pentru cei care au rău de mașină, ca mine. Așa că pentru a-mi reveni am trecut la volan, că nu puteam să fac schimb de loc cu socrela, pentru că ar fi avut fix aceeași problemă ca mine, dacă s-ar fi mutat pe locul din spate.




La nuntă am dansat de-am spart cu Isabella, pe muzică rock, chiar dacă eram pe tocuri de 11 cm și cu rochie mulată de dantelă, dar și pe melodii franțuzești cu ritm de flamenco. Am intuit bine și nu am purtat machiaj de seară sau fixativ în păr, nici unghii date cu ojă, asta pentru că știam că franțuzoaicele nu-s ca româncele. În afară de mireasă, care nu avea date unghiile nici măcar cu un lac transparent, doar o invitată din Rusia a purtat rochie lungă. Bărbații, toți cu excepția unuia, erau la costum, iar încălțările au fost care mai de care în ambele tabere, de la balerini la Louboutin, la pantofi lăcuiți și teniși. Accesoriile cele mai variate au fost însă ochelarii de soare, că de bijuterii n-are rost să deschid subiectul, ținând cont că erau marchizi și marchize printre oaspeți. O paradă, ce mai!

Am ajuns să apreciez naturalețea unei femei din ce în ce mai mult, deși nunta ar fi putut fi un prilej bun de a acoperi cicatricile devastatoare lăsate de acneea dobândită o dată cu mutarea în Germania.

Dacă pe la 17-18 ani purtam o tonă de machiaj, la nunți machiaj profesional, de nici nu mă recunoșteam când mă uitam pe poze, iar până să devin mamă nu ieșeam nemachiată din casă, cred că mi-a trebuit ceva timp ca să renunț la obiceiul de a mă machia zilnic și să mă accept așa cum sunt. Simplu n-a fost, încă nu este! Sunt zile și zile!

Noroc cu Isa, care de fiecare dată când mă vede că-mi scobesc fața în oglinda din living îmi spune: ”mami stop doing that!”. Mai am un pic și renunț și la acest obicei atât de înrădăcinat. Dau petrecere când marchez o săptămână fără să mă scobesc pe față! Sau fac primul video pe care-l postez pe youtube! Jur pe roșu! Până acum am reușit maxim două zile să-mi țin unghiile departe de ten.

Plage de Lozari | Belgodere
Plage de Lozari | Belgodere

 

Punta Spano | Lumio
Punta Spano | Lumio – a perfect wedding location.

Una peste alta Corsica este o insulă de vizitat, cu mare și plaje cu nisip fin, sau mai puțin fin, cu munte, cascade, cetăți și piscuri acoperite cu zăpadă (cred că cel mai înalt este de 2703 metri), cu pisici, măgari, văcuțe albe, capre, șopârle și scarambei.

De flori ce să mai zic? Nu am văzut un așa spectacol nici în Noua Zeelandă. Copacii de câțiva metri înălțime cu flori mov m-au dat pe spate, iar tufișurile de rozmarin de-a dreptul luxuriante.

Marea e pe unde albastră, pe unde bleo, pe unde turcoaz, iar vremea a fost neobișnuit de ploioasă spre surprinderea localnicilor așa că am prins vreo două zile cu nori, perfecte pentru vizitat, deși pozele au ieșit cam întunecate. Oricum, am amintiri mult mai frumos colorate decât am captat în poze, iar pielea s-a bronzat uniform în cele câteva zile cu soare ;). 

Am băut un vin alb corsican super bun, am mâncat cele mai delicioase croissante din viața noastră, în fiecare dimineață pe terasa Boulanjeriei din Belgodere și am privit câteva apusuri de soare colorate. Overall, ne-am întors cu intenția de a ne muta în sudul Franței :D. 

Pigna | Corsica
Pigna | Corsica
Sant Antonino Corsica
Sant Antonino Corsica

 

Un cactus imens în Corsica
Un cactus imens în Corsica
Corbara | Corsica
Corbara | Corsica
Farul din Nisa

You Might Also Like

by
Ela, creatoarea acestui blog, este o gălățeancă, ingineră de profesie, pasionată de psihologie, sociologie, neuroștiințe, din generația celor crescuți cu cheia de gât, care a locuit la bunici până pe la trei ani și jumătate, când a devenit soră mai mare. La un an de la absolvirea Universității, grației pasiunii ei pentru bridge, s-a decis să-și construiască destinul în București, continuându-și cariera în domeniul financiar-bancar. Aici, la doar un an de la relocare, și-a întâlnit partenerul de viață, un antreprenor olandez, născut în Spania și crescut în Noua Zeelandă, cu domiciliul în Germania, unde s-au și mutat în 2009 pentru vreo doi ani. Țara pe care și-au ales-o pentru a spune ”I do!” a fost Noua Zeelandă, iar visul lor este să locuiască într-o țară în care să nu fie iarnă. Cinci ani mai târziu de la luna de miere, în 2016, pe tărâmuri mioritice, au fost distribuiți de Isabella, în rolul de părinți, iar în prezent cei trei își crează realitatea pe plaiuri nemțești. După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută drumul pe plan profesional, deși a ajuns la concluzia că și maternitatea este tot un soi de antreprenoriat. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie. Altul să fie autor de carte, cu locuința în Provence ... și cel mai important vis este să fie o femeie blândă în armonie cu întreg Universul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.