No comments
31st July 2018
Share:
Bilanțul primelor 6 luni în Düsseldorf
Ce amintiri încă mai pulsează din primele 6 luni petrecute în Germania?

Viața de emigrant | Episodul 5 | Bilanțul primelor 6 luni din Düsseldorf

A trecut deja jumătate de an de la mutarea în Germania. Parcă mai ieri ne înfofoleam și urcam în avion.

Nici nu știu ce să scriu mai repede, că impresiile ultimelor șase luni se înghesuie de parcă a băgat pâine caldă la brutărie.

Să încep cu un statement precum: viața mea s-a schimbat radical?! Cam dramatic, dar cât se poate de adevărat. Am dorit să-mi schimb viața și asta am făcut. Mi-am schimbat-o!

Prima lună (ianuarie-februarie)

Impresiile primei luni sunt dominate de o iarnă blândă, deși lumea aici s-a plâns de ger, cu ieșiri la locul de joacă și cu descoperiri noi în fiecare zi, de la prețul unui covrig până la mărimea unei legături de pătrunjel.

Cutiile!!! Și pe ele mi le amintesc. Multe, peste tot, sufocante. Deși ne-am mutat într-un apartament cam de aceeași dimensiune cu a celui în care am locuit până să plecăm, compartimentarea diferită mi-a cam pus bețe în roate. Trecerea de la apartament decomandat cu 4 camere și bucătărie deschisă la semidecomandat cu o cameră și bucătărie închisă a necesitat o organizare riguroasă. 

Așa că pe la sfârșitul primei luni cred că am început să cam intru în panică. Motivul? Nu-mi mai vedeam capul printre atâtea cutii.

Un prieten mai vechi și-a făcut apariția, deși eu chiar nu aveam chef de vizite, iar vizita lui s-a prelungit muuuuuult prea multe luni. 

Am fost la carnavalul din Düsseldorf, dar nu-i pentru mine, prea multă gălăgie.

Cât despre mămicie, am asistat, pe alocuri neputincioasă și speriată, la plânsetele Isei atunci când era abordată de un alt copil. Lucru care nu se mai întâmplase înainte. Poate coincide și cu faptul că am început să dorm singură, ca parte din procesul de înțărcare pe timpul nopții?

Luna a doua (februarie-martie)

A fost o perioadă de căutare … Momente de frustrare au fost destule, însă au urmat și cele de acceptare. Am citit o carte care m-a dat pe spate, iar după ce am terminat-o au urmat alte cărți, ca să descopăr cum pot accepta anumite lucruri și cum pot iubi necondiționat, că deși eu credeam că o fac, literatura de specialitate mi-a spus că o fac prea rar.

Printre autorii cărților citite/ascultate se numără: Lise Bourbeau, Jacques Martel, Joe Dispenza, Niculina Gheorghiță, Omraam Mikhael Aivanhov, Thich Nhat Hanh, Gaspar Gyorgy, Jordan B Peterson, Shefali Tsabary, Mark Williams – Danny Penman – Jon Kabat Zinn.

Când am avut timp de atâta lectură? În timpul pe care-l petreceam pe social media, unde am încetat să mă mai loghez, mai precis de pe 8 martie.

Trebuie să notez și o tentativă eșuată de a slăbi, care nu a depășit 7 zile, urmată de o sesiune de shopping, drept resemnare și acceptare a trecerii de la măsura  XS la S și M.

Luna a treia (martie-aprilie)

Tot în căutări am fost. În final am găsit o metodă prin care am reușit să despachetez și să ordonez lucrurile pe care le avem. Fiecare lucru din casa noastră și-a găsit locul. Metoda folosită? KonMari. Am ascultat cartea audio: The Life-Changing Magic of Tidying: A Simple, Effective Way to Banish Clutter Forever, by Marie Kondo, de pe audible.com.

Așa am observat cât de multe haine negre am (la care am și renunțat), cât de multe haine care nu-mi mai plac am (la care am renunțat), câte genți, pantofi, gablonțuri, sutiete, cosmetice pe care nu le folosesc (la care am renunțat), câte prosoape și lenjerii de pat pe care nu le folosim (la care am renunțat), câte cărți necitite, pe care nici nu mai intenționam să le citesc, câte cărți citite pe care nu mai aveam intenția de a le reciti, câte felicitări strânse am colecționat, câte suveniruri care nu-mi mai spuneau nimic și câte piese de decorațiuni care nu se mai potriveau cu cine am devenit și-au găsit alt drum, câte jurnale cu vise și gânduri am strâns, câte cutii de plastic pentru depozitare, câte haine de copil și jucării care nu mai erau în uz.

În final am renunțat la cutii și saci  întregi de lucruri, lucruri care mi-au plăcut odinioară sau care mi-au trebuit și care și-au găsit alt drum. Îmi pare rău că nu am documentat tot procesul, care s-a întins pe durata a 6 săptămâni.

La urmă am lăsat cutiile și dulapul lui. Hubby a fost șocat când a scos din dulap hainele pe care nu le mai poartă sau care nu-i mai plac. 20 de saci de 50 de litri au fost numai cu îmbrăcămintea lui, pe care le-a dus la depozitul de reciclare. A renunțat și el la multe cărți, pantofi, genți și gadget-uri de prin bucătărie.

În sfârșit am despachetat 95% din cutii. Au mai rămas câteva cutii mari cu lego, care în luna iulie și-au găsit locul în garaj.

Luna a patra (aprilie-mai)

Am sărbătorit-o pe Isa! A împlinit doi ani!!! I-a făcut tati cheese cake și de atunci cere periodic. Și-a cântat Happy Birthday, că știa melodia deja din filmul ”Sing” și s-a distrat cu Foxxy (o vulpiță oferită în dar de verișoara ei Sofia). Casa și terasa au fost decorate cu ghirlande și baloane și ploaia ne-a vizitat de două ori de ziua ei.

Pe la început de mai am fost la piscină de unde ne-am pricopsit cu un virus, toți trei. Am trăit 4 zile de groază în care frica de moarte a copilului mi-a dat târcoale. Acneea s-a acutizat de îmi era rușine să mai ies din casă. A fost horror. Plus că hubby era în București fix când eu și Isa eram la pat. Imediat după ce acest episod s-a încheiat, am decis să nu mai alăptez. Eram stoarsă și vlăguită, plină de bube și herpeși. Încet, încet, cu sprijinul lui hubby și cu planificarea vacanței am depășit acest episod dramatic.

Oricum, de atunci Isa vrea zilnic la piscină, iar de țiți mai întreabă din când în când. Nu am cum să nu pomenesc de creșterea bruscă al nivelului ei de autonomie, după ce nu am mai alăptat-o.

Luna a cincea (mai-iunie)

Mi s-a vindecat pleoapa ochiului stâng, după nouă luuuuni de zile. Să fi fost revelația că încă nu acceptam culoarea ochilor fiicei mele? Mă surprinsesem spunând de zeci de ori povestea cum că ea, fiica mea, din tată cu ochi albaștri, mamă cu ochi verzi și trei bunici cu ochi albaștri, a preluat ochii căprui ai mamei mele. Și atunci mi-am dat seama că încă îi mai port un ghimpe mamei, deși credeam că o acceptasem și rana maternă era vindecată.

Vacanța din Corsica a fost cireașa de pe tort, iar impresiile din Franța încă sunt puternice.

Luna a șasea (iunie-iulie)

Cum mutatul în Germania a coincis și cu începutul unei vieți fără menajeră, am început să caut răspunsul la întrebarea: Cum pot eu să creez un spațiu curat în care să locuiesc, fără ca activitatea în sine să mi se pară un calvar?

Așa am descoperit o altă carte, care mi-a dat jos ochelarii de cal, ce mă țineau prizoniera unor preconcepții stupide, de câteva decenii.

Clean my Space by Melisa Marker, pe care am ascultat-o pe Scribd, dar pe care mi-am și comandat-o, pentru rețetele produselor de curățenie. Acum mi le prepar singură și nu mai lucrez cu mănuși.

Mi-a schimbat perspectiva despre curățenie la 180 de grade și sunt tare încântată. Are și canal de Youtube tipa, cu muuulte informații. 

Acneea și-a luat în sfârșit vacanță. Poate coincide cu faptul că am acceptat ce nu pot schimba și am iertat vrutele și nevrutele pe care le-am făcut mie și altora? Poate coincide cu faptul că mă iubesc un pic mai mult? Poate coincide cu faptul că ridic tonul mai rar? Poate coincide cu faptul că nu mă mai scarpin pe față? Poate coincide cu faptul că folosesc Castile Soap ori Crema Aur Derm cu Mimoza? Sau poate toate la un loc? Cicatrici însă au rămas, semn clar al dezvoltării mele personale. 

Am împlinit și 39 de ani și cum dorințele mi se împlinesc și cea de a fi mai calmă și mai blândă s-au materializat. Nu mi-am dorit cadouri, dar am primit urări, noua carte scrisă de Gaspar: Mindfulness Urban și un set de farfurii cu motive chinezești, pe care mi le-am cumpărat eu cu banii trimiși de ai mei.

De pe la începutul lui iulie îi tot povestesc Isei despre cum se va juca ea la Tagesmutter, cum va merge în parc, va mânca, va dormi cu copiii și cu Laila, educatoarea și apoi când se trezește, mami sau tati vor veni să o ia acasă. În unele zile mă și întreabă de Laila.

Luna a șaptea (iulie-august)

A debutat cu un nou proiect, cel de a slăbi 8,5 kilograme. M-am reîmprietenit cu myfitnesspal.com și deja primele rezultate se văd, pe cântar doar.

Intenția de a-mi tonifia musculatura este și ea pe listă, însă momentan lucrez la schimbarea rutinei alimentare, care-mi solicită încă foarte mult timp, energie și planificare.

Proiectul de a crea un spațiu curat în care să locuiesc este și el în desfășurare și abia aștept să văd când va intra pe pilot automat. Deocamdată e cu planificat și jonglat între o plastilină, o plimbare în parc, o zbenguială la locul de joacă, o mâzgăleală cu acuarele, apoi una cu creioane ori cu carioci, mai o mașină la spălat, mai o rundă de călcat, în timp ce-mi beai ceaiul din Lego și cânt la microfoanele împinse de Isa cu insistență, insoțite de invitații la dans și băi înspumate.

În weekend a sunat educatoarea și ne-a spus că una dintre asistentele ei este bolnavă și până nu găsește înlocuitoare nu o putem duce pe Isa la TagesMutter. Vestea, deși tristă, m-a bucurat, pentru că s-a dovedit că nu-s pe deplin pregătită să o las să-și ia zborul de la 1 august.

Pe promenada, în Düsseldorf
Pe promenada, în Düsseldorf.

You Might Also Like

by
Ela Schmitz, creatoarea acestui blog, este gălățeancă, ingineră de profesie, pasionată de psihologie, sociologie, neuroștiințe, din generația celor crescuți cu cheia de gât, care a locuit la bunici până pe la trei ani și jumătate, când a devenit soră mai mare. La un an de la absolvirea Universității, grației pasiunii ei pentru bridge, s-a decis să-și construiască destinul în București, continuându-și cariera în domeniul financiar-bancar. Aici, la doar un an de la relocare, și-a întâlnit partenerul de viață, un antreprenor olandez, născut în Spania și crescut în Noua Zeelandă, cu domiciliul în Germania, unde s-au și mutat în 2009 pentru vreo doi ani. Țara pe care și-au ales-o pentru a spune ”I do!” a fost Noua Zeelandă, iar visul lor este să locuiască într-o țară în care să nu fie iarnă. Cinci ani mai târziu de la luna de miere, în 2016, pe tărâmuri mioritice, au fost distribuiți de Isabella, în rolul de părinți, iar în prezent cei trei își crează realitatea pe plaiuri nemțești. După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută drumul pe plan profesional, deși a ajuns la concluzia că și maternitatea este tot un soi de antreprenoriat. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie. Altul să fie autor de carte, cu locuința în Provence ... și cel mai important vis este să fie o femeie blândă în armonie cu întreg Universul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.