No comments
15th September 2018
Share:
Aș vrea să știi că sunt popoare care nu se tem de moarte.
Aș vrea să știi că sunt popoare care nu se tem de moarte.

Dragă Tătaie,

nouă luni aveam când ai acceptat să mă crești, doar nouă luni, când i-ai zis nevestii:

”Apăi avem noi grijă de ditamai gospodăria, cu cățăl șî purcel și n-om putea să avem grijă și di-un copchil pi deasupra”?

Și uite așa a început măi tătaie o legătură ”pi cari niminea nu poati să o rupî”.

Eu nici nu știu dacă-mi amintesc multe din vremea aceea, că mi-a povestit de atâtea dăți ce boroboațe făcui, de cred că mi le-am proiectat prin ochii tăi în casa amintirilor din copilăria mea timpurie.

Și de câte ori nu te-am rugat să mi le zici din nou, iar asta pentru că ador licărirea din ochii tăi atunci când dai timpul înapoi cu aproape 40 de ani și alergi după mine prin ogradă.

Îmi mai povestești cum am sugrumat un pui de rață de la o cloșcă rea ca să fac ciorbă, ori cum am snopit pisoii de-o zi cu varga crezând că-s șobolani, sau ce-ai simțit când mi-am băgat bobul de fasole în nas de am ajuns la târg la dispensar? Ori zi-mi de cum m-am băgat în ciubărul cu apă, de am făcut penicilină după?

Simt și acum bucuria când se făcea ora să vii acasă de la câmp. Stăteam amândoi la masă, apoi pe prispă, la povești.

Urcam la deal și-mi luai bomboane cu lapte de la magazin sau dropsuri. Apoi mata intrai la bodegă să iei pulsul satului, în timp ce eu stăteam afară, că așa ce fum era înauntru, și așteptam să ne pornim înapoi spre casă.

Dormeam numai cu tine, chiar dacă mămaia încerca să mă convingă să dorm cu ea.

Îmi amintesc că mă supăram din cale afară că nu mă luai la câmp cu tine, decât rar, la întors fânul. Și acum pot mirosi fânul proaspăt tăiat din Valea Seacă și cum mă înțepa când mă ascundeam în el. Aveai un fel de a mă împăca și mă urcai în căruță până-n deal la mama Tinca, de unde mă întorceam acasă mereu cu ceva de căpătat.

Și-mi mai plăcea când mă luai la stână de tundeai oile ori de făceai caș. Ce-mi mai plăcea acolo sus pe deal, unde abia mă zăreai printre mioare i berbeci. Caș ca cel făcut de tine nu am mai găsit, să știi. Așa cum nici brânză de vaci ca cea făcută de mămaia n-am mai mâncat decât de la Nana Mizuța.

Și măi tătaie, mereu ți-ai pus mintea cu mine.

Nu-mi amintesc cum se purta mămaia cu mine, dar cu siguranță nu era la fel de relaxată ca tine. Cred că era cam prea grijulie, iar eu eram prea independentă ca să stau după fusta ei.

Îmi amintesc că am cerut o săpăligă, să prășesc și eu cu voi la vie. Mi-ați dat o săpăligă și nu v-ați panicat că aș putea să-mi retez vreun deget așa cum o făcusem cu barda atunci când am tocat frunze de salcâm la rațe. Mi-ați zis să tai ce buruieni au rămas în urma voastră și cu obediență am făcut-o. Așa că minuțios am tăiat o parcelă de ceapă verde și una de usturoi.

” Văleu, uiti ci-o făcut fata!” s-a isterizat mămaia.

”Și ai fimeie? Nu noi i-am zîs sî taie ci-o rămas din urma noastră?” ai râs mata cu poftă.

Și cum nu ai tăiat tu mioara aia, de mi-ai lăsat-o mie să am animal de companie. Ce poveste frumoasă. Auzi tu, să umble mieluța aia după mine ca un cățel? Să doarmă pe prispă, fix în fața ușii unde dormeam eu?

Arta negoțului și-a acceptării tot de la tine am învățat-o.

Și tătaie, eu știu că nu ai multe diplome. Că mi-ai zis că atunci când învățătoarea striga peste gard la străbunicul ”Nea Ioane, iar n-ai lăsat băietul la școală”, el răspundea ”lasă Doamnă, că nu-l fac Popă”. Prea târziu ai înțeles mata ce a vrut să zică tatăl tău, dar nici pică nu i-ai purtat după aia.

Așa că pe mama a trimis-o la școală, la Bacău și la București. Și cât negoț cu vaci ai făcut la târgul din Bârlad ca s-o ții la școală, câte sute de kilometri ai mers pe jos din sat până la Bârlad și înapoi, ca să vinzi o vacă pe care o luaseși schiloadă cu câteva luni înainte și o puseseși pe picioare.

Iar cu banii luați pe ea cumpărai altă vacă schiloadă și cu diferență rămasă o țineai pe mama la școală. Uneori făceai multe zile până acasă, dormeai sub cerul liber, că așa prăpădită era vaca cu care te întorceai acasă, de-și punea mămaia mâinile în cap crezând că o să-i moară vaca.

Curajul – valoare morală ce mă definește – cine crezi că mi l-a sădit în mine?

Cât curaj să pleci în Oltenia să aduci porumb, cu bani împrumutați de la evrei, și să-l vinzi în Moldova, unde era foamete după război?

Cât curaj să-ți înfrunți tatăl când ai luat numele nevestei?

Cât curaj să nu o iei razna când feciorul tău avea să fie încadrat ca având un IQ prea scăzut ca să fie un om normal?

Cât curaj să-i fii alături nevestii care n-a putut trece peste ”boala” fiului ei?

Cât curaj să dărâmi o casă și să ridici alta nouă?

Cât curaj să găsești speranță după ce amândoi au plecat în ceruri?

Cât curaj să nu faci casă cu singurătatea și să fii pozitiv?

Și cât curaj să îți trimit eu ție acum, ca să vezi că și azi, la 91 de ani, viața e mai presus de mâinile și picioarele care și-au pierdut vigoarea.

Și mereu ai zis că omu-i ca peștele, că de la cap se-mpute și de asta-i important să fii cu băgare de seamă la ce gândești, să vezi des jumătatea plină a paharului, că nu mor caii când vor câinii. Și Capul ți-e limpede încă și tare mi-aș dori să vezi și frumosul în urâtul care ți se pare așa de evident.

Și-ți mulțumesc tătaie că m-ai învățat să nu-mi fie rușine, ”cî-i ominești bre să mai și greșăști”.

Și asta o s-o învăț și eu pe fiică mea. Să aibă curaj să meargă pe drumul ei și să-l schimbe dacă nu ceea ce credea atunci când s-a pornit inițial la drum.

Și așa cum eu simt iubirea ta, așa sper să-i transmit și eu iubirea mea de mamă, ani la rând, în preajma mea, ori de la depărtare, ori chiar din ceruri.

Și încă ceva tătaie, aș vrea să știi …

Aș vrea să știi că te simt că suferi.

Aș vrea să îți alin suferința, însă aș vrea să știi că numai tu ți-o poți alina.

Aș vrea să știi că știu că ești un om demn.

Aș vrea să știi că îți văd spatele încă drept, deși stai mai mult întins în pat.

Aș vrea să știi că nu chinui pe nimeni și că oamenii se nasc cu dorința de a ajuta.

Aș vrea să știi că îți simt durerea și mă întreb dacă nu cumva e-n valuri, te ia, dar te mai și lasă să-ți tragi sufletul.

Aș vrea să știi că sufletul tău este mai puternic decât oasele care nu-l mai pot duce.

Aș vrea să știi că tu ești mai mult decât durerea pe care o simți acum.

Aș vrea să știi că tu ești mai mult decât neputința pe care n-o mai poți tolera.

Aș vrea să știi că tu ești mai mult decât ceea ce vezi.

Aș vrea să știi că tu ești mai mult decât ceea ce auzi.

Aș vrea să știi că așteptarea de-a muri te ține captiv și-ți înțeleg furia.

Aș vrea să știi că poți să accepți slăbiciunea corpului tău.

Aș vrea să știi că acceptarea bolii îți va alina durerea.

Aș vrea să știi că nu există Iad, doar Rai.

Aș vrea să știi că moartea este o continuare, pe care mintea noastră n-o poate înțelege atâta timp cât e încă în corp.

Aș vrea să nu-ți fie frică de ce lași în urma ta.

Aș vrea să știi că sufletul tău este infinit și are nevoie să fie liber.

Aș vrea să știi că ești iubit.

Aș vrea să știi că-ți mulțumesc că m-ai crescut.

Aș vrea să știi că-ți mulțumesc că mă iubești.

Aș vrea să știi că zâmbesc când mă gândesc la tine și-mi imaginez cum ne ținem în brațe.

Și aș mai vrea ceva, să te întreb dacă noi avem curajul să murim zâmbind?

 

You Might Also Like

by
După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută vocația pe plan profesional, deși ușor-ușor, a început să vadă că a fi o mamă casnică este un statut demn, onorabil, deloc de neglijat, care aduce realizări comparabile ba chiar mai mari decât cele financiare. Presiunea că o mamă poate impacta mai multe generații este una puternică și de aici și dorința Elei de a dobândi deprinderi noi, de calitate. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie, de care este pasionată de peste un deceniu. Alt vis este să fie autor de carte, cu locuința în Provence, regiune de ale cărei culori și climă s-a îndrăgostit în vara lui 2018. Însă cel mai grandios vis al Elei este să devină o femeie blândă, care să radieze iubire și speranță.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.