No comments
9th September 2018
Share:
Bătrânul și marea by Ernest Hemingway
Bătrânul și marea by Ernest Hemingway

Bătrânul și marea by Ernest Hemingway

Cartea ”Bătrânul și marea” este o carte care se recomandă a fi citită prin școala generală. Eu însă am citi-o pe la 35 de ani abia, ca urmare al unui articol postat de profesorul Daniel David

Este o carte care m-a impresionat profund și dacă ar fi să descriu care-i gustul cu care am rămas după ce am citit-o, n-aș spune că e un gust de pește, ci un gust cu arome misterioase de SPERANȚĂ.

Deși prietena mea Alina și-o amintește ca fiind o carte despre un om care chinuie un pește, eu cred că percepțiile despre carte se schimbă în funcție de vârsta la care o citim, dar și de contextul în care trăim atunci când o citim.

Perseverența de care personajul principal dă dovadă, pentru a-și îndeplini un mare vis, mi-a rămas în minte de asemenea. Câtă trudă și câtă speranță pentru a-și îndeplini o ultimă dorință.

”-Preasfântă Fecioară, roagă-te pentru moartea peștelui ăstuia. Așa minunat cum e el.

După ce își spuse rugăciunile și se simți mult mai bine, deși suferința îl apăsa la fel de tare, ba poate chiar un pic mai zdravăn, se întinse peste lemnul prorei și începu să-și miște mecanic degetele mâinii stângi.”

—-

”- Dar tot o să-l omor, cu toată slava și măreția lui. Deși e nedrept, se gândi el. Dar o să-i arăt ce poate să facă un bărbat și câte poate îndura un bărbat.”

Însă cuvintele, care m-au impresionat profund și pe care mi le amintesc și la patru ani de la citirea cărții sunt:

”Privea în jos, în profunzimea apei, și urmărea sforile ce se lăsau drept în jos, în adâncuri. Se pricepea să le țină mai drepte decât oricine altcineva, astfel încât la fiecare nivel din bezna curentului să existe câte o momeală exact în locul în care voia el, pentru orice pește ce înota pe-acolo. Alții își lăsau sforile să plutească, duse de curent, așa că uneori abia dacă ajungeau la vreo sută, o sută zece metri, măcar că pescarii își închipuiau că ar sta la o sută optzeci.

-Dar eu le pun exact așa cum trebuie, se gândi bătrânul. Doar că nu mai am noroc. Dar cine știe? Poate că azi. Nici o zi nu seamănă cu cealaltă. E mai bine să fii norocos. Numai că eu vreau mai degrabă să le pun cum trebuie. Ca să Să fii pregătit atunci când dă norocul peste tine.”

Aceste cuvinte: Nici o zi nu seamănă cu cealaltă încă îmi răsar în minte, chiar și atunci când rutina din viața mea pare că nu prevestește nimic nou.

 

 

 

You Might Also Like

by
După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută vocația pe plan profesional, deși ușor-ușor, a început să vadă că a fi o mamă casnică este un statut demn, onorabil, deloc de neglijat, care aduce realizări comparabile ba chiar mai mari decât cele financiare. Presiunea că o mamă poate impacta mai multe generații este una puternică și de aici și dorința Elei de a dobândi deprinderi noi, de calitate. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie, de care este pasionată de peste un deceniu. Alt vis este să fie autor de carte, cu locuința în Provence, regiune de ale cărei culori și climă s-a îndrăgostit în vara lui 2018. Însă cel mai grandios vis al Elei este să devină o femeie blândă, care să radieze iubire și speranță.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.