No comments
8th September 2018
Share:

Mai este loc pentru curățenie în viețile noastre?

Mai este loc pentru curățenie în viețile noastre?

Mai este loc pentru curățenie în viețile noastre?

După opt luni petrecute ca emigrant am deliberat și care a fost provocarea cea mai cea de când m-am mutat în Germania. Prima provocare din viața de emigrant a fost bătălia leu versus euro. Încă o mai pierd.Chiar zilele trecute am cumpărat ceva care a costat 4 euro, crezând că-i patru lei. Cheltui bani cu mult mai multă ușurință aici, asta pentru că uit să fac denominarea.

Însă cea mai mare provocare a primelor opt luni a fost amenajarea și întreținerea spațiului de locuit, CURĂȚENIA!

Cum în București plăteam 22 de lei/oră adică undeva sub 5 euro/oră pentru serviciile de curățenie, aici prețurile pornesc de la 10 euro/oră. Dacă în București menajerele pe care le-am avut timp de 11 ani au venit prin recomandare, aici nu mai am acest privilegiu. Dacă vreau recomandare, trebuie să contactez o firmă de curățenie, iar prețul se dublează, ba chiar se triplează. 

Provocarea de a face curățenie a venit mână în mână cu amenajarea apartamentului. Cum diferențele între spațiile de locuit erau majore, ne-am mai mutat și într-un apartament mobilat. Oricum, mobila pe care o aveam în București o vândusem la plecare, că nu s-ar fi potrivit în acest spațiu, însă 18 metri cubi de lucruri își căutau o nouă casă în noul nostru apartament.

Cu un buget pentru amenajări sub 1000 de euro și fără servicii de curățenie lucrurile s-au complicat un pic. Din mobila moștenită erau doar câteva piese care ne plăceau, deși anumite culori ne-au condiționau.

Așa că a trebuit să improvizez soluții, dar asta a durat mai mult decât mi-aș fi dorit, pentru că diferențele dintre fostul și actualul apartament sunt de necontestat:

  • de la etajul trei, apartament circular, poziționat de la Vest la Est, ne-am mutat la demisol, cu mult mai puține ferestre și rație la lumina naturală;

 

  • dacă bucătăria din București era inundată de la primele ore ale dimineții de o lumină diafană, aici doar un colțișor al bucătăriei primește un strop de lumină, pe timpul verii, pentru mai puțin de o oră; Am pus o plantă acolo, să fructific la maxim acest mic privilegiu;

 

  • de la o bucătărie albă cu blaturi de lemn deschis, în ton cu podeaua, designed by us, cu insulă, inducție și chiuvetă la fereastră am făcut tranziția la o bucătărie mov, cu blat de piatră neagră, luminat de șase becuri, care este și cea mai întunecată parte a apartamentului (cred că trebuie să montez o oglindă ca back splash în loc de nebunia de culori de pe perete, care nu au nicio legătură cu culoarea mov);

 

  • de la 3 dormitoare, ne-am mutat într-un dormitor, pe care, deși are baie matrimonială, l-am transformat în camera Isei, ocazional cameră de oaspeți, pentru că primește lumină naturală în a doua parte a zilei. Așa că am scos patul matrimonial și l-am înlocuit cu o canapea extensibilă și cu multă imaginație și organizare am reușit să creez un spațiu plăcut de joacă, în care sunt toate jucăriile Isabellei, mai puțin hainele;

 

  • iar living-ul, ce să spun despre living room? Este camera mea preferată, chiar dacă nu primește lumină naturală. Cum nu avem alocat buget pentru renovări, a trebuit să lucrez cu un perete mov pe care l-am găsit vopsit deja. Este o cameră care are câteva minusuri, cum ar fi prea multe uși: ușa de la dormitor și ușa de la cea de a doua baie, care din păcate se deschid în living, strangulând-o ca niște curele strâmte, atunci când sunt deschise, ușa de la bucătărie pe care o prefer deschisă, ușa de la terasă și ușa de la intrare, care-s  față în față și vizibile doar atunci când stau la birou. Însă are și un mare avantaj, care compensează toate minusurile. Dimensiunea! Are 54 de metri pătrați, pe care-i pot admira din pat, al cărui înălțime îmi oferă o perspectivă plăcută asupra camerei multifuncționale: garderobă & dormitor, family room & TV room cât și biroul meu de acasă, unde mai pui că e și sală de fitness la nevoie, dar și ring de dans; Peretele mov, pe care nu am putut să-l am, pentru că movul nu-i o culoare pe care  soțul meu ar alege-o pentru vopsea este un bonus;

 

  • un lucru a rămas neschimbat, numărul de prize. Am prize peste tot, însă locurile unde au fost prevăzute locațiile pentru lustre – pfiu! Ce să zic? Măcar pe trei dintre ele aș vrea musai să le repoziționez, așa cum aș face și cu ușa de la camera Isei. Cum asta nu-i posibil, că nu vom renova în următoarele 18 luni, lămpi înalte care parcă se ridică din pardoseală, așezate strategic, precum și câteva veioze presărate ici colo, inundă camera cu lumină, chiar și pe timpul zilei;

 

  • culoarea parchetului este aceeași peste tot și nu am praguri nici aici, which is great, însă culoarea e un galben un pic cam prea țipător pentru ochii mei, deși maschează bine murdăria, așa că nu-i mai duc dorul celui din București;

 

  • îmi lipsește walking shower-ul și încălzirea în pardoseală de care m-am bucurat trei ani și m-aș lipsi de mâine de caloriferele atârnate pe pereți, dacă n-aș avea nevoie de ele iarna;

 

  • nu-mi lipsește aerul condiționat însă, pentru că aici apartamentul este răcoros vara și călduros iarna. Are și demisolul măcar acest avantaj major;

 

  • cum igrasie apărea și la etajul trei, apare și aici în câteva colțuri, pe care reușesc să le țin cât de cât uscate;

 

  • iar pentru Isa cred că cel mai mare avantaj este terasa unde se dă pe tobogan și se cocoață pe masă când tatăl ei face BBQ. Și mie îmi convine că pot arunca oricând legume pe grătar. Trebuie doar să rotesc un buton. Cool!

 

  • Pe scurt: de la 4 camere decomandate scăldate în lumină, care se deschideau spre trei balcoane, cu serviciile grijulii ale menajerei, care făcea curățenie și călca, o dată pe săptămână, am trecut la un apartament semidecomandat, cu 10 metri pătrați mai mic decât celălalt, din care eu am preluat cele mai multe sarcini ale menajerei, asta după o luptă internă de zile mari.
De necontestat a fost și REVELAȚIA, pe care amândoi am avut-o: Avem mult prea multe lucruri: haine, încălțări, ustensile, scule și cărți.

De departe, cea mai mare provocare n-a fost amenajarea spațiului de locuit, ci descongestionarea și curățenia.

Cu tot stresul pe care a trebuit să-l depășesc ca urmare a faptului că a trebuit să învăț să fac curat, în loc de exemplu să aloc acel timp (re)învățării limbii germane, am reușit să amenajez un spațiu care mă liniștește, deși mai am nevoie de câteva accente de culoare.

Până la Crăciun reușesc să-l aduc acolo unde imaginația mea l-a dus, inclusiv în ceea ce privește curățenia.

Momentan nu sunt la zi cu curățenia, nu apuc să fac valul trei (spălatul podelelor), iar despre valurile în care fac curat abia aștept să scriu, asta după ce le stăpânesc foarte bine.

Cum pe mine un spațiu curat și ordonat mă ajută să fiu liniștită nu-mi rămâne decât să găsesc răspunsul la întrebarea: ”de ce nu sunt la zi cu curățenia?”

Să fie că nu am antrenament și că în repetate rânduri am declarat că urăsc să fac curățenie?

Sau să fie că am un toddler care se joacă 12 ore pe zi cu sclipici, acuarele, plastilină și jucării mici, micuțe și foarte mici pe care le înșiră peste tot? Sper că amenajarea camerei doar pentru ea este soluția pentru a câștiga lupta cu haosul venit din direcția aceasta.

Ori să fie că gătim de trei ori pe zi, ceea ce implică și curățenie în bucătărie de trei ori pe zi?

Iar dacă urmez cea de-a patra regulă, din cele 12 enumerate de Jordan B Peterson în 12 Rules for Life – An Antidote to Chaos

  • ”compară-te cu cine ai fost tu ieri, nu cu o felul în care o altă persoană este azi” pot spune că merit să mă aplaud, deși m-au afectat unele sprâncene ridicate atunci când am adus în discuție că citesc o carte despre cum se face curățenie, asta după ce citisem o altă carte, din care am învățat să ordonez lucruri și să împăturesc haine.

Oricum, până aflu răspunsul întrebării, pun accent pe ordine din care știu că o să răsară și rutina curățeniei săptămânale.

 

You Might Also Like

by
După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută vocația pe plan profesional, deși ușor-ușor, a început să vadă că a fi o mamă casnică este un statut demn, onorabil, deloc de neglijat, care aduce realizări comparabile ba chiar mai mari decât cele financiare. Presiunea că o mamă poate impacta mai multe generații este una puternică și de aici și dorința Elei de a dobândi deprinderi noi, de calitate. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie, de care este pasionată de peste un deceniu. Alt vis este să fie autor de carte, cu locuința în Provence, regiune de ale cărei culori și climă s-a îndrăgostit în vara lui 2018. Însă cel mai grandios vis al Elei este să devină o femeie blândă, care să radieze iubire și speranță.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.