No comments
2nd September 2018
Share:
Cum arată cititoarea blogului Revelații de Părinte?
Cum arată cititoarea blogului Revelații de Părinte?

Cum arată cititoarea blogului

Revelații de Părinte?

 

Am început să cercetez despre cum se face editorialul unui blog, asta pentru că mereu mi-am dorit să scriu regulat, nu doar atunci când am stare sau timp, iar unul din pașii pe care-i am de făcut este să răspund la întrebarea: care-i profilul cititoarei blogului Revelații de Părinte?”.

Mă uitasem cu coada ochiului în Google Analytics și știam că este o femeie tinerică (25-44 de ani) și că jumătate dintre ele petrec mai mult de trei minute pe blog. Însă mai mult de aceste informații vagi nu mi-am dorit să aflu despre cititoarea blogului.

Când Liv m-a întrebat în vara lui 2017: ”pentru cine scrii? cum arată profilul cititoarei tale?”, eu i-am spus foarte încrezătoare, dacă nu cumva chiar pe un ton arogant, vizibil deranjată, că ”scriu pentru mine”. Ea a  mustăcit zâmbind un ”nu există așa ceva!”, dar m-a lăsat în pace.

M-am mai gândit de atunci și mi-am dat seama de ce nu voiam să scriu pentru cineva anume. Îmi era teamă că cititoarea care ajunge pe blogul Revelații de Părinte caută ceva, o informație de exemplu (deși acesta este un blog descriptiv mai mult decât prescriptiv), iar dacă găsea în loc vreun dezacord sau vreo virgulă nelalocul ei își dădea ochii peste cap și-mi arunca ”în față” (mă rog, pe la spate de fapt) vorbe precum ”uite-o și pe asta”!

Frica de a fi judecată cred că am vindecat-o, iar acum, un an mai târziu de la discuția cu Liviana, mi-am dat seama că nu mai scriu doar pentru mine, din dorința de a vedea de unde am pornit și unde am ajuns și cât timp mi-a luat.

Acum scriu pentru femei care caută perspective, inspirație, care au depășit sau doresc să depășească depresia, femei care au dat sau vor să dea o altă interpretare traumelor trecutului, femei care încă mai au frici și resimt neajunsuri, femei care au dorința blândeții pe buze.

Deci cum arată cititoarea blogului Revelații de Părinte, în viziunea mea, cea care scrie?

Păi cred că mi-aș dori să semene cu mine, o tipă curioasă și interesată de evoluția ei, în căutarea menirii în corpul pe care-l are. 

Mi-aș dori ca cititoarea mea să fie femeie, deși și bărbații pot găsi pe blogul acesta perspective interesante despre femei.

Este cititoarea mea într-o relație?

Mi-ar plăcea ca cititoarea să fie într-o relație, ca să fim pe aceeași lungime de undă, că relațiile astea-s frumoase, numai dacă investești în Emotional Bank Account (după o interacțiune nasoală cu partenerul trebuie să depui în cont cinci interacțiuni fericite, plăcute, constructive), că nu te poți baza pe hormonii îndrăgostelii la nesfârșit, că aceștia au viață scurtă (între 6 și 36 de luni, după spusele specialiștilor și nu-i contrazic, DELOC!).

Are copil cititoarea blogului Revelații de părinte? E casnică sau are job? Vrea al doilea copil?

E musai să fie mamă, că de aici vine și denumirea blogului. Până să fiu mamă viața mea a fost cu totul altfel decât este acum. De asta mi-am mutat atenția de pe Andreea Raicu pe Andreea Escu; cea de-a doua are doi copii, carieră și căsnicie.

Aș vrea ca cititoarea blogului să ducă o luptă ca a mea: să vrea să-și crească odrasla până la trei ani măcar, dar să vrea și carieră în același timp. Sau să renunțe la carieră și să se împace cu statutul de femeie casnică? Oare femeia casnică nu-i cumva antreprenoare la rândul ei? Deci tot carieră este și viața de casnică. Right?

Eu încă nu am deliberat! Mă lupt iar pentru carieră și dau piept cu balaurii care-mi spun că nu-s o mamă 100% implicată și că am tot ce-mi trebuie și chiar mai mult pentru a duce o viață de femeie casnică.

O altă luptă pe care eu o duc este legată de a avea sau nu al doilea copil. Cum aș putea eu să nu fac discriminări între copii? Ar putea corpul meu să mai ducă o sarcină? Dacă-i gemelară? Oare și cititoarea mea are aceste gânduri?

Ce valori cardinale are cititoarea blogului?

Mi-ar plăcea ca cititoarea blogului să-și cunoască valorile, asta chiar mi-ar plăcea.

Să-și cunoască valorile, măcar pe cele cardinale. Încă dau lupte aici, pentru că acum îmi construiesc viața după valori noi, alese de mine și nu impuse sau împrumutate de la cei din jur. 

Deși simt că îmi trăiesc viața după valori precum: curaj, siguranță, perfecțiune, excelență, compasiune, vreau să-mi să clădesc viitorul cu o bază rezistentă pe valori cardinale precum: bunătate, familie, excelență (la 180 de grade față de cea pe care am manifestat-o până acum), respect, claritate și voioșie.

Ce-mi mai imaginez eu despre cititoarea blogului?

Că are puterea să trăiască în prezent, să fie calmă și mindful. Că-și face timp pentru a medita și pentru a practica yoga. Asta-mi doresc eu mie și cititoarelor mele. Să ne facem timp pentru noi!

Că se iartă și iartă, că se iubește și iubește, că se îngrijește de ea – nu-i incredibil cum corpul ne semnalează imediat unde avem de lucrat ?- , că se acceptă așa cum e și așa cum a fost.

Că își caută stilul vestimentar și alimentar. Că dorește să slăbească și-și caută energie pentru a se ține și de acest plan. Că nu se (mai) automutilează rozându-și unghiile, sau zgândărindu-și pielea. Că-și ține spatele drept, umerii și bărbia ridicate, dar nu-i deloc rigidă.

Cele mai importante lucruri pe care mi le doresc și pe care vi le doresc sunt:

  1. să aflăm ce ne dorim cu adevărat, pentru că altfel vom avea/primi fix ceea ce nu ne dorim,

  2. să avem simțul umorului,

  3. să radiem încredere și speranță,

  4. să (ne) inspirăm.

Ce alte virtuți mai nutresc de la cele care intră pe blogul Revelații de Părinte?

Să vrea sau să fie blândă, iubitoare, în armonie cu întreg Universul. Să râdă, să-i pună la masă pe cei apropiați, să fie plină de vitalitate și inițiative. Să trăiască mai mult cu mai puțin și să aibă disciplina minții și a corpului.

Cititoare mea este discretă și nu-și bagă nasul în oala celorlalți, decât invitată. Cred că cititoarea mea vrea să fie disciplinată și organizată, dar flexibilă în același timp.

Cred că relațiile cititoarelor mele înfloresc de la o zi la alta. Cred că bârfa și invidia nu le (mai) vizitează, așa cum nici pesimismul ori depresia nu le (mai) trec pragul.

Și încă ceva. Cititoarea mea nu se (mai) complace, nu (mai) face lucruri doar pentru a le face altora pe plac. Ea știe că mai devreme sau mai târziu va trebui să-și proclame independența, iar tergiversarea doar îi îngreunează viața.

Este onestă și își vede de drumul ei, asta pentru că-și crează viața. Nu-i la mâna destinului. A aflat cum își poate construi viitorul și a trecut în sfârșit la cârmă!

Iar întrebarea pentru mine și pentru tine, cititoare a blogului – la care te invit să îți răspunzi în intimitatea gândurilor sau al jurnalului tău -, pe care am primit-o la începutul săptămânii de la prietena mea Cris, pe what`s up, este: ”tu ce-ți dorești de fapt?”.

PS: Cris, m-am apucat de trasat direcțiile în care vreau să-mi ghidez viața. Îți mulțumesc de întrebare. M-a scuturat un pic și mă bucur, că eram iar în derivă.  Deja am reușit să-mi clarific valorile săptămâna asta. Luv u girl!

 

 

 

 

You Might Also Like

by
După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută vocația pe plan profesional, deși ușor-ușor, a început să vadă că a fi o mamă casnică este un statut demn, onorabil, deloc de neglijat, care aduce realizări comparabile ba chiar mai mari decât cele financiare. Presiunea că o mamă poate impacta mai multe generații este una puternică și de aici și dorința Elei de a dobândi deprinderi noi, de calitate. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie, de care este pasionată de peste un deceniu. Alt vis este să fie autor de carte, cu locuința în Provence, regiune de ale cărei culori și climă s-a îndrăgostit în vara lui 2018. Însă cel mai grandios vis al Elei este să devină o femeie blândă, care să radieze iubire și speranță.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.