No comments
9th September 2018
Share:
Iubirea de sine
Iubirea de sine

Ce este și ce nu este iubirea de sine?

În timp ce călcam haine, am surprins pentru prima dată, pe fundalul chicotelilor fiicei mele, care gătea broccoli din plastilină cu tatăl ei, obiceiul pe care mi l-am format atunci când pregătesc ce-i de călcat.

Împachetez mai întâi hainele ce nu necesită călcare și apoi sortez hainele rămase pentru călcat în trei categorii:

  1. ale lui
  2. ale ei
  3. ale mele

Apoi mă apuc de călcat hainele:

  1. lui
  2. ei
  3. mele, dacă mai am timp și chef

Și atunci m-a lovit gândul: ”pentru a evita conflictele cu ceilalți, oamenii au fost învățați să-i iubească pe ceilalți în loc să se iubească pe ei înșiși. Rezultatul este autosubestimarea”.

(Virginia Satir, Arta de a făuri oameni)

Scene în care urma să plecăm toți trei de acasă încep să se deruleze în mintea mea. Foarte des amintirile mă conturează ca pe o persoană pe fugă, care nu are călcată fix ținuta pe care vrea s-o poarte.

Alte scene, vechi și de demult, în care eu eram copil, dau buzna. Tata lângă ușa de la intrare, cu mâna pe clanță și piciorul pe prag,  strigă la mama pentru a zecea oară ”hai odată”. Răspunsul iritat al mamei, care mi-a rămas tatuat în minte, era un ”stai domnule, ce-ai vrea, să-mi pun un țol în cap?”

Și câte neajunsuri am trăit pentru că nu am reușit să înțeleg că sunt unică și am încercat cu disperare și mult efort să intru într-un anumit tipar pentru a fi acceptată și iubită?

Câte decenii am avut credința falsă că iubirea de sine este sinonimă cu egoismul?

Și de câte ori, atunci când nu-mi plăcea de mine, am trăit viața cu teamă și neputință, purtând când masca tiranului când pe cea a servilului? De câte ori nu m-am victimizat, autopedepsit și pedepsit? De câte ori am crezut că voi fi respinsă și că existența mea este lipsită de importanță?

În cazul depresurizării cabinei, puneți-vă mai întâi dumneavoastră masca de oxigen și abia apoi ajutați-i pe cei de lângă dumneavoastră, se aud în capul meu instrucțiunile însoțitoarelor de bord, care mă scot din vârtejul amintirilor.

A te iubi pe tine este un mod de a-ți declara propria valoare. Când mă declar valoros, îi pot iubi și pe ceilalți… Când nu îmi place de mine, sentimentele mele pentru ceilalți pot fi invidia sau frica. …. Persoanele care se iubesc și se prețuiesc sunt capabile să îi iubească și să îi prețuiască pe ceilalți și să aibă o atitudine adecvată față de realitate. Un sentiment puternic de prețuire de sine este soluția pentru a deveni pe deplin uman, pentru a fi sănătos și fericit, pentru a întemeia și a menține relații satisfăcătoare, pentru a fi eficient și responsabil.

Cineva care se iubește pe sine, nu face nimic care să rănească, să degradeze, să umilească sau să distrugă în vreun fel propria persoană sau pe ceilalți și nici nu îi va trage la răspundere pe ceilalți pentru acțiunile sale. … Celor cărora le pasă de ei nu își vor distruge prin violență relațiile cu ceilalți.”

(Virginia Satir, Arta de a făuri oameni)

Cu cât ne iubim mai mult cu atât pretindem mai puțin de la ceilalți, iar când prețuirea de sine crește avem puterea de a tăia cordonul ombilical, care ne ține în relații dependente, bazate pe sclavie emoțională, în care încercăm cu disperare să evităm orice conflict.

Iar dacă nu știm ori nu putem să ne iubim pe noi înșine, cum putem pretinde că îi iubim pe ceilalți?

Și în acel moment, am așezat cu grijă cămașa lui deoparte, am deschis șifonierul și mi-am scos cămașa albă cu dungulițe albastre, care își aștepta rândul la călcat de mai bine de șapte luni.

 

 

 

You Might Also Like

by
După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută vocația pe plan profesional, deși ușor-ușor, a început să vadă că a fi o mamă casnică este un statut demn, onorabil, deloc de neglijat, care aduce realizări comparabile ba chiar mai mari decât cele financiare. Presiunea că o mamă poate impacta mai multe generații este una puternică și de aici și dorința Elei de a dobândi deprinderi noi, de calitate. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie, de care este pasionată de peste un deceniu. Alt vis este să fie autor de carte, cu locuința în Provence, regiune de ale cărei culori și climă s-a îndrăgostit în vara lui 2018. Însă cel mai grandios vis al Elei este să devină o femeie blândă, care să radieze iubire și speranță.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.