2 comments
8th September 2018
Share:
Povestea unei îmbrățișări matinale
Povestea unei îmbrățișări matinale

Povestea unei îmbrățișări matinale

Buzele lui îi căutau gura, când ea rosti:

– Don`t kiss me, please.

Știa că se apropie de ora nouă și el era grăbit. S-ar fi mirat dacă ar fi rămas acasă, să stea de vorbă cu ea.

Ușa s-a închis în spatele lui, iar umerii ei, mult prea fragili pentru a mai susține capul plin de gânduri, s-au încovoiat. Epuizată de la primele ore ale dimineții, femeia a împins micul dejun la o parte și a lăsat vulnerabilitatea să se urce la masă.

Obrajii s-au aruncat în palme, iar mâinile s-au sprijinit în tăcere pe masa mult prea rece. Spatele s-a aplecat supus, iar părul i-a acoperit restul feții.

Lacrimile nu au întârziat să apară, iar suspinele au dat-o de gol. Plângea și nu-i mai era frică să plângă.


La câțiva metri distanță, în cealaltă cameră, fiica ei dansa.

– Look at me mami, se aude vocea ei bucuroasă. Ochii mamei erau însă bine ascunși și doar cu cei ai minții putea să vadă piruetele pe care micuța le executa de zor.

– Mami, look at me, se aude din nou, doar că mama avea de data asta ochi doar pentru sufletul ei istovit.

Dupa-dupa-dupa, se aud pașii mărunți și grăbiți în direcția mesei din bucătărie, care încetineau pe măsură ce se apropiau.

– Mami, what happend? exclamă vocea mirată a copilei.

– I am sad, răspunde mama, fără a se mai ascunde.

– Why mami?

– Because I miss my mom, my sister, Cris and Ile-Ile, Helen and Deea. I miss all my friends, suspină femeia în timp ce lacrimile i se rostogoleau cu viteză pe obraji.

– Ohhh, se aude vocea micuței, care se cocoță pe vârfurile degetelor de la picioare și se agăța de gâtul mamei.

– It`s ok mami! Give me a hug și numaidecât brațele iubitoare ale fetiței se întâlniră pe spatele mamei.


Și precum inima Annei s-a dezghețat atunci când Elsa a îmbrățișat-o, așa și povara dorului s-a ridicat de pe umerii mamei. Căldura copilei i-a dezmorțit oasele și i-a îndreptat spatele. Brațele i s-au învigorat, lacrimile i s-au uscat, iar picioarele au găsit forța de a se ridica de pe scaun.

Și cu fiica în brațe și corpurile îmbrățișate o porniră spre ringul de dans.

 

You Might Also Like

by
După un deceniu petrecut ca angajată, alți șapte de antreprenoriat, Ela încă își caută vocația pe plan profesional, deși ușor-ușor, a început să vadă că a fi o mamă casnică este un statut demn, onorabil, deloc de neglijat, care aduce realizări comparabile ba chiar mai mari decât cele financiare. Presiunea că o mamă poate impacta mai multe generații este una puternică și de aici și dorința Elei de a dobândi deprinderi noi, de calitate. Unul dintre visele ei este să fie licențiată în psihologie, de care este pasionată de peste un deceniu. Alt vis este să fie autor de carte, cu locuința în Provence, regiune de ale cărei culori și climă s-a îndrăgostit în vara lui 2018. Însă cel mai grandios vis al Elei este să devină o femeie blândă, care să radieze iubire și speranță.
    • Ramy
    • 14th September 2018
    Reply

    We miss you too

      • Ela
      • 15th September 2018
      Reply

      So sweet!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.