No comments
22nd December 2019
Share:

2019, un an despre autenticitate, în Necunoscut

 

Dacă spuneam că 2018 a fost anul furiei și al frustrării, iată că în 2019, am reușit să schimb macazul. Am deraiat de pe șine, dar nu suficient de des, încât pot spune că anul 2019 a fost anul autenticității, un an trăit în Necunoscut.

În același timp 2019 a fost ca un an sabatic în care am fost un bun observator al meu. Am descoperit cine sunt, cine credeam că sunt și cine vreau să fiu.

Gratitudine.

Cred totuși că acest lucru nu ar fi fost posibil fără suportul moral, emoțional și financiar venit din partea soțului. Mi s-a ridicat părul pe brațe numai când m-am gândit la cât de recunoscătoare îi sunt.

Un alt om care mi-a fost alături pe drumul devenirii mele a fost Liv. Bunătatea vocii ei aș vrea să mă adoarmă în fiecare seară și să-mi spună ”Bună dimineața Sunshine!” în fiecare dimineață. Probabil că o să o înregistrez, ca să fie treaba treabă.

Iar de Cris ce să mai zic? E sora care la orice oră din zi și din noapte a avut un cuvânt de bine. M-a susținut în toate nebuniile noului eu, unde vechiul eu îmi spunea că mi-am pierdut mințile.

Mihaelei îi mulțumesc pentru Meditația Roz și provocarea 7 Motive de Gratitudine față de soț, iar celeilalte surori ale mele îi spun bun-venit în Necunoscut.

Ce de mulțumiri! Ia te uită! Nice one!

Era să o uit pe Isa. Doamne! Acest copil născut din mine, ce de lecții îmi predă în fiecare zi. ”Namaste!”, ca să nu-l citez pe Andi Moisescu cu ”mă înclin”.

În 2019 am făcut ce nu mi-am dat voie să fac înainte.

În 2019 am făcut fix ce-am simțit, ce a vibrat din interior, chiar dacă programe vechi de credințe îmi serveau momente de vinovăție ca într-un antrenament de tenis.

În februarie m-am tuns scurt.

Am început să nu mai port machiaj, indiferent de ocazie.

Am început să spun Nu, când aș fi spus Da din obligație.

Am reînceput să meditez.

Am renunțat la produse animale. Acum gătesc și să cumpăr produse bio, deși credeam că-s ”scumpe”.

Am renunțat la tutun, care era cârja furiei.

Și la alcool în momentele de sărbătoare reușesc să renunț din ce în ce mai des.

Ziua de naștere a ieșit altfel de cât mi-aș fi dorit. Deși cred de fapt a fost ce trebuia să fie și că a 40-a aniversare m-a găsit la locul potrivit alături de oamenii potriviți.

I-am făcut ”vânt” copilei din cuib și am condus-o la grădiniță.

Am vizitat abisul și am supraviețuit.

Am stat cu urechile ciulite la poveștile pe care le spun despre mine, viața mea și familia mea. În felul acesta am descoperit ce era acolo și avea nevoie de atenția mea, de iertarea mea, de acceptare din partea ea. Acum văd că multe din povești nu se mai repetă și și-au găsit liniștea în filele istoriei.

Am vizitat abisul deși aș fi putut să mă țin ocupată cu tot felul de lucruri. Am ales s-o fac pentru că nu mi-a mai fost frică de ce aș putea găsi, de o posibilă depresie sau de-o criză de furie.

Curajul acesta a condus la devenirea mea. Mi-a răspuns astfel la sute de întrebări, am reușit să mă cunosc și să mă accept, dar și să descopăr pe frecvențele căror emoții vreau să trăiesc.

Mi s-a încrețit fruntea când am vrut să scriu că instrospecția nu e pentru oricine, dar de fapt e. Pentru că în final am aflat că toți suntem unul și asta mi-a schimbat perspectiva asupra vieții. Ori de câte ori deraiez din momentul prezent uit că toți suntem interconectați, indiferent de nație, culoarea pielii, vârstă, șamd.

Însă și când sunt prezentă, să te ții, energia feminină pe care o eman mă impresionează, asta pentru că pentru decenii întregi am îmbrățișat identitatea unei persoane dominante, puternice, lider în adevăratul sens al cuvântului și am trăit în energia masculină.

Am pășit în Necunoscut.

În momentul în care am pășit în Necunoscut, acest câmp infinit de posibilități, în care timpul nu este liniar, am avut și prima experiență mistică. Am reușit să mă conectez cu tătaia, al cărui spirit avea să-i părăsească trupul 12 ceasuri mai târziu. A fost un moment sublim, plin de iubire și acceptare.

Tot aici, în Necunoscut, am descoperit că energia feminină e acel ceva care mă face să strălucesc și mă conectează cu cei din jur pe frecvența iubirii.

Tot aici am descoperit că abundența nu e despre bani, deși am manifestat sume mari de bani pe care i-am investit în educația mea pe plan profesional.

Tot aici înțeles că viitorul nu e despre trecut, la fel cum am înțeles că boala e o manifestare a emoțiilor distructive (frică, furie, frustrare, etc) pe care, din obișnuință ne dăm voie să le trăim.

Și cea mai valoroasă lecție a fost că oricâtă iubire mi-ar oferi cei din jur, până eu nu mă iubesc fix acum și fix așa cum mi-s acum, iubirea lor e precum machiajul, întoarce capete numai pentru o vreme.

Această descoperire m-a făcut să scriu o listă cu emoțiile pe care vreau să le trăiesc.

Surpriza din 2019.

Cireașa de pe tort  a fost Frozen II (OV). Filmul ăsta, animație pentru copii, este parcă scris pentru mine, de mine și cu mine ca protagonistă a mai multor roluri, despre cum să fii autentic. Mi-a plăcut atât de tare, de mi-a rămas întipărit în inimă cu replici cu tot. Am plâns, am râs și am eliberat energii blocate în corp, de m-am simțit ușoară ca un fulg când am ieșit din sala de cinema.

Iar când vorbesc de senzația de ușoară ca un fulg nu am cum să nu-i mai mulțumesc încă o dată, colegei mele Catrin de la școala de coaching, care în 75 de minute m-a ajutat să pășesc din energia masculină în cea feminină.

Percepția mea despre autenticitate e că nu aș fi avut cum să o descopăr dacă m-aș fi ținut ocupată cu lucruri care trebuiau făcute, oameni care trebuiau văzuți și țigări ce se lăsau fumate.

Am cunoscut autenticitatea în momente în care era liniște, chiar și atunci când erau porcoaie de rufe de călcat, mâncare de gătit și podele de curățat.

Ca răsplată, de o vreme zgomotul s-a transformat în liniște și dezordinea în ordine.

 

 

 

 

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.