No comments
21st September 2018
Share:
Abia acum știu de ce fiica mea m-a ales să-i fiu mamă.
Abia acum știu de ce fiica mea m-a ales să-i fiu mamă.

Abia acum știu de ce fiica mea

m-a ales să-i fiu mamă

M-am tot gândit la vorbele ”nu toate femeile-s făcute să fie mame” și cred că am reușit să-mi dau în sfârșit o explicație care să nu implice prejudecăți.

Deși am găsit mai bine de un deceniu scuze pentru a nu deveni mamă, abia acum mi-am dat seama că m-am privat de un mare privilegiu.

Pe lângă faptul că fiica mea îmi predă lecții de iubire necondiționată în fiecare zi, nașterea ei a trezit în mine o mare dorință.

Dorința de a fi o femeie blândă. Nu o femeie moale, ci una blândă. E o mare diferență, între o femeie moale, care se ferește din fața disconfortului și o femeie blândă, care privește disconfortul cu ochi calzi și primitori.

Multă vreme m-am mândrit cu felul meu aprig de a fi, de-a spune lucrurilor pe lume și de a crede că dețin adevărul absolut. Nu-i nimic rău în asta, dacă aș fi realizat atunci, că mereu, DAR MEREU ȘI FĂRĂ EXCEPȚIE, mai există un punct de vedere la fel de plauzibil ca al meu.

Ei bine, de când am devenit mamă, nu am amuțit, dar am învățat să tac și să ascult mai bine. Asta pentru că datul cu pumnul în masă nu prea face casă bună cu blândețea.

Iar dorința asta, de a fi o mamă blândă s-a născut din senin, peste noapte, cu gândul la cum aș vrea să-și amintească fiica mea de mine, în timp ce încă privesc un prunc senin, care se încrede complet în siguranța brațelor mele.

”Mamă era o femeie iubitoare. Chiar și când nu eram de acord cu ea, ea mă asculta și nu mă întrerupea. Tăcea câteva momente, mă privea cu iubire și apoi îmi spunea că aude și înțelege ce spun. Apoi mă întreba dacă vreau să ascult ce crede ea despre ceea ce am spus. Și-mi spunea cu blândețe părerea ei, fără să mă judece și fără să se impună”.

Și ce să-mi doresc mai mult de atât? Mai mult de a fi o mamă blândă, o femeie blândă, un om blând! Ce aș putea să-mi doresc mai mult ca asta?!

Eu sunt dintotdeauna blândețe în manifestare.

Și cred că m-ai ales să-ți fiu mamă și ca să scriu. Ce proces incredibil este scrisul!

 

 

 

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.