No comments
9th September 2018
Share:
Bătrânul și marea by Ernest Hemingway
Bătrânul și marea by Ernest Hemingway

Bătrânul și marea by Ernest Hemingway

Cartea ”Bătrânul și marea” este o carte care se recomandă a fi citită prin școala generală. Eu însă am citi-o pe la 35 de ani abia, ca urmare al unui articol postat de profesorul Daniel David

Este o carte care m-a impresionat profund și dacă ar fi să descriu care-i gustul cu care am rămas după ce am citit-o, n-aș spune că e un gust de pește, ci un gust cu arome misterioase de SPERANȚĂ.

Deși prietena mea Alina și-o amintește ca fiind o carte despre un om care chinuie un pește, eu cred că percepțiile despre carte se schimbă în funcție de vârsta la care o citim, dar și de contextul în care trăim atunci când o citim.

Perseverența de care bătrânul dă dovadă, pentru a-și îndeplini, ceea ce pare a fi o ultimă dorință, mi-a rămas în minte de asemenea. Truda, neputința, singurătatea și speranța îl vizitează pe rând în barca ce-l ține deasupra mării.

”-Preasfântă Fecioară, roagă-te pentru moartea peștelui ăstuia. Așa minunat cum e el.

După ce își spuse rugăciunile și se simți mult mai bine, deși suferința îl apăsa la fel de tare, ba poate chiar un pic mai zdravăn, se întinse peste lemnul prorei și începu să-și miște mecanic degetele mâinii stângi.”

—-

”- Dar tot o să-l omor, cu toată slava și măreția lui. Deși e nedrept, se gândi el. Dar o să-i arăt ce poate să facă un bărbat și câte poate îndura un bărbat.”

Însă cuvintele, care m-au impresionat profund și pe care mi le amintesc și la patru ani de la citirea cărții sunt:

”Privea în jos, în profunzimea apei, și urmărea sforile ce se lăsau drept în jos, în adâncuri. Se pricepea să le țină mai drepte decât oricine altcineva, astfel încât la fiecare nivel din bezna curentului să existe câte o momeală exact în locul în care voia el, pentru orice pește ce înota pe-acolo. Alții își lăsau sforile să plutească, duse de curent, așa că uneori abia dacă ajungeau la vreo sută, o sută zece metri, măcar că pescarii își închipuiau că ar sta la o sută optzeci.

-Dar eu le pun exact așa cum trebuie, se gândi bătrânul. Doar că nu mai am noroc. Dar cine știe? Poate că azi. Nici o zi nu seamănă cu cealaltă. E mai bine să fii norocos. Numai că eu vreau mai degrabă să le pun cum trebuie. Ca să Să fii pregătit atunci când dă norocul peste tine.”

Aceste cuvinte, ”nici o zi nu seamănă cu cealaltă”, încă îmi răsar în minte, chiar și atunci când rutina din viața mea pare că nu prevestește nimic nou.

 

 

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.