No comments
29th December 2015
Share:
irina-foto-cristina-nichitus-roncea

Am decis să devin mamă, sau n-am avut încotro?

Timp de mai bine de un deceniu am strigat în gura mare că nu-mi doresc copii. Am făcut totuși o paranteză: ”dacă rămân gravidă, păstrez copilul”. Admit însă că am luat de două ori ”pastila de după” , când prezervativul a încercat să-mi saboteze decizia de a nu deveni mamă.

Încet, încet mi-am dat seama că motivele pentru care nu-mi doream să am copii aveau toate legătură cu faptul că nu-mi dorea să fiu părinte.

Pentru că îmi plăceau copiii, îmi plăceau chiar foarte mult și ei mă plăceau pe mine.

Mie de fapt nu-mi plăceau părinții, în general și chiar în particular, fără supărare, că suntem oameni mari. 

La vârsta de 17 ani l-am cunoscut pe Toni, unchiul meu de al doilea, care cumva a devenit idealul de bărbat pe care-l căutam ca partener de viață. Modul în care se comporta cu soția și copilul lui, m-au cucerit pe loc.


Un deceniu mai târziu, după lungi și amănunțite căutări apare prințul pe un cal alb. Atunci nu știam că-i el, dar azi 29 Decembrie 2015, când aniversăm, cinci ani de la căsătorie și 8 ani de dragoste și respect reciproc, știu că el este.


Ce mi se pare mie interesant însă, legat de bagajul lui și al meu în ceea ce privește întemeierea unei familii, este că în momentul în care ne-am cunoscut amândoi am punctat încă de la început că nu dorim să ne căsătorim și că nu dorim să avem copii. Băturăm palma și aventura se porni. Doi ani mai târziu eram logodiți, însă regula mea de a conviețui 7 ani împreună înainte de a avea copii era în picioare, deși o sarcină putea oricând să apară, pentru că nu foloseam metode contraceptive.


Și cumva după cei 7 ani, când planetele s-au aliniat și am început să fac doar ceea ce-mi place pe plan profesional, să lucrez doar cu oameni care-mi plac și care mă plac, să mă văd mai des cu prietenii și să-i acord mai mult suport soțului meu în proiectele lui, pe înserate, într-o zi de vară am rămas însărcinată.


Prima mea sarcină!


A apărut într-un moment perfect. Momentul, privit prin prisma celor întâmplate în ultimele 30 de zile, era cam învolburat, din punct de vedere profesional, dar spre fericirea mea acesta era debutul spre cea mai mare și rapidă dezvoltare personală, pe care nici n-o bănuisem.


De unde venea neliniștea? Mă imaginam la nivelul 3 al Piramidei lui Maslow, gravidă, când eu aveam deficiențe la baza acesteia, la nivelul doi, la cel al siguranței venitului. În tot acest scenariu am făcut abstracție de faptul că nu eram singură, și mă puteam baza pe suportul partenerului meu de viață. Ciudat sau nu, acest sentiment a continuat să-și facă apariția în gândurile mele până s-au aliniat din nou planetele pe plan profesional. Frica de a ajunge la mâna bărbatului, m-a sabotat multă vreme, și abia după ce am rezolvat-o am putut să mă bucur cu adevărat de maternitate.


Abia în acel moment, când i-am dat drumul fricii de a mă lăsa în grija soțului meu, am știut că trăiesc o etapă a vieții mele care mă responsabilizează într-un mod inedit și mă bucură nespus!


You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.