6 comments
21st April 2017
Share:

Care-i gradul de cooperare al copilului meu? Are inițiativă? Este autonom? Are voce socială? 

De când am decis să devin mamă am schimbat multe lucruri la mine, la creierul meu. Greu, dar le-am schimbat. Am scos din uz obiceiuri vechi, pe care nu am vrut să le dau mai departe fiicei mele și am implementat tot atâtea noi.

Însă cel mai tare lucru pe care l-am descoperit despre mine a fost că mă încadrez în categoria analfabeților funcționali.  A fost dureros să constat că am făcut 17 ani de școală și cu toate astea sunt analfabetă, funcțional ce-i drept.

Noroc că m-am prins și că viitorul ni-l facem singuri și că suntem creatorii realității noastre, așa că am șanse să mă reabilitez și să ies din această categorie.

M-am pus pe învățat și creat, chiar dacă creierul meu nu mai este la fel de plastic ca acum 20-30 de ani.


”Eu nici nu mai cer studii universitare atunci când angajez, spunea soțul meu în urmă cu câțiva ani. Nu știu ce faceți voi la școală (el fiind școlit în Noua Zeelandă, Olanda și Germania), că eu am nevoie de om de Marketing și angajez om cu Facultatea de Marketing, chiar și cu Masterat și habar nu are să facă un plan, să dezvolte un concept. Nici măcar nu înțelege ce-i cer. Sunt nevoit să-l concediez în prima lună de la angajare”.

Performanța școlară era și este un etalon pe care-l folosim des ca să catalogăm copiii, elevii, studenții și adulții. De la proști la deștepți, de la școliți la analfabeți, de la genii la analfabeți funcțional.


Circa 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional, potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale. Copiii pot să scrie și să citească dar nu înțeleg textele pe care le citesc. Lectura explicativă, cititul conștient se învață de la grădiniță. Acestea activează gândirea! Toate se învață din fragedă pruncie. Cum ajungem oameni alfabetizați? Iată ce zice Oana Moraru, mentor educațional:

Așa că dacă până pe la 12-14 ani am învățat de frică, rușine sau că am putut ține pasul, mai apoi, de prin liceu și pe la facultate totul a fost un calvar. Am avut câteva materii la care m-am priceput, dirigenția era una dintre ele.

Abia de la 30 de ani am început să înțeleg, să pricep în adevăratul sens al cuvântului, să văd rostul cunoștințelor pe care le asimilam, ba chiar să le pun în practică. Mă simt încă de parcă abia am terminat grădinița și am intrat la clasa pregătitoare nerăbdătoare să intru la școală. De data asta știu că o să termin premiantă :)))), ba chiar mai fac și doi ani într-un an.


Să revin la gradul de cooperare al copiilor noștri, la nivelul toleranței, la câtă inițiativă  și cât de autonomi sunt ei. Ei bine mai jos este un Live făcut de data asta pe Facebook tot de Tily Niculae, tot cu Oana Moraru în care detaliază timp de o oră despre ce dă autonomie unui copil:

 

Ce da autonomie copilului

Publicată de Tily Niculae pe Miercuri, 19 Aprilie 2017

 

Am extras câteva idei care au sens pentru mine de ceva vreme deja:

  • ce-i pun eu în ghiozdan Isabellei zi de zi?
  • își cunoaște copilul meu propriul corp? cum se simte în corpul ei?
  • cum reacționez când fiica mea produce transformare în jurul ei, când schimbă realitatea, când ia inițiativa, când aruncă, trântește, bușește sau se cațără?
  • cum o ajut să-și dezvolte motricitatea fină și grosieră?
  • care-s ferestrele de oportunitate deschise și cu ce i le hrănesc?
  • este sănătoasă din punct de vedere emoțional?

Eu nu am fost la grădiniță, doar un an la cămin. Am sărit această etapă academică de formare, când lectura explicită joacă un rol important în viitorul fiecărui copil. Norocul meu a fost că tătaia a fost negustor și nu i-a fost frică de regimul comunist. S-a adaptat, dar fără să plece capul. El m-a transformat într-un copil autonom. Tătaia mi-a crescut aripile de pe la 9 luni până pe la 3 ani și jumătate. El a fost și încă rămâne primul meu mentor.

Tătaie, în viața asta o să dai și pisti oamini proști dar și pisti oameni diștepți. Și di la unii și di la alții o să ai șeva di învățat”.

Și poate de asta am avut mereu o voce socială. Chiar dacă am zis o prostie nu mi-a fost rușine sau frică să deschid gura. Îmi place să fiu lider, dar și observator. Îmi place să iau inițiativa dar îmi place și să-i urmez pe alții .


Tot ce mi-am propus este să continui să mă alfabetizez pe cont propriu și pe cheltuiala mea de data asta. Sunt și lucrurile gratis bune, dar când vine vorba de excelență tre` să decartezi.

Nu pot să nu mă întreb câți dintre elevii analfabeți funcțional au puterea să recunoască asta atunci când sunt adulți? Oare asta să fie cauza pentru care unii se agață cu disperare de un loc de muncă chiar dacă nu le place? Oare tot analfabetismul funcțional să fie în spatele ”așa suntem noi, nu ne mai putem schimba”?

PS: Creierul e plastic, da? N-o spun eu, o spun neuroștiințele. O comparație explicită ar fi cu un mușchi. Indiferent de vârstă poate fi tonifiat. Uneori mai repede, alteori cătinel. Inclusiv citirea acestui articol v-a modificat pe vecie creierul, pe vecie.

Foto: de pe pagina lui Tily Niculae Oficial

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.
  1. Reply

    Pe seama mea se fac mereu glume, că merg la cursuri; oricând îmi dă cineva un telefon spun: sunt la curs!
    Unii după ce termină facultatea, masterul și doctoratul au impresia că le știu pe toate!
    Dacă nu mergeam la cursuri, cred că mă simțeam complet izolată de lumea asta, ținând cont că m-am dezvoltat într-o lume care nu are nimic în comun cu cea de azi. Am acceptat că sunt mai mare decât colegii mei cu 20 de ani, câteodată, dar am făcut cursuri ca să țin pasul cu viața, până la urmă…
    Da, sunt pentru celebrul slogan: învățați, învățați, învățați, mai ales… pentru a crește un copil.

    1. Reply

      Bianca ai pus punctul pe i. Creierul este un….mușchi și singura lui menire este cea de a învăța. Dacă nu-l mai hrănim…se atrofiază și … pa pa! Dar până la marele ”la revedere” ne simțim pe dinafară și ne consolăm cu lozinci ”așa suntem noi și nu ne mai putem schimba”. Acum depinde de fiecare dintre noi …soluții sunt pe toate mărimile.

  2. Reply

    Esti tare noocoasa ca ai descoperit toate astea cand Isabella e mica si ai timp sa pui in aplicare. Eu le-am descoperit tarziu, unele poate prea tarziu….

    1. Reply

      Când mă uit la câte am schimbat la mine pot spune cu mâna inimă că nu e prea târziu ;). Așa că sădește!

  3. Reply

    Doamnelor şi domnilor, OANAAAAA MORARUUUU! Mulţumesc, Irina! Nu ştiam de acest video, mi-a făcut tare bine să o ascult! Dacă aş putea, aş lua-o acasă..:))))

    1. Reply

      și eu aș scoate-o la cafea des. Să mai înțeleg una alta. Că le zice așa…pe înțelesul meu 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.