No comments
7th November 2016
Share:

Ce înseamnă imediat pentru copii?

Ca să pot da un răspuns la întrebarea ”ce înseamnă imediat pentru copii” trebuie să caut răspunsul la adulți, la ce însemnătate are imediat pentru mine, ca adult, că eu sunt prima care predă această lecție copilului.

”Sunt gata imediat”, răspund eu în timp ce mă machiam.
”Ok, răspunde el.
”Plecăm imediat”, îi zic eu grăbindu-mă spre mașina de spălat.
”Ok”, răspunde el răbdător.
”Cobor imediat” și mă grăbesc să închid telefonul ca să termin ce aveam de făcut.
”Ok, see you in 17 minutes”, răspunde el.
”Stai! What? Nu spuneai că ești jos în mașină”, întreb eu vizibil iritată.
”Ba da, dar asta înseamnă la tine IMEDIAT. 17 minute!  Atât trebuie să aștept după ce spui tu imediat.
”Ohh…!”

Asta se întâmpla acum nouă ani. Cam așa mi-a fost mie predată lecția lui IMEDIAT. Am înțeles ce înseamnă ”imediat”, de la soțul meu. Că una-i să știi și alta-i să înțelegi semnificația lui ”imediat”. Pentru el a fost unul dintre șocurile culturale care l-au lovit de cum a intrat în România. În Noua Zeelandă, unde își petrecuse copilăria și adolescența, IMEDIAT însemna ”numaidecât, îndată, fără întârziere”.
”Imediat” în România (și sigur nu doar la noi) are o semnificație aparte: ”așteaptă-mă … 5, 10, 20, 60, 90 de minute” în loc să însemne ”numaidecât, îndată, fără întârziere”.
Mi-a luat ceva vreme însă acum reușesc să folosesc corect cuvântul ”imediat”. Iar când nu-i pot respecta semnificația îl înlocuiesc cu:
– pot peste Ț minute
– ajung în 7 minute, care provoacă reacții formidabile din partea interlocutorului. La mine 7 minute nu-s nici 5 nici 10. Ci chiar 7.
– pe o scară de la 1 la 10 cât de urgent e?

– etc


Dar cum la scară largă IMEDIAT încă înseamnă să aștepți am învățat chiar să mă protejez de așteptare. Așa că atunci când mi-e servit un ”imediat” pun întrebări suplimentare. Am descoperit că imediat însemna chiar și 110 minute :)))). Da, da, prietena mea Cris mi-a spus că ajunge la mine imediat. Și da, a venit peste 110 minute :).


Ce înseamnă însă ”imediat” pentru un copil?

”Vin imediat” aud din gura mamelor, a taților, a bunicilor. M-am uitat des la fețele copiilor când aud aceste vorbe. Chipul lor se umple de deznădejde. Și ce-o fi în căpșorul lor când așteaptă? Nici nu-i greu de aflat.
Dacă ne uităm la fățucile lor. La cum li se schimbă fizionomia. Ce-ar fi să ne uităm cum le cad umerii? La cum corpul li se scufundă. La cât de mici se fac ei atunci când ne așteaptă. Ei deja s-au resemnat. Însă mai sunt cei care lovesc, trântesc, urlă și protestează. Ei încă sunt pe baricade și ne anunță că au o urgență.
Copiii deja au aflat pe pielea lor, așa cum a aflat și Schmitzy, că imediat poate să însemne o lungă așteptare, în care noi facem ceva care-i mai important decât nevoia lor. Și poate s-ar mai atenua un pic șocul lui IMEDIAT dacă am investiga cât de urgentă este pentru ei prezența noastră, că uneori poate e bine să lăsăm ce avem de făcut și să ne ocupăm de ei ”imediat”. Mai ales că până pe la clasa a IV-a copiii nici nu se pot proiecta în viitor. E o noțiune prea abstractă pentru ei.
”Pune geaca pe tine imediat că altfel o să răcești” nu are nici un sens pentru ei. Ei nu-și pot imagina cum o să fie răciți, asta până pe la sfârșitul clasei a IV-a. De asta nici nu li se predă istoria cronologic în școala primară. Ei au doar amintiri emoționale. Își amintesc ca și cum s-ar fi întâmplat ieri lucruri de mult trecute atunci când au fost marcați de ele.

”Copile, treci imediat aici … !”

”Vin imediat”, răspunde copilul! E rândul lui să aplice ce-a învățat.
”Tu n-auzi?! Dar eu cu cine vorbesc?! ”Pun eu mâna pe tine! … ” și scenarii pline de amenințări și condiționări încep să se deruleze ca o interminabilă negociere de redefinire a cuvântului.
De fapt de la asta m-am luat. De la aceste amenințări inutile, pe care le aud așa de des. Ce rost au ele? 
Deci, prin manifestarea acestei dorințe ca ”imediat” să fie ”în clipa asta” îl învățăm pe copil de fapt că pentru oamenii mari ”imediat” e mai important, mai urgent, mai rapid decât ”imediatul” lor. Ba chiar ni-l impunem cu forța. Dublu standard cică s-ar numi treaba asta.
Apoi, așa cum mă gândesc eu la Miruna când mă spăl pe dinți (”de la roșu la alb, de la roșu la alb…”) așa să vă gândiți voi la Schmitzy când copilul se pune pe urlat, după ce i-a fost servit un ”imediat” în ochi. El nu-i nici deocheat, nici obosit, nici n-are pe dracul în el ci doar că vrea ceva ”acum”. Și mititelul  știe deja că ”imediat” înseamnă mai târziu, uneori poate chiar prea târziu, că-i trece. Dar de uitat nu uită, că-și amintește atunci când îi vine și lui rândul să ne facă pe plac, ”imediat”.

Petele ies mai ușor când sunt proaspete, dar și ălea vechi ies, după mai multe spălări ;).  Așa privesc eu obiceiurile care nu ne mai sunt de folos, ca pe niște pete vechi.

Și după ce m-a mârâit fiică mea la auzul lui ”imediat”, mi-am dat seama că starea ei de bine, o impactează pe a mea, și depind de multe ori de acest IMEDIAT. Merci de reminder sweet child :))

Foto

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi. (2015-2019)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.