No comments
6th October 2018
Share:
Ce-mi doresc cu adevărat?
Ce-mi doresc cu adevărat?

Ce-mi doresc cu adevărat?

Ce-mi doresc cu adevărat?  Până în acest moment al existenței mele, aceasta este cea mai grea întrebare care mi-a fost adresată. Răspunsul imediat îmi dă palpitații. Un freamăt condus de frică îmi traversează corpul. Mă simt de parcă mi-a fost strigat numele la catalog și am fost prinsă cu lecția neînvățată.

Cum această stare îmi răpește liniștea deseori, m-am gândit să mă gândesc serios, timp de o săptămână, la ce-mi doresc eu cu adevărat, oricât de incomod îmi este. Este timpul ca rușinea de a nu ști ce vreau, însoțită de frustrarea de a nu avea intenții clare pentru viitor să-și găsească locul în arhivă.

De ce îmi doresc să știu răspunsul la această întrebare?

Pentru că am alocat fără să vreau și fără să știu atâta energie lucrurilor pe care nu mi le-am dorit și m-am concentrat atât de tare pe ce îmi era frică să mi se întâmple am ajuns să-mi dau seama că fix asta mi s-a întâmplat.

Și dacă am reușit să materializez cu atâta succes ceea ce nu-mi doresc, pe același principiu, voi reuși să materializez și cea ce-mi doresc CU ADEVĂRAT.

Cum verba volant scripta manet, ia să văd care va fi primul lucru pe care degetele mele îl vor tasta când mă gândesc la răspunsul întrebării ce vreau eu cu adevărat.

Bunătate

Așadar, eu îmi doresc cu adevărat să grăiesc cu o voce calmă. Ori de câte ori mă sperii sau mă înfurii vreau să apelez la prietena mea, care este mereu cu mine, respirația, pentru a-mi aduce mintea în corp, pentru a mă centra, pentru a mă aduce în momentul prezent și a mă calma.

Să-mi vindec rana Fugarului este ceea ce mă presează acum și cred că și asta-mi doresc cu adevărat. Știu că pe spatele unei mari suferințe se naște o mare fericire și cred că este timpul să vindec această rană.

Îmi doresc cu adevărat să mă susțin, eu pe mine însămi. Să las critica și comparațiile deoparte. Îmi doresc cu adevărat să mă accept așa cum sunt, în acest moment. Că doar acum pot fi și trăi, nu în amintirile trecute sau proiecțiile viitoare.

Îmi doresc cu adevărat să fiu blândă, să eman bucurie, să radiez iubire, să manifest respect pentru timpul pe acest pământ și corpul pe care-l am.

Minfulness

Să mă ancorez în prezent și să încetinesc goana după viitor, unde-mi imaginez eu că lucrurile vor fi perfecte. Dacă nu reușesc să văd nuanțele de roz din viața mea acum, dacă nu manifest gratitudine față de prezent, cum aș putea să o fac în viitor?

Umbra viciilor mele îmi oglindesc desele plecări din prezent. Scărpinatul, rosul unghiilor, ori dorința de a fuma (ca să mă calmez) ascund în spatele lor suferințe pe care încă nu le-am deslușit ca să le pot vindeca.

Deci îmi doresc cu adevărat să fiu recunoscătoare pentru ACUM, așa cum percep eu momentul prezent, cu mintea mea de acum.

Știu că o vreme îmi doream să fiu fericită, dar mi-am dat seama că fericirea este un cuvânt atât de abstract, de vast și de ambiguu și de multe ori îmi găseam fericirea în experiențe costisitoare sau în realizări profesionale.

Să ascult. Să pot să ascult fără să întrerup. Îmi doresc cu adevărat să pot asculta fără ca mintea să mi-o ia razna pe câmpii. Îmi doresc cu adevărat să fiu prezentă, iar și iar, chiar dacă mă repet.

Îmi doresc cu adevărat să fac pauze pe parcursul unei zile și să respir conștient. Îmi doresc cu adevărat să fiu mindful.

Wellbeing

Îmi doresc cu adevărat să am un corp tot mai sănătos, o minte tot mai limpede, un suflet tot mai blând și o inimă tot mai mare.

Să practic yoga și să fiu o persoană activă și asta îmi doresc cu adevărat.

Așa că îmi doresc cu adevărat să duc o viață minimalistă.

Cu adevărat îmi doresc să-mi planific timpul mai bine și să visez cu ochii deschiși din ce în ce mai rar.

Doresc cu adevărat să devin o persoană matinală și știu că aici disciplina, planificarea și răbdarea vor lucra normă întreagă pentru a mă susține.

Îmi doresc cu adevărat să învăț limba franceză și limba germană și ce ezitare am avut când am scris asta. Oare de ce?

Îmi doresc cu adevărat să-mi (re)amintesc că existența mea contează, pentru mine, iar asta este de ajuns.

Iar acum să mă uit la ce-mi doream la final de 2017. Pe scurt, îmi doresc cu adevărat să fiu MINDFUL.

Să duc o viață în care să nu mai fug de mine și de ceea ce simt, o viață în care eu sunt completă așa cum sunt, o viață în care aprecierile sau deprecierile oamenilor nu mă ridică sau mă pun la pământ, o viață în care îmi cunosc și-mi recunosc valoarea.

Să îmi amintesc totuși că-mi doresc cu adevărat să mint cât mai rar sau niciodată, așa cum îmi doresc ca rușinea și vinovăția să nu-mi mai treacă pragul casei mele emoționale.

Și nu întâmplător nu am scris ceea ce-mi doresc eu cu adevărat legat de relațiile cu ai mei sau cu lumea întreagă, ci pentru că simt, că, dacă ajung să fiu mindful și să manifest ceea ce-mi doresc cu adevărat, totul va înflori în jurul meu.

Iar ca asta să se întâmple trebuie să pornesc cu începutul, relația cu mine. A venit iar momentul să o iau de la zero. A venit momentul să-mi trăiesc viața cu sens, așa cum mi-am luat angajamentul când am creat Pagina de 10.

 

 

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.