No comments
16th September 2018
Share:
Cartea care mă inspiră
Cartea care mă inspiră mă ajută să mă transform.

Cine m-a învățat să fac ordine în casă?

”Îmi place să locuiesc într-o casă în care este ordine?”

Ohh daaaa!

”Știu să fac ordine?”

Oarecum.

”Fac ordine cu plăcere?”

Nu! Mi se pare epuizant, pentru că este un proces interminabil, mai ales de când suntem trei.




Răspunsurile la a doua și a treia întrebare m-au intrigat multă vreme. Așa că am început să caut soluții pentru a-mi schimba perspectiva. Să privesc ordonarea lucrurilor din casă ca pe un proces plăcut, rapid și eficient, în loc de unul epuizant în care gândul că va fi dezordine până la finalul zilei îmi încrețea fruntea.

Așa mi-am propus să citesc cartea Magia Ordinii scrisă de o autoare japoneză, pe nume Marie Kondo. Cartea a apărut în viața mea de câțiva ani, dar pe vremea aceea nu eram mămică, lucram zi lumină și aveam menajeră. Deci nu am simțit nevoia să o citesc.

Însă în urmă cu opt luni, când ne-am mutat într-un alt apartament, cu alt tip de mobilă și fără menajeră, făcutul ordinii a pus stăpânire pe tot timpul meu.

Ajunsesem să mă plâng că ziua întreagă numai asta fac, ordine, iar în casă tot dezordine este.

Lucrurile nu-și găseau locul și simțeam că mă împiedic de ele la tot pasul.

Am lăsat totul baltă și m-am apucat de citit, adică de ascultat cartea. Am ascultat-o în engleză (The Life-Changing Magic of Tidying: A simple, Effective Way to Banish Clutter Forever), de pe audible.com în trei ceasuri.

A fost soluția PERFECTĂ pentru toată frustrarea care se adunase în mine. Așa că am început să aplic metoda propusă , pe scurt metoda KONMARI.

Regula cărții este: ”ARUNCĂ TOT CE NU-ȚI ADUCE BUCURIE”!

Am început cu șifonierul meu, apoi cel al fiicei mele, apoi încălțările și gențile mele, apoi prosoapele, lenjeriile de pat, fețele de mese, pături, pilote și perne.

Am trecut la cărți, documente, facturi și suveniruri. Pozele încă așteaptă într-o cutie să fie sortate, la fel și felicitările (pe care autoarea propune să le aruncăm, că și-au atins scopul o dată citite). Mai avem și o cutie cu cabluri și încărcătoare care sigur ar trebui să fie pe jumate.

Bucătăria a urmat și ea: pahare, farfurii, ustensile, aparatură, sacoșe și condimente.

Iar în final a fost șifonierul lui, din care a scos 20 de saci de 50 de litri plini cu haine de care nu mai avea nevoie sau pe care nu mai intenționa să le poarte. A umplut portbagajul mașinii și a plecat cu ele la centrul de reciclat haine.

Tot procesul a durat câteva săptămâni, iar acum am în șifonier doar haine care-mi plac și care mi se potrivesc (inspirată de youtubărița: Justine Leconte), ușor de văzut, care stau în picioare, pentru că sunt împachetate pe verticală.

Ce m-a învățat metoda KonMari?

  1. să aranjez hainele pe umeraș, de la stânga (cele lungi și grele) spre dreapta (cele scurte cu țesătură ușoară)
  2. să scap de umerașe
  3. să împachetez hainele pe verticală, inclusiv șosete
  4. să împachetez șosete fără să le stric elasticul
  5. să privesc toate bunurile din casă cu alți ochi
  6. să mulțumesc lucrurilor pe care le arunc, înainte de a le duce la centrul de reciclare
  7. să păstrez în casă doar ceea ce ne aduce bucurie (și uite așa am aruncat o lampă pe care soțul meu o găsea tare urâtă)
  8. să fac ordine repede și nu pe bucățele (dar de aici am mai primit și ajutorul Melissei Maker- Clean my Space)
  9. să scap de dezordine.

Ce revelații am avut după ce am citit cartea?

Mi-am dat seama că posed prea multe lucruri care nu-mi aduc bucurie, de la suveniruri, la cărți, la cosmetice și articole de îmbrăcăminte și încălțăminte.

  1. aveam foarte multe haine care nu-mi mai plăceau;
  2. aveam foarte multe culori care nu-mi aduceau bucurie;
  3. aveam foarte multe mărimi de haine care nu mi se mai potriveau;
  4. aveam multe haine pentru ocazii speciale, purtate o singură dată;
  5. aveam foarte multe perechi de pantofi scumpi și incomozi;
  6. aveam foarte multe accesorii și genți;
  7. aveam prea multe eșarfe;
  8. aveam 19 sutiene, iar eu purtam doar 3;
  9. aveam foarte multe perechi de șosete;
  10. aveam foarte multe perechi de dresuri;
  11. aveam foarte multe cosmetice și produse pentru păr;
  12. Isabella avea haine ale cărei culori nu-mi aduceau bucurie;
  13. aveam foarte multe haine de casă;
  14. aveam prea multe articole de îmbrăcăminte sport;
  15. nu aveam haine multe care să mă bucure și în care să mă simt bine.



”Îmi place să locuiesc într-o casă în care este ordine?”

Ohh daaaa!

”Știu să fac ordine?”

Ohh daaaa!

”Fac ordine cu plăcere?”

Ohh daaa!

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.