8 comments
29th September 2018
Share:
Nu-mi mai atinge sau pupa copilul, TE ROG!
Nu-mi mai atinge sau pupa copilul, TE ROG!

De ce nu le place mamelor să le fie atinși și pupați copiii?

Dacă vedeți o mamă cu ochii bulbucați în timp ce-i atingeți și pupați copilul, să știți că tot ce vrea ea să spună este: NU-MI MAI ATINGE/PUPA COPILUL, te rog! În spatele feței disperate ale mamei sunt multe argumente, de care lumea habar nu are.

Eram în supermarket, cu soț și copil (4 luni). De data asta cea mică în căruț, în grija tatălui. La raionul de pâine, șoc și groază! O bunică, și nu era din neamul nostru, o smotocea pe fiică mea de nu se mai putea. Grăbesc pasul și ajung la fața locului exact când femeia și al ei nepoțel își reluau cumpărăturile.

-Ai lăsat-o să o atingă pe Isabella?
-Da! răspunde el mirat de scânteile ce-mi ieșeau din ochi. Doar piciorușele, zice el duios încercând să mă îndulcească.
-Isabella își bagă picioarele în gură! Tu ai permite cuiva străin să te atingă?
-Păi nu, dar ea este bebeluș. Asta fac oamenii cu bebelușii!
Mi-am dat ochii peste cap în semn de protest și n-am mai zis nimic.

Îmi bate inima de parcă am urcat în fugă cinci etaje când îmi amintesc. Eu o port pe Isabella desculță și mă apucă spumele când lumea îi pupă tălpile sau mâinile!

Nu-s disperată să o șterg după fiecare pupătură, dar pur și simplu nu-mi place idea ca saliva unui adult, necunoscut sau nu, să intre în contact cu pielea copilei mele proaspăt venită pe lume!

Chiar și cu unii prieteni am o problemă când îmi pupă copilul. Pe mine nu mă îmbrățișezi, nu mă pupi când mă vezi, dar pe fiică mea da?! Păi de ce? N-ar trebui să ai o relație de genul asta cu mine în primă fază? Mă rog, oi fi eu mai de modă veche!

Câteva seri în urmă veneam tot de la cumpărături și o vecină mi-a cerut voie să-mi vadă copilul. Am întrebat-o cum o cheamă, apoi am luat-o pe Isabella în brațe (din scaunul de mașină) și le-am făcut cunoștință. Asta după ce prima dată când a văzut-o s-a aplecat peste ea în căruț și cea mică a început să urle. Vizibil îngrijorată și afectată vecina ne adresează o cascadă de întrebări:

”Îmi vine să-ți mănânc bebelușul …. exclamă vecina.

”Iar mie îmi vine să …  mă cenzurez eu în gând.

”E cuminte? Vă chinuie? Plânge?”, continuă ea întinerind văzând cu ochii.

”Păi mai plânge”, cum altfel să-ți spună să păstrezi distanța, mi-am spus eu TOT ÎN GÂND!

Bebelușii sunt ființe umane, nu jucării. Ei au nevoie de respect, de spațiu și de conectare din partea adulților.

Când decidem să le invadăm spațiul să nu ne mire că o să le iasă ochii din cap cât cepele, că bărbia aia drăgălașă o să înceapă să le tremure, ochii li se vor umple de lacrimi iar țipetele vor ieși sub formă de protest.

Unul din motivul plânsului este lipsa conectării, lipsa relației dintre noi și bebeluș. Mai întâi să dedicăm timp cultivării acestei relații și apoi vom culege zâmbetele bebelușești. Ori să-l lăsăm pe părinte să ne invite în viața copilului, în loc să i-l pasăm atunci când plânge invocând motive enervante:

  • E morocănos?
  • E alintat?
  • E somnoros?
  • E obosit?
  • E timid?
  • E deocheat?
  • Îi e foame?
  • De ce plânge?

Cum ar fi ca părintele să aibă curajul și să spună că: ”Plânge din cauza ta, că te-ai năpustit asupra lui, că nu te cunoaște, că s-a speriat de tine, de fața ta, de entuziasmul tău, de vocea ta!”

Cum ai putea să gestionezi tu, iubitor de bebeluși, avalanșa asta de motive, pe care fiecare mămică le are pe vârful limbii? Sau preferi versiunea amabilă, în care ești mințit? Care ar suna cam așa: ”E obosită! Îi este foame! Trebuie să o schimb!”

Pot spune că am adorat perioada de aproape doi ani, în care fiica mea era purtată în wrap sau manduca. Lumea se uita, zâmbea, dar nu punea mâna. 

Eu știu că oamenii se nasc cu instinctul de a iubi bebelușii/copiii, dar fă-o domnule respectuos, de la distanță sau cu permisiunea părinților, ori a copilului.

PS: ce bine că Isabella a crescut acum și în loc să facă fețe greu de interpretat, spune direct:

Don`t touch me, please! Don`t kiss me! Give me a hug! Mă întreb cine-o fi învățat-o taman expresiile astea ;).

Foto: 123rf.com/alena ozerova

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.
  1. Reply

    ah, am si uitat perioada aia :).
    Cred ca inca mai avem ceva generatii care considera copiii “proprietate” sau “jucarie” si se oftica atunci cand nu face copchilul ala ce vor 😀

    1. Reply

      Mi se face pielea de găină când văd părinți care-și pun copiii să demonstreze ce au învățat sau să spună poezii la comandă, sau mai bine nu mai zic … pfiu!

    • Giorgiana
    • 2nd September 2017
    Reply

    Mda, total de acord cu tine. Multe intamplari am avut si probabil o sa mai am cu treaba asta. Mergeam pe strada cu fetita mea si tocmai ce o luasem din carut. La un moment dat simt ca taram ceva dupa mine. Cand ma intorc o bunicuta o tinea de mana, ca apoi cand m-am oprit sa inceapa sa ii pupe mana. Nu suport chestiile astea si eu sunt exagerata cand vine vorba de straini si mereu o spal sau o sterg cu servetele oriunde as fi. Pe langa asta cu pupatul mai sunt si sfaturile gratuite pe care nu le agreez. Oricum nu pot fi rautacioasa, nu imi sta in fire, dar stau si fierb ca sa fiu politicoasa. Noroc ca sotul e de acord, eu sunt politicoasa, dar el daca vede ca nu scapa o mai spune si direct.

    1. Reply

      Ce mă bucur că soțul tău te susține. Eu am noroc că a crescut fetița și spune ea ”niuuuu”.

    • Ligi
    • 2nd September 2017
    Reply

    Waaaa. Ce la fel gândim ;)). Exact aceeași părere am și eu.
    Merg la magazin și vin femei bătrâne (of course când ii la tata, ca ii foarte politicos cu femeilei în vârstă, altfel nu se întâmpla asta) și pun mâna pe mânuță fetiței and talk with funny, creepy voices 👀 which made her cry …
    She was teething! Bineînțeles ca bagă mâna în guriță. Noroc ca port cu mine șervețele de față și mâini all the time. Preach girl! Preach!

    1. Reply

      Cred că avem priviri de vulturi noi mamele. Că străinii prind curaj să se apropie de bebelușii noștri când sunt și tăticii prin zonă sau doar tăticii în zonă 😀 😀 😀

    • Paisz Dana
    • 30th August 2017
    Reply

    Sunt total de acord, nu suport când cineva vine la bebelușul meu și începe să-i pupe mâinile, piciorușele ….+ că-i vorbește foarte aproape, de fațuca lui …oameni buni îi puteți vorbi și de la depărtare….tare mult mi-aș dori să se înțeleagă acest lucru, dar oamenii nu vor zice decât ca sunt (suntem) niște mofturoase, că și ei au crescut copii și nu erau așa…😤

    1. Reply

      Da Dana! Eu am în mânecă un arsenal de eschivări de astfel de persoane, care sunt cu bune intenții, doar că nu coincid cu credințele mele/noastre :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.