No comments
26th October 2016
Share:
Oamenii au nevoie de oameni ca să fie oameni.
Oamenii au nevoie de oameni ca să fie oameni.

Viața unui om care caută este incredibilă, prin urmare și viața mea este incredibilă!

Ia te uită ce scenariu:

Eram aseară pe telefon, pe Facebook, ascunsă de privirile Isabellei, care se juca împreună cu soțul meu. Eram pe pagina ”Bugetarii veseli”, deși nu-s bugetară, însă o admir pe Alina Kibbel, mămică de fată, și proiectul ei minunat. De Alina am aflat într-o discuție cu Lucian Mândruță, tătic, la un eveniment, prin 2014, la Impact Hub, unde mă dusesem să o ascult pe Alina Kasprovski.
Aici, pe Bugetarii Veseli, printre altele, deschid un link, publicat de prin vară, despre alfabetizarea emoțională a copiilor, scris de psihologul Otilia Mantelers, mamă a trei copii, de care am aflat, tot în 2014, de la o prietenă, mămică și ea, Alina Kasprovski, cea care printre multe altele organizează Swimathon-ul. Unde mai pui că de Alina aflasem de la un alt gălățean, Cristi Marian Ochiu (cred că pe cale de a deveni și tătic ;)), cel care printr-un efort uriaș a reușit să pună bazele Fundației Comunitare Galați, organizatorii Semi-maratonului de la Galați.

REVENIND LA OTILIA MANTELERS

Mă preocupă subiectul explicat de Otilia (pe care nu o cunosc încă personal), pentru că mediul în care am copilărit m-au cam scos analfabetă la acest subiect, că eram împinsă să învăț pentru Premiul I cu coroniță. Și poate pe atunci mi s-a spus ce să învăț, și eram o rușine pentru părinți dacă nu o făceam, și emisfera mea stângă, de frică și rușine, rodea cartea de mamă mamă.
De un deceniu încoace însă, când am auzit eu că avem și o emisferă dreaptă, învăț doar despre ce simt că mă ajută să mă cunosc mai bine, să mă înțeleg și să mă iubesc mai mult. Practic, am început cultivarea emisferei drepte … care era stearpă precum Deșertul Sahara. Un interviu pe tema emisferei drepte, cu dr. Florin Colceag luat de Izabela Pănescu (pe care am cunoscut-o personal la un ”Ce spun eu ce auzi tu” mulțumită lui Gaspar Gyorgy), de care nu auzisem până săptămâna asta, poți urmări aici un video trimis de o altă prietenă, Mihaela Munteanu (fostă colegă de facultate), care nu e mamă (încă ;)).
Și chiar dacă am început să plantez în Sahara, de la premise eronate, din pur egoism, acum, după ce Sahara a rodit, o fac pentru că am înțeles că nu pot iubi pe nimeni, nici chiar micuța mea copilă, mai mult decât mă iubesc pe mine.
Apoi, îmi apare o altă notificare de la Facebook. De data asta postase Gaspar Gyorgy, psiholog, tătic într-o bună zi. Zicea de el mai sus însă l-am cunoscut tot mulțumită prietenei mele Alina Kasprovski, și-l citesc și citez de atunci (parcă și aud vocea Alinei…”auzi…știi cu cine trebuie să te cunoști tu…cu cutare, aaa și cu cutare și cutărică”).
Cum ziceam, intru să văd, subiectul era despre ”iertare”, ce mai …pansament pe rană, așa că las un comentariu. Îmi răspunde Gaspar, iar câteva minute mă conectez, tot pe Facebook, cu Zenobia, tot psiholog și ea, care-mi trimite, pe Facebook, două materiale video, despre ”iertare”. Pe unul am reușit deja să-l văd aseară și mi-a oferit deja noi perspective pentru rezolvarea unui conflict mai vechi, despre care am scris aici.

Și nu…nu, nu…postarea asta nu e plătită de Facebook ca să le fac reclamă, sau de unul din cei menționați. Este în semn de recunoștință (că tot au avut Bugetarii Veseli campanie pe această temă) pentru mine și o parte din oamenii pe care-i cunosc sau pe care nu-i cunosc, oameni din experiența cărora mă inspir pentru a avea soluții raționale when the shit hits the fan, pentru că inevitabil the shit hits my fan too (în traducere blândă ”rahatul lovește ventilatorul”, ventilator care se învârte în momentul impactului, fix deasupra capului meu).

Până să mă culc, asta pe la miezul nopții, am mai vorbit cu Anca (mămică și ea) în căutarea de soluții pentru îndulcirea relațiilor cu cei dragi atunci când suntem private de somn, iar oboseala ne face cârcotașe, iar aici a fost adus în discuție de amândouă un articol primit de la o altă prietenă, Bianca Albu, despre vindecarea rănii materne, despre care mi-am făcut curaj să scriu în varianta proprie aici, un articol intens, care mie mi-a oferit claritate legat de câteva aspecte în relația pe care o am cu mama (articolul trimis de Bianca, în română aici). Dorința de vindecare și de integrare a trecutului în viața mea a fost un drum tare anevoios.

Și apoi am planificat și cu Miruna Ioani un prânz pentru a doua zi, ca ai noștri prunci, cam de aceeași vârstă, să mănânce împreună. Sau să se joace cu mâncarea…vedeți voi…abia descoperă minunile gastronomiei…și de unde să înceapă și ei … de la fierturi/aburituri, fără sare și piper…așa că măcar distracție la masă să fie…că gustul l-or descoperi ei mai târziu.
Și s-a aprins iar notificarea din Facebook, și erau mămicile strânse de Andreea Dascălu într-un grup, care au născut folosind metoda Hypnobirthing … și am pus și cu ele țara la cale…să ne vedem săptămâna asta, să ne mai dezmorțim limbile.
Și apoi și whats upp-ul se înroșește și era Cris, mămică și ea, care m-a întrebat de o pernă de alăptare…și pot continua…să încep să-i număr pe cei care mi-au impactat mie viața ieri, cu ecouri azi și-n viitor.

Iar ei, sunt câțiva oameni, doar câțiva dintre cei cu care am interacționat într-o singură zi. Cu unii nici nu m-am văzut vreodată, cu alții poate o dată, sau de două ori, însă ei sunt oameni care mă ajută pe mine să fiu om.

Și uite așa, simt eu nevoia de a mulțumi oamenilor că-s oameni și că mă ajută și pe mine să fiu eu, femeie, soție, mamă, soră, prietenă, fiică…

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.