10 comments
1st September 2018
Share:
De ce se despart cuplurile?
De ce ajung cuplurile atât de des la despărţire?

De ce se despart bărbații de femei?

Nu am stat să mă gândesc prea mult la răspunsul întrebării ”de ce se despart bărbații de femei”, pentru că am fost prea ocupată să fiu eu cea care se desparte de bărbați, pentru a evita suferința neplanificată. Asta până într-o zi …

Îmi amintesc și acum o seară de vineri, pe cea din 28 martie 2008. Abia venisem de la birou. Mi-am tras șorțul peste costumul de corporatistă și am pus de-o ciorbă rădăuțeană, deși-s gălățeancă.

Nici nu apuc bine să aprind aragazul că vorbele lui mă forțează să-mi reconfigurez traseul.

”We need to talk”, îmi zice el cu vocea aproape stinsă din pragul ușii de la bucătărie, în timp ce privirea-i nesigură o pornește rătăcind spre canapeaua din living.

Mi-am scos șorțul și am revenit la statutul de divă. Cu un zâmbet forțat m-am așezat lângă el pe canapeaua care nu mai era deloc comodă. Nici prin cap nu-mi trecea ce avea să-mi spună, dar vorbele ”trebuie să vorbim” declanșau în mine o anxietate teribilă. Fără alte pregătiri îmi spune:

”Nu mai putem fi împreună”. Cuvintele lui mi-au provocat sângerări în urechea internă, zâmbetul mi-a înghețat, iar picioarele au luat drumul spre frigider. Aveam nevoie de un pahar de vin.

…..

În gândul meu o serie de cuvinte fără perdea se perindau!  Mă voi rezuma doar la WTF?! De unde vine chestia asta? Relația duduie! Abia ne-am întors din concediu! Nu am văzut niciun semnal care să anunțe că am avea probleme! Nici măcar unul! Amigdala mea scana evenimentele din ultimele șase luni. Niciun moment de tensiune, nicio ceartă. Șase luni perfecte! Cât de oarbă să fi fost? Cât de îndrăgostită? Cu toate astea TAC.

Hooo! Stai un pic! Care-i motivul? Unul singur îmi trece prin cap așa că-l întreb:

”Ești homosexual?”

”Nu”, zice el păstrându-și calmul.

”Păi care-i motivul?”, întreb eu cu o urmă de relaxare, pentru că orice alt motiv părea rezolvabil.

”Nu te mai iubesc”, răspunde el într-o engleză al naibii de perfectă, în timp ce mă scălda cu o privire caldă și-mi mângâia cu blândețe mâna dreaptă.

…..

Apelez la rațiune, deși instinctul de Fugară îmi spunea s-o iau la galop și să trântesc ușa în urma mea. Rațiune, unde ești?! Tradu-mi ce văd? Văd că mă iubește și îmi spune că nu mă mai iubește. Deci nu-i ăsta motivul pentru care vrea să ne despărțim. În loc să-l confrunt și să cer alte explicații am decis să mai beau o gură de vin, ca să nu se vadă că înghit în sec în timp ce-mi vindea gogoși.

Trăgeam din țigară și îmi făceam bagajele în gând. Afară se întunecase deja. Brusc mă revolt și articulez ”eu nu plec nicăieri în toiul nopții, mâine dimineață mă mut la mine în apartament. Poți să mă duci tu, sau iau un taxi? ”

”Te duc eu. E ok să ne oprim mai întâi la service-ul auto ca să mă ajuți cu traducerea?” mă întreabă el de parcă și uitase despre ce vorbeam.

”Sigur” zic eu aproape mirată. Trăiam cea mai neobișnuită despărțire din viața mea. Mi se dădeau papucii și nici măcar nu făceam o scenă.


…..

Am împachetat tot. N-am lăsat în urmă nici măcar o agrafă de păr care să-i amintească de mine.

Nu am dormit toată noaptea. I-am auzit respirația liniștită. Nu pricepeam nimic. Cum poate să mă mintă pe față? Să-mi arate că mă iubește în timp ce-mi spune că nu mă mai iubește? Am decis să accept această minciună și să-mi văd de drum. N-ar fi fost prima dată când aș fi luat-o de la zero. Ba chiar eram expertă! Așa că am împachetat tot. Nu am lăsat în urmă nici măcar o agrafă de păr care să-i amintească de mine. De fapt nu vroiam să am vreun motiv să-l mai caut. Auzi tu! Să nu mă mai iubească! Ce-mi lipsește domle`? Că autonomă sunt. Îngrijită sunt. Auzi?! Știi ceva? Nici măcar nu contează! Neeeeext! Are balta pește, dar totuși ar fi păcat să ne despărțim că se apropie atât de mult de modelul bărbatului ideal pentru mine, înfricoșător de mult.


Am fumat multe țigări când am revenit în apartamentul meu de la Delfinului. Din bucătăria apartamentului de la etajul zece, închiriat de la vecinii bunicului meu de la țară, reconstruiam ultimele șase luni. Ce semnale au fost și nu le-am văzut? Că o femeie știe când relația nu merge! SIMTE! Așa preocupată de carieră să fi fost?

”Ce faci?” se aude vocea lui care mă salvează din oceanul întrebărilor fără răspuns.

”Îmi fac ordine-n gânduri” îi spun eu ferm.

”Aaaa, ok! Good night then!

”Have fun!” îi zâmbesc eu amar, în timp ce trăgeam cu urechea la zgomotele pe care le auzeam în fundalul telefonului; veneau din Pub-ul lui preferat.


Cum să reacționezi când el îți dă papucii
Ce putem face ca să evităm o despărțire de iubit?

A mai urmat o noapte de nesomn. Duminică spre prânz eram deja amorțită de atâta ridicat din umeri și sprâncene.

”Ce faci?” vin vorbele lui ca un masaj mult așteptat.

”Hmmm…”

”Ți-e foame?”

Mâncare?! Mamă, mamă, nu mai mâncasem de vineri de la prânz. ”Nu mi-e foame, dar acum că mi-ai amintit…”

”Păi hai să mergem să mâncăm împreună. Vrei să vin să te iau?”

”Ok, spun eu în drum spre duș”.

”Motivul ăsta, pe care mi l-ai îndesat pe gât, să știi că nu prea ține. Nu te întreb încă o dată care este, dar de iubit mă iubești. Și-n română și-n engleză. ”

”Nici eu nu știu exact”…

”Eu nici atât. Mai că aș merge la un specialist să-i cer părerea.”

”Găsește unul vorbitor de engleză și mergem împreună.”

WTF? Vrea să mergem la psiholog împreună? Uite trenul!

”Ok, zic eu!”


”Îl sperie ceea ce simte pentru tine. Vrea să o ia la fugă, dar  în același timp stă și luptă cu frica lui de a-și pierde libertatea, atât de puternice sunt sentimentele lui pentru tine”, îmi spune psihoterapeuta Mirela Zivari în română, când îmi luam la revedere.

”Dă-i ce ți-a cerut, timp”, a adăugat ea și a închis ușa în urma noastră, după o oră de discuţii.

Și i-am dat. Timp. Și deși mi-a oferit înapoi cheia de la apartament, n-am dat năvală imediat în casa lui. Am așteptat câteva zile să-mi ling rănile, că a fost chiar nasol când am despachetat. Apoi mi-am făcut curaj, am împachetat totul la loc, și l-am invitat să vină să mă ia.

Peste alte câteva zile mă prezenta prietenilor lui de pe meleagurile nemțești, iar 18 luni mai târziu mă cerea de soție. Și așa am ajuns ca azi, nouă ani mai târziu, să fim deja de mai bine de un an părinții Isabellei.

Concluzia mea este că bărbații se despart de femei de frică. Că este frica de a-și pierde libertatea sau oricare alta, frica este cea care-i motivează. Nu că ar fi diferit în cazul femeilor …

Și acum mă uimește reacția pe care am avut-o în seara aceea. Ne mințeam reciproc. El că nu mă mai iubește, iar eu că-s calmă, deși fierbeam ca o oală sub presiune, că-s moldoveancă frate și am învățat de mică să fiu aprigă la mânie ;).

Cred că evenimentul din acea seară și zilele următoare sunt primele momente de mindfulness pe care îmi amintesc să le fi trăit. 

Și ce paradă de valori morale am etalat în acel weekend. Echilibru, deși ambiția că pot trăi fără el m-a vizitat. Respect și înțelepciune, deși mi-a fost tare greu să accept dorința lui de despărțire. Și pentru prima dată nu m-a vizitat umilința, așa cum se întâmplase alte dăți, în schimb vizita tăriei, tăria că pot trece peste acest episod neplăcut de dureros a fost binevenită.

Foto credit aici & 123rf.com/iurii sokolov

 

 

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.
  1. Reply

    Si totul e bine cand se termina cu bine:)

    1. Reply

      nici prin cap nu-mi trecea atunci că vom deveni părinți 8 ani mai târziu 🙂

  2. Reply

    Am citit cu sufletul la gură. Toate avem poveștile noastre, dar cumva avem impresia că la alții iarba-i mai verde 🙂

    1. Reply

      :), când voi primi acceptul, dacă-l voi primi…mai zic 🙂

  3. Reply

    fatooooo!!!
    ce mi-e cu Cenușăreasa ce mi-e cu poveștile romantice de azi…

    1. Reply

      dacă ai ști cum ne-am cunoscut :))) Cenușăreasa e mic copil :))))

    • Ana
    • 5th May 2017
    Reply

    Nu știu ce putere ai avut, dar eu as fi făcut un mare scandal. Cred ca asta înseamnă sa fii civilizat 🤔

    1. Reply

      karma lui mi-a bruiat latura de scandalagioacă :))))

  4. Reply

    S-a terminat prea brusc povestea ta. :))

    1. Reply

      :))), daaaa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.