Două liniuțe roz
August 2015, căldură mare. Început de lună și un gând: ”Mie când trebuie să-mi vină”?
Mă uit în calendar și din calcule reiese că mi-a întârziat o săptămână. Hmm, un alt gând își face apariția: ”mie nu-mi întârzie niciodată menstruația”.
Era într-o sâmbătă dimineața când purtam acest dialog cu mine. Pe 8 august ca să fiu mai precisă. Derulez ultimele două, trei săptămâni în gând și constat lucruri neobișnuite:
– mâncasem pui la rotisor cu roșii zilnic, timp de o săptămână;
– stările mele emoționale cam săriseră calul;
– cupa sutienului se umpluse, mai să dea pe afară;
– participasem la o petrecere și m-am oferit șofer, pentru că nu am simțit nevoia să beau, nici măcar Prosecco (băutura mea preferată).
UPS!
Fără să zic nimic mă duc repede în baie. Primisem cadou cu un an în urmă un test de sarcină de la o prietenă. M-am hotărât să-l fac. Câteva secunde mai târziu văd două liniuțe roz. Citesc din nou instrucțiunile! Și ce să vezi? Eram însărcinată!!!
Însărcinată! Pentru prima dată, la un pic peste 36 de ani!
Frenezia gândurilor mi-a răpit liniștea!!!
Parcă o și aud pe mama: Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească! urmate de: ”Nu orice femeie e făcută să fie mamă”. Nu știu nici până azi ce-a vrut să zică mama. Pot să speculez:
- ”Mie mi-a fost greu cu copii, știu oameni fără copii a căror viață o invidiez”.
- ”Nu vei fi o mamă bună sau știu și femei care nu se potrivesc în rolul de mamă”.
Nu știu ce gândește mama, rar zice ce are pe suflet. Poate-mi scrii în comentarii mama, mai știi?!
Poate de asta mi-am dorit copii abia de pe la 30 de ani și un pic. Am tot așteptat momentul în care să fiu pregătită. Să fiu pregătită să-mi iubesc copiii, să le arăt asta și să nu le cer să mă iubească, ori să mă respecte.
Să fac eu în așa fel încât să le servesc ca exemplu. Că eu și soțul meu vom fi primii mentori ai copilului sau copiilor noștri. Multă vreme…nu aș fi fost în stare însă să îi învăț ce este respectul, pentru că eu una nu știam ce e. Acum pot!
Orice femeie poate învăța să fie mamă! Am debutat ca studentă și studiez Maternitatea. Când voi absolvi? Ce fel de studentă voi fi? Voi face specializări? Voi face poate și un doctorat?
Șase luni mai târziu, după ce am avut privilegiu să văd cele două liniuțe, am început să scriu pe acest blog. Viața mea s-a schimbat la 170 de grade. Nu s-a schimbat la 180 de grade pentru că locuiesc în același loc și port același nume … în rest … ce să zic ?! … scriu pe blog despre asta.
Cum voi reacționa când fiica mea mă va contesta ca mamă? Rămâne de văzut.
Poză galeria personală, 20 decembrie 2010 Mount Maunganui, The Wedding Dday
You Might Also Like
Iubirea de sine. Ce este și ce nu este iubirea de sine?
Ce este și ce nu este iubirea de sine? În timp ce călcam haine, am surprins pentru prima dată, pe fundalul chicotelilor fiicei mele, care gătea broccoli din plastilină cu tatăl ei, obiceiul pe care mi l-am format atunci când pregătesc ce-i de călcat. Împachetez mai întâi hainele ce nu necesită călcare și apoi sortez hainele […]
Energizare rapidă de dimineață
Declarația mea de autoestimare Eu sunt eu Eu sunt unică! Nu mai există nimeni pe lumea asta exact ca mine! Prin urmare, tot ceea ce eman îmi aparține în întregime. Posed tot ceea ce ține de mine: trupul meu și tot ceea ce acesta face; capul meu, cu toate gândurile și ideile ce-l vizitează; mintea mea și […]
Cele 5 măști pe care le creăm pentru a ne proteja de suferință
Cele 5 măști pe care le creăm pentru a ne proteja Cartea care mă inspiră M-am umplut iar de bube. Nu mă (mai) plâng, doar constat. Nici supărată nu (mai) sunt, deși tot nu înțeleg de unde vin și care-i mesajul lor. Când eram mică aveam blânde ori de câte ori mergeam la țară. Mi-au apărut […]
