No comments
10th January 2017
Share:

 La revedere 2016, bun venit 2017!

 
Citesc blogul Paginii de Psihologie, iar la începutul acestui an, la Rubrica Panel Online, tema propusă a fost ”Adio 2016! Salut 2017!”, unde invitați pe care îi admir și ale căror bloguri le citesc, au răspuns la câteva întrebări.
 
Pentru că de ceva vreme îmi planific nu doar anul, ci și ziua, voi răspunde aici, la început de 2017, pe rând, întrebărilor lansate de Pagina de Psihologie, pentru a-mi clarifica și pune ordine-n gânduri, după un 2016 trăit din scoarță în scoarță.

Vă invit și pe voi, alături de mine, să răspundeți la aceste întrebări, de preferință tot în scris: 

1.Ce lecție de viață ați descoperit/învățat în 2016? Și cum intenționați să le cultivați în noul an?

În 2016 am învățat trei lecții importante:
”până și prioritățile sunt subiective”. Am descoperit această lecție din momentul în care am devenit mamă, în aprilie 2016. Îmi propun ca prioritară să rămână educația fiicei mele, iar acest lucru este posibil doar dacă voi continua să investesc timp în propria mea educație, pentru că simt că am adunat foarte multe obiceiuri și prejudecăți, pe parcursul celor 37 de ani de existență, care îmi sabotează și îngreunează prezentul;
”emoțiile îmi dirijează ziua”. Asta este o altă descoperire pe care am aprofundat-o tot în 2016. Am debutat timid la capitolul acceptare a emoțiilor, la observarea lor, la numirea lor. Că-i frustrare, neputință, frică ori cine mai știe care alta, salut emoțiile din viața mea și nu le mai închid ușa în nas, oricât de nedorite ar fi ele;
– ”starea mea sufletească mi-e oglindită de ai mei”. Dacă fiica mea o face neintenționat, că are 8 luni numai, soțul meu mă oglindește intenționat, și ce duș rece … bleah, dar binevenit e de fiecare dată.  
 
2. Se spune că în fiecare an aducem restanțe și din anul trecut (nu putem atinge tot ce ne-am propus), cum gestionați aceste frustrări, dacă ele apar, sau mai bine spus, cum vă raportați față de aceste rezultate imperfecte?

– pe măsură ce 2016 se apropia de final am simțit că timpul a zburat și deși am muncit cât se poate de conștient tot anul, multe lucruri pe care credeam că le voi putea face în paralel cu activitatea de mamă nu s-au materializat. 
E adevărat că am adunat o doză de frustrare, iar singurul mod în care am putut să-i fac față a fost, ca după 8 luni de parenting NON STOP, să o chem pe mama, la început de 2017, pentru a putea să-mi planific noul an. 
Acum am o idee despre ce presupune meseria de mamă, că după 38 de săptămâni de maternitate și 41 de sarcină m-am mai prins de unele aspecte. 
Am realizat că mă ajută rutina, însă am nevoie să o adaptez periodic, deoarece Isabella crește și implicit programul ei se modifică, la fel ca și modul în care ne jucăm. 
Așadar lucrez la implementarea unor noi rutine sezoniere care să mă ajute să împletesc viața de mămică cu de cea de partener de viață, femeie și antreprenor.
 
3. Dalai Lama ne îndeamnă ca în fiecare an să ne propunem a vizita un loc nou, în care nu am mai fost, voi ce intenționați să vizitați anul acesta? 

– în primăvară ne planificăm să mergem în Altea-Benidorm (Spania), unde s-a născut soțul meu, și unde nici el nu a mai fost de vreo 25 de ani.
– un alt proiect călător, este să urmărim prima etapa din Turul Franței, care avea punctul de plecare din Duesseldorf (Germania) și apoi să plecăm în vacanță în Olanda și Franța, pentru a ne reconecta cu ceilalți membri ai familiei, care locuiesc în vestul Europei.
– și un vis care sper să devină realitate este să facem o vacanță, în Croația, alături de o prietenă veche. Cine știe, poate vizita familiei se prelungește cu vacanța în Croația :).
 
4. Tot Dalai Lama ne încurajează să învățăm în fiecare an ceva nou, ce planuri aveți în acest sens?

mi-ar plăcea să consum mai puțină planetă (să-mi micșorez amprenta), adică să învăț să prețuiesc resurse precum apa, electricitatea, gazul, motorina, chiar dacă îmi permit să plătesc pentru ele;


– mi-am propus să învăț să trăiesc mai minimalist sau minimalist, mai multă simplitate și mai multă prezență, asta după ce am văzut acest video cu care am rezonat:

– mi-ar plăcea să economisesc și să investesc și nu mă refer doar la aspectul financiar, ci și la cealaltă resursă, la TIMPUL meu;

– îmi mai doresc să aprofundez psihologia și sunt tentată să devin iar studentă sau masterandă;

– și limba germană îmi doresc să o readuc pe linia de plutire. Cred că nenumăratele cărți de povești ale fiicei mele vor fi un punct de plecare;


– și mi-ar plăcea să învăț să calc apa (deși pot să înot, să fac pluta, nu știu să calc apa, iar asta cred că are de-a face cu o frică nerezolvată/nedepistată);

– era să uit că aș vrea să învăț să mă ”cert” fără să țip, adică să-mi șlefuiesc modul în care dau feedback; am văzut acest video care m-a inspirat enorm:


– mi-ar plăcea să nu mai fur … timpul … pe al meu și al celorlalți. Aș vrea să învăț să respect TIMPUL pe care-l am și nu doar timpul meu ci și pe al celorlalți –  cred că este o misiune dificilă;

– mi-ar plăcea să învăț să mă joc, dacă tot am învățat să râd în hohote în 2016, acum aș vrea să știu să mă joc cu fiica mea;

– mi-ar plăcea să excelez la a-i asculta pe cei care-mi vorbesc;


– mi-ar plăcea să învăț să-mi folosesc vocea și respirația;


– câteva rutine sănătoase ce țin de alimentație și sport (alături de Isabella) ar fi din nou binevenite. Da…chiar îmi doresc mult să (re)învăț să fac sport și să-mi tonific corpul;


să învăț să gândesc rațional mult mai des și să înlocuiesc cât mai multe gânduri iraționale cu altele, raționale.

 

5. Sunt voci din psihologie și promotori ai unui stil de viață sănătos care spun că ”rezoluțiile” ar putea fi mai degrabă o sursă suplimentară de stres. Voi ce ați observat din experiența personală.

– am fost în ambele tabere, cu și fără rezoluții; folosesc rezoluții de puțini timp și-mi place.
– fără rezoluții am fost în derivă, nu am realizat nimic demn de menționat, sau chiar dacă am făcut-o am uitat de ele; am fost într-o defensivă de a proteja ce am și simt că nu am crescut;
– rezoluțiile au apărut abia atunci când am început să mă cunosc pe mine, să-mi descopăr pasiunile și să știu ce îmbunătățiri doresc să aduc vieții mele, de aceea nu găsesc rezoluțiile că fiind o sursă de stres;
Uneori anumite rezoluții devin neinteresante și le înlocuiesc cu altele care devin mult mai atractive și interesante, iar asta cred că e o libertate pe care ne-o putem oferi.
”De ce să te ții agățat de ceva care nu-ți mai place?!” Eu una nu o mai fac.

Rezoluția de a renunța la prejudecăți, superstiții și generalizări grosolane e una la care am avut restanță în 2016, deci o trec și în 2017. Încă mai am superstiții, prejudecăți și apelez la generalizări mult prea des.


6. În 6 Ianuarie, site-ul nostru (Pagina de Psihologie) împlinește frumoasa vârstă de 6 ani, ce le urați cititorilor noștri care cred în #puterearelațiilor?

– orice relație în care suntem angajați, mai mult sau mai puțin funcțională este o lecție de viață. Iar când relațiile noastre sunt armonioase, plecând de la cea cu noi înșine, viața noastră va căpăta o altă vibrație, o energie care ne va bucura și îi va încălzi plăcut pe cei ce ne văd. Așa că: ”Armonie din belșug tuturor!”
 
 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.