No comments
13th January 2019
Share:
2019, anul primelor patru decenii de existență
2019, anul primelor patru decenii de existență, anul magiei, anul miracolelor.

 

La revedere 2018! Bun venit 2019!

La începutul anului 2017, Pagina de Psihologie, în cadrul Panelului Online a propus șase întrebări sub Titlul: ”Adio 2016! Salut 2017!”.

Mi-a făcut mare plăcere ca pe parcursul anului 2017 să recitesc și să reactualizez ce am scris atunci, așa că mi-am propus să răspund la întrebări și în anii ce urmează.

Încă nu pot descrie în cuvinte ce am simțit când am citit articolul la început de 2019. A fost un sentiment de bucurie să realizez că am lucrat la tot ce mi-am propus și unele chiar mi-au ieșit, iar la altele mi-s încă în cantonament.

Îmi păstrez recomandarea de anul trecut și vă învit și pe voi să răspundeți în scris la întrebări. Mai adaug două întrebări, că anul acesta Pagina de Psihologie împlinește 8 anișori, așa că ”La mulți ani inspirați!

Ce lecții de viață ați descoperit/învățat în 2018? Și cum intenționați să le cultivați în noul an?

Am aprofundat câteva lecții pe care credeam că le-am învățat deja, dar am descoperit și unele noi:

  1. Cea mai importantă lecție a fost să înțeleg, că de știut știam, că nu doar mintea influențează corpul ci și corpul influențează mintea. Deși a fost o lecție învățată spre final de 2018, mă bucur că am făcut-o;
  2. O altă lecție a fost că oamenii care nu-mi plac sunt fix ce-mi trebuie și trebuie să văd ce anume îmi displace de fapt la mine în relația cu ei;
  3. Ceva ce știam, dar nu aplicam conștient și zilnic, a fost importanța alegerii cuvintelor pe care le folosesc, măcar în cursul dimineții;
  4. O mare realizare a fost să descopăr că în spatele fiecărei dependențe se află un prieten prost (obicei învățat în trecut), care mi-a folosit atunci, pentru a mă ajuta să traversez o perioadă grea, dar de care pot să mă despart acum, că nu-mi mai folosește prietenia lui (alcool, cafea, dulciuri, nicotină, pâine);
  5. Mi-am dat seama că nu trăiam autentic și nu eram autentică, iar asta mă eroda pe interior, așa că am decis să spun ce am de spus, fără să mai înghit în sec;

Se spune că fiecare an aduce restanțe și din anul trecut (nu putem atinge tot ce ne-am propus). Cum gestionați aceste frustrări, dacă ele apar, sau mai bine spus, cum vă raportați față de aceste rezultate imperfecte?

Aleg să cred că fiecare moment pe care-l trăiesc este perfect. Nu cred în imperfecțiune. Cred că totul este perfect!

Dalai Lama ne îndeamnă ca în fiecare an să ne propunem a vizita un loc nou, în care nu am mai fost. Voi ce intenționați să vizitați anul acesta?

Dacă anul trecut ne-am propus să ne mutăm la sat, dar între timp am poposit într-un oraș în care mai locuisesm, anul 2019 tot aici ne va găsi.

În 2018 ne-a propus să ajungem în Corsica și s-a întâmplat. A fost o vacanță minunată.

N-am ajuns anul trecut în Alicante, dar ajungem în februarie 2019 pentru două săptămâni; ne ducem pentru o cură de soare.

În plus vom ajunge în Toscana, unde-mi voi sărbători trecerea în cel de-al patrulea deceniu de existență, în acest corp.

Tot Dalai Lama ne încurajează să învățăm în fiecare an ceva nou, ce planuri aveți în acest sens?

Cred că în momentul în care renunțăm la a mai învăța ceva nou, oricât de insignifiant ar fi, precum pregătirea unui fel nou de mâncare la masa de prânz, renunțăm la viață.

  • voi continua să-mi micșorez amprenta pe planetă, să consum mai puțină apă, electricitate, să produc deșeuri mai puține;
  • să trăiesc minimalist și să cumpăr numai lucruri care-mi aduc bucurie;
  • voi învăța să mă uit cu alți ochi în trecut și să-mi ofer o copilărie frumoasă;
  • voi continua să repar relația de cuplu;
  • voi reînvăța cum să am grijă de corpul meu și îmi voi trata toate dependențele (alcool, dulciuri, cafea, shopping, cumpărat de cărți și jucării, nicotină);
  • și mai vreau ceva, să pot numi și identifica toate emoțiile care îmi vizitează casa sufletului și a minții și să descopăr de unde vin;
  • să continui programul #iamenough (#îmisuntîndeajuns) pentru a-mi modifica circuitele ”defecte” din creier;
  • să scriu o carte: ”Cartea vieții mele, ce va urma”: Lifebook

Sunt voci din psihologie și promotori ai unui stil de viață sănătos care spun că ”rezoluțiile” ar putea fi mai degrabă o sursă suplimentară de stres. Voi ce ați observat din experiența personală?

Sunt de puțini ani în tabăra celor cu rezoluții și încă nu le găsesc nod în papură. Mie-mi folosește creionarea lor la început de an. Cum pot altfel cuantifica anul ce-a trecut, dacă nu știu de unde am plecat și încotro speram să ajung?

În 6 ianuarie, site-ul nostru (Pagina de Psihologie) împlinește frumoasa vârstă de 8 ani, ce le urați cititorilor noștri, care cred în #puterearelațiilor?

O lecție pe care am învățat-o este că ”cei care vin și pleacă din viața noastră sunt pentru a ”ne preda” o lecție importantă, pe care numai în prezența lor o putem învăța”

Belșug și armonie relațională pentru toată lumea, este urarea mea!

PS: Ca să fiu în ton cu anii pe care-i sărbătorește Pagina de Psihologie, aș mai întreba:

7. Care este cartea preferată pe care ai citit-o în 2018 și ce anume te-a impresionat?”

Relationship Breakthrough, scrisă de Cloe Mandanes, este cartea care mi-a salvat căsnicia. M-a impresionat perspectiva din care poate fi privită o căsnicie și anume de a-l pune pe celălalt partener pe primul loc.

8. Care este lucru pe care-l poți face zilnic, cu minim de efort și cu rezultate extraordinare pentru cei cu care interacționezi?

Eu am descoperit că pot să-i ascult, fără să-mi pregătesc un răspuns sau o întrebare, fără să mi-o ia mintea pe cărări și să mă gândesc la cai verzi pe pereți. SĂ ASCULT FĂRĂ SĂ ÎNTRERUP, ÎNTR-O STARE DE PREZENȚĂ LINIȘTITOARE.

Episodul 2: La revedere 2017! Bun venit 2018!

Episodul 1: La revedere 2016! Bun venit 2017!

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.