No comments
23rd September 2018
Share:
Cum este traficul în Düsseldorf?
Cum este traficul în Düsseldorf?

Cum este traficul în Düsseldorf?

Deși Düsseldorf este un oraș cu o populație de trei ori mai mică în comparație cu cea din București, cu toate astea este o metropolă, iar pe o rază de 500 de kilometri în jurul ei locuiește 31% din întreaga populație a Uniunii Europene. Deci traficul ar trebui să fie infernal? Right? Ei bine wrong!

Traficul mi se pare foarte lejer cu toate că multe lucruri se întâmplă în Düsseldorf. Multă lume face naveta și peste 180 de naționalități se perindă pe aici și asta pentru că există foarte multe moduri de a călători în oraș și în afara orașului.

Cum și cu ce poți călători în Düsseldorf?

  • Cu avionul (das Flugzeug) – Aeroportul (DUS), care în comparație cu Otopeniul este imens, deși traficul este numai de două ori mai mare aici, trebuie ținut cont că la mai puțin de 100 de kilometri de oraș mai sunt alte patru aeroporturi: Cologne (Köln-Bonn), Dortmund, Münster, Weeze;
  • Cu mașina (das Auto) – Traficul rutier (der Verkehr) – și aici sunt ambuteiaje (der Stau) la orele de vârf, însă aici nu se claxonează, un privilegiu pe care în București nu l-am avut; Plus că aici  se respectă culorile semaforului, inclusiv galbenul și regulile de circulație, cum ar fi o REGULĂ ESENȚIALĂ pentru un trafic fluid; REGULA FERMOARULUI – de aici am învățat-o, deci se aplică în continuare;

– Parcările (der Parkplatz)- în weekend sunt fără plată, dar în timpul săptămânii, până la ora 18:00 trebuie să plătești. Iar ca să ai un loc de parcare la botul calului, plătești un abonament lunar de 70 de euro pe lună și poți parca GRATUIT pe 10 străzi din apropierea casei; condiția este să ai abonamentul pe bordul mașinii;

– Autostrăzile (die Autobahn) – dimineața și seara sunt ambuteiaje, e regulă! În timpul concediilor sau a vacanțelor școlare sunt ambuteiaje! Însă când nu sunt nu ai limită de viteză și poți conduce cu cât de ține adrenalina sau portofelul; Nu exista taxe de drum, ca-n Franța, sau Vinietă, ca-n România;

– Benzile de circulație (die Fahrspur) – sunt bine marcate și ”largi” cât să încapi cu mașina, nu mai late, să te lăfăi, așa că dacă nu ești atent iei ori bordura ori oglinda altor participanți în trafic;

– Rutiera (die Ferkehrpolizei) – există un serviciu aici (Ordnungsamt) care verifică mașinile parcate, dacă au plătit parcarea și dacă au RCA, iar dacă una dintre ele nu-i plătită, găsești amenda în parbriz;

  • Cu tramvaiul (die Straßenbahn)- în stația de tramvai este afișaj cu ora la care sosește tramvaiul, cu stațiile ce urmează, iar peronul este jos, deci ca mămică care umblă cu copilul în căruț sau pe bicicletă este IDEAL;
  • Cu autobuzul (der StadtBus) – am văzut electrice, nu știu dacă toate sunt așa, dar nu fac gălăgie. Ce-i drept nu circul cu autobuzul, deloc;
  • Cu trenul (die Bahn) – poți călători cu trenul și prin oraș, un serviciu pe care nu-l folosesc;
  • Cu metroul (die U-Bahn) – acest oraș are metrou, dar cred că nu-i la fel de utilizat ca-n București, ba chiar știu localnici care consideră că metroul este un moft al municipalității și nu o necesitate; Mă abțin, nu-l folosesc;
  • Cu taxi (das Taxi)-  pornirea este 7,5 euro, deci o cursă scurtă cu taxiul este 10 euro, cel puțin, dar poți plăti cu cardul și primești chitanță;
  • Cu bicicleta (das Fahrrad) – nu-i ca-n Olanda, dar există piste pentru biciclete, locuri de parcare pentru biciclete și respect pentru bicicliști;
  • Ca pieton (der Fußgänger) – viața de pieton este de 1000 de ori mai faină ca-n București. Trotuarele sunt spațioase, curate și cu borduri joase pentru cărucior la trecerile pietonale; Mașinile opresc și te lasă să traversezi;
  • Or mai fi și alte metode de a călători în Düsseldorf, dar nu m-am lovit de ele, încă.

Traficul din Düsseldorf mi se pare mult mai prietenos, ofertant și lejer, față de cel din București. Nu este ideal nici aici, pentru că am văzut proteste ale bicicliștilor care se plângeau de poluare și din câte am auzit mașinile pe motorină vor fi interzise în metropolă.

Respectul participanților în trafic este atât de înrădăcinat în comportamentul lor, încât nu am văzut niciodată Poliția Rutieră în intersecții pentru a dirija traficul. Niciodată!

Așa cum nu am văzut nici intersecții blocate la orele de vârf. Aici nu se trece pe culoarea verde dacă riști să blochezi intersecția și nici nu se claxonează de frustrare, că stai minute în șir blocat pe loc.

Experiența mea de pieton nu este totuși ideală, că după ora 21:30, am văzut, de mai multe ori la locul de joacă al copiilor, familii întregi de șobolani care se perindă după bunătăți. Dar după ce am văzut poze, trimise de soțul meu, cu șobolani de dimensiunile unor pisici, care se plimbau prin fața teraselor din Malaezia, pentru resturi de mâncare, mi-am dat seama că putem viețui în armonie cu toții.

Episodul anterior din Viața de Emigrant. Episodul următor din Viața de Emigrant, va urma…

 

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.