No comments
5th April 2016
Share:
Săptămâna 39 de sarcină.
Preocupări de femeie gravidă în săptămâna 39.

Nașterea unui copil – un capitol infinit de povești, statistici și posibilități

Nașterea unui copil, până mai anul trecut prin primăvară, era o sumă de informații pe care acum, din fericire, le pot încadra la ”așa nu”.

Pe măsură ce am început să aprofundez subiectul, preocupată fiind de nașterea primului meu copil, am descoperit că tot ce știam, în cazul în care aș fi aplicat, ar fi fost chiar dăunător pentru minunata bebe care se dezvoltă în abdomenul meu cât și pentru mine și starea mea psihică și fizică de după naștere.

Ce convingeri aveam despre naștere mai exact? Cred că pot să spun că erau două mari și late, de care nu sunt foarte mândră acum însă nu mi-e rușine să le recunosc. Una era că voi naște prin cezariană, deoarece nu am tolerat niciodată durerea, iar cea de a doua era că alăptatul este primitiv și te lipsește de libertatea de a lăsa copilul în grija cuiva.

În cazul meu însă, nașterea prin cezariană la cerere s-a transformat ușor în naștere pe cale naturală cu peridurală, ca mai apoi să se contureze clar în naștere naturală fără administrare de medicamente împotriva durerii, iar alăptatul, mulțumită entuziasmului cu care a fost susținut de prietena mea Silvi, este singura opțiune rămasă-n joc.

Pe măsură ce am început să-mi fac lecțiile legate de naștere, și prin lecții mă refer în primă fază la a-mi rezolva problemele legate de frica de durerile nașterii am descoperit că nașterea este un capitol fascinant, vast și că-n România intervenția de cezariană este promovată masiv și îmbrățișată de multe viitoare mămici.

Trei autori de carte, medici la bază, aveau să-mi schimbe prejudecățile legate de naștere și alăptat, iar ei sunt: Marie Mongan, Michel Odent și Jack Newman.

Pe Marie Mongan am găsit-o pe rafturile unei săli de yoga prenatală. Cartea m-a cucerit ”cât ai spune pește” și am devorat-o ca cel mai flămând om de pe pământ.

Pe dr. Michel Odent l-am descoperit pe youtube când am decis să caut informații despre placentă praevia și placentă anterioară, deoarece fusesem diagnosticată în săptămâna 30 de sarcină și îndrumată către posibilitatea unei cezariene. Faptul că medicul mi-a prezentat cazul placentei praevia, deși eu aveam o placentă anterioară la mai puțin de 4 cm de col și nu mi-a menționat că placenta pe ultima parte a sarcinii se va ridica sau va stagna, suplimentat de faptul că trebuie să fie la peste 5 cm de col pentru naștere naturală a dus la renunțarea din partea mea a serviciilor dumneaei. Se recomandă cezariana fără drept de apel când placenta acoperă colul în întregime. Așa că am căutat un doctor care să aibă mai mult curaj și am găsit evident.

Descoperindu-l pe Michel Odent am aflat multe lucruri și despre alăptat și tot youtube-ul mi l-a scos în cale pe Jack Newman, care-i autorul unui ghid despre alăptare tradus și-n românește.

Pentru mine, lecturarea celor trei materiale a venit ca o încununare a celor deja știute deja despre creierul uman, care atestă că noi, oamenii avem un corp minunat, iar noi femeile suntem făcute pentru a naște natural și pentru a alăpta (doar 2% din femei nu pot alăpta: cele infestate cu HIV sau cele diagnosticate cu o formă de cancer).

Așa am descoperit că nașterea poate fi:

1. naturală (vaginală):

– spontană: travaliul este declanșat de hormonii lui bebe (cu sau fără ruperea membranelor)

– provocată: travaliul este provocat prin administrare de medicamente
– provocată prin ruperea artificială a membranelor de către cadrele medicale
– după o naștere prin cezariană
– cu administrare de calmante (anestezie peridurală)
– fără anestezie sau fără administrarea oricărui alt calmant

2. cezariană (prin intervenție chirurgicală):

– după declanșarea travaliului

– de urgență
– la cerere/programată (când travaliul nu s-a declanșat)

Evident că fiecare metodă de a da naștere unui copil prezintă avantaje și dezavantaje și depinde de fiecare viitoare mămică să cântărească, să analizeze recomandările medicilor și să le pună și sub semnul întrebării ca apoi să aleagă metoda care prezintă cele mai multe avantaje pentru bebe și pentru ea însăși.

Eu am ales, după ce m-am documentat, să nasc pe cale naturală fără anestezie folosind metoda hypnobirthing. În acel moment mi-am dat seama că trebuie să-mi vindec teama de durere care era atât de prezentă în mintea mea. Unde mai pui că multe experiențe ale persoanelor pe care le cunosc spuneau că durerea este foarte mare și că asta este, nu ai cum să o controlezi.

Pentru că știam că intesitatea durerii este și o chestiune de percepție individuală m-am întors la a studia creierul uman și cum poate el să mă ajute să nasc fără durere și am făcut un mic rezumat aici.

Așa că astăzi, ajunsă în săptămâna 39 și 5 zile, după o noapte cu valuri uterine de intensitate scăzută dar regulate, o să continui să mă relaxez pentru a fi senină și odihnită în întâmpinarea lui bebe.

Săptămâna 40 de sarcină și preocupările de declanșarea travaliului băteau la ușă.

Foto: 123rf.com/dmitriy shinorosov

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.