2 comments
8th September 2018
Share:
Povestea unei îmbrățișări matinale
Povestea unei îmbrățișări matinale

O îmbrățișare matinală

Buzele lui îi căutau gura, când ea rosti:

– Don`t kiss me, please.

Știa că se apropie de ora nouă și el era grăbit. Avea nevoie de o îmbrățișare, dar s-ar fi mirat dacă el ar fi rămas acasă, să stea de vorbă cu ea.

Ușa s-a închis în spatele lui, iar umerii ei, mult prea fragili pentru a mai susține capul plin de gânduri, s-au încovoiat. Epuizată de la primele ore ale dimineții, femeia a împins micul dejun la o parte și a lăsat vulnerabilitatea să se urce la masă.

Obrajii s-au aruncat în palme, iar mâinile s-au sprijinit în tăcere pe masa mult prea rece. Spatele s-a aplecat supus, iar părul i-a acoperit restul feții.

Lacrimile nu au întârziat să apară, iar suspinele au dat-o de gol. Plângea și nu-i mai era frică să plângă.


La câțiva metri distanță, în cealaltă cameră, fiica ei dansa.

– Look at me mami, se aude vocea ei bucuroasă. Ochii mamei erau însă bine ascunși și doar cu cei ai minții putea să vadă piruetele pe care micuța le executa de zor.

– Mami, look at me, se aude din nou, doar că mama avea de data asta ochi doar pentru sufletul ei istovit.

Dupa-dupa-dupa, se aud pașii mărunți și grăbiți în direcția mesei din bucătărie, care încetineau pe măsură ce se apropiau.

– Mami, what happend? exclamă vocea mirată a copilei.

– I am sad, răspunde mama, fără a se mai ascunde.

– Why mami?

– Because I miss my mom, my sister, Cris and Ile-Ile, Helen and Deea. I miss all my friends, suspină femeia în timp ce lacrimile i se rostogoleau cu viteză pe obraji.

– Ohhh, se aude vocea micuței, care se cocoță pe vârfurile degetelor de la picioare și se agăța de gâtul mamei.

– It`s ok mami! Give me a hug și numaidecât brațele iubitoare ale fetiței se întâlniră pe spatele mamei.


Și precum inima Annei s-a dezghețat atunci când Elsa a îmbrățișat-o, așa și povara dorului s-a ridicat de pe umerii mamei. Căldura copilei i-a dezmorțit oasele și i-a îndreptat spatele. Brațele i s-au învigorat, lacrimile i s-au uscat, iar picioarele au găsit forța de a se ridica de pe scaun.

Și cu fiica în brațe, într-o strânsă îmbrățișare, o porniră spre ringul de dans.

 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi.
    • Ramy
    • 14th September 2018
    Reply

    We miss you too

      • Ela
      • 15th September 2018
      Reply

      So sweet!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.