2 comments
26th January 2017
Share:
Când egoul nu are somn, cere de mâncare.
Când egoul nu are somn, cere de mâncare.

Când egoul n-are somn cere de mâncare

Sub o șapcă mov mă ascund în timpul orelor de spinning. Dau la pedale cu gândul la imaginea mea din oglindă. Imaginea aia în care nu am haine, tocuri sau machiaj.
– ”Interiorul contează, nu te mai holba la exterior!”, strigă vocea mea rațională, care-și primește imediat un șut în fund:
–  ”Mă lași cu textele astea?!”, urlă egoul meu, dându-și ochii peste cap.
 
Și uite așa îmi încep eu ziua. Pe fugă. Pentru că fug de mine și de ceea ce văd în oglindă.
 
Pentru că oricât de fericită mi-s — și sunt mii de motive ca să fiu fericită, iar de când sunt mămică s-au mai adăugat alte câteva mii de motive — aspectul fizic îmi pune bețe în roate.
 
Am sperat că kilogramele vor dispărea și că-mi voi intra în formă mult mai repede, mai ales că alăptez și ard zilnic 300-400 de calorii. Însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg de data asta.
 
Azi se împlinesc fix 41 de săptămâni din momentul nașterii Isabellei. Alte 41 de săptămâni am purtat-o în pântece.
 
Am ajuns în punctul în care frumusețea din interior este umbrită de cum mă văd la exterior, sau oare nu-i așa frumos în interior precum credeam?
 
Sutele de gânduri de nemulțumire care-mi decolează și aterizează zilnic în cap mă țin încruntată, într-o stare de alertă, de parcă mi-ar lipsi ceva esențial.
 
Și tot eu vin și-mi zic, ce-i drept cu vocea un pic sugrumată: 
 
– ”Păi bine măi soro, dar până acum nu ai făcut nimic pentru a-ți reintra în formă. Doar ce te-ai apucat. Răbdare! Că vor apărea și rezultatele!
 
– Ai născut un copil de 4200 de grame, care a ieșit din tine. E normal să te resimți în zona coapselor sau a articulațiilor. Văd că memoria pe termen scurt nu mai funcționează și te raportezi la anii perioada 2013-2015 când aveai pachețele pe abdomen, din alea muncite, nu de la mama natură. 
– Iar acum, asta faci, dai la pedale ca să-ți (re)intri în formă. Abia ai început! Așa că din nou răbdare că rezultatele se vor vedea și le vei simți! Ne-am înțeles soro? Că ai mai luat-o de la zero, nu-i prima dată! Așa că fuga la sport, numărat de calorii, disciplină, odihnă și lasă văicăritul! Și nici măcar nu e ca luatul de la zero, pentru că organismul, inclusiv mușchii au memorie, așa că-și vor aminti de plăcerea de după orele de spinning, totul este să te ții.

 

Mi-am propus 41 de săptămâni de antrenamente și disciplină alimentară. Hai că timpul oricum zboară! Că parcă acu` avusei orgasm și uite că deja mă strigă mama!”
Mi-ar plăcea să se auto-înțarce Isabella ca să pot lua suplimentele alimentare MSM de la Secom, că la câte vitamine a tras Isabella din mine mi-ar prinde și mie nițel ajutor. Unde mai pui că și articulațiile mele se resimt. Încă o port în brațe și are 10 kilograaaaame.
 
Dar după cum zice și medicul: ”Stai soro oleacă! Mergi mătăluță cu personalul nițel și după ce te-ai obișnuit ia suplimentul de viteză”.
 
Așa că după această porție de îmbărbătare, sus pe bicicletă, mulțumită ce-i drept inițiativei celor de la Secom România, care vor ca mămicile să fie și în formă, nu doar bine dispuse :D.
 
Aceste rânduri le-am scris în colaborare cu egoul, în căutarea echilibrului dintre interior și exterior, în procesul curățeniei lentilelor prin care mă evaluez.
 
PS: copiii altor mămici întreabă:
 
– Mami, tu de ce nu te machiezi?
– Mama, cine era tanti aia frumoasă?
 
PPS: Iar eu întreb: Cine ajunge la interior dacă nu-i interesat de exterior?
 

You Might Also Like

by
Gândul că educația primită de la părinți, în special de la mamă, impactează mai multe generații, pune o presiune puternică pe umerii fiecărui părinte, care nu trăiește o viață armonioasă. Cum părintele de același sex are rolul de a ne învăța să ne iubim, să iubim și să dăruim iubire, iar părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți, lucrurile par simple și firești, asta dacă părinții știu cum stau lucrurile cu iubirea. Pentru că autoarea acestui blog, Ela Schmitz, are încă restanțe la capitolul IUBIRE NECONDIȚIONATĂ și VIAȚĂ ARMONIOASĂ, ea s-a decis să pornească în căutarea acestora și să scrie pe blog, până când reușește să le integreze pe pilot automat în viața de zi cu zi. (2015-2019)
  1. Reply

    Meritele merg către colosala industrie textilă ;). Textila asta…ascunde niște lucruri pe care oglinda nu știe cum să o facă 🙂

  2. Reply

    ziceam că, dacă n-aș fi văzut poza cu burta, aș fi crezut că ai furat copilul de pe stradă. Te alinți, Irino :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.