Un proces incomod, care vine la braț cu maturizarea.
Un proces incomod, care vine la braț cu maturizarea
ÎNTREBAREA de la care a pornit totul.
Atașament față de trecut sau anxietate față de viitor?
Întrebarea asta m-a trecut printr-un proces tare incomod, proces care a venit la braț cu maturizarea mea ca femeie.
Dacă până pe la 36 de ani mi-am satisfăcut toate capriciile, în pragul vârstei de 39 de ani m-am trezit în fața unei garderobe care, spre uimirea mea, nu mă mai caracteriza.
Atunci când a trebuit să ating fiecare lucrușor din șifonier și să mă întreb dacă îmi aduce bucurie, am realizat că aveam umerașe întregi de haine, rafturi ticsite de pantofi, săculeți infiniți de brățări și brățărele, mărgele și mărgeluțe, care nu-mi aduceau nicio bucurie. De unele și uitasem și nu le mai purtasem de ani de zile.
ASUMAREA. De la revoltă la maturizare.
Să-mi asum că mă transformasem și că mă îndepărtam de o persoană care fusesem și nu mai eram a fost cel mai greu proces pe care l-am traversat. Să-mi asum că muncisem ani întregi pentru a-mi cumpăra haine și pantofi teribil de incomozi și scumpi care nu-mi aduceau nicio urmă de bucurie a fost o realizare greu de rumegat.
Să-mi asum că o pereche de balerini de 22 de euro îmi aduc o bucurie enormă în comparație cu pe pereche de pantofi de zece ori mai scumpi, care mă făceau să par cu 15 centimetri mai înaltă decât eram de fapt, a fost o lovitură sub centură.
Dar de la blamat și criticat am reușit să trec din nou, prin procesul de acceptare, că am fost cum a fost și că nu am niciun control asupra acelei persoane, iar acum sunt cine sunt și asta mi-s.
Să-mi asum că am 1.60 și nu 1.70 sau 1.75 și că sunt minionă, iar înălțimea nu mă face un om mai bun sau mai puțin bun a însemnat o întâlnire cu maturizarea.
Să-mi asum că hainele mulate, care acum ar pocni pe mine dacă o ridic pe fiică mea în brațe, nu mai fac parte din rutina mea zilnică, a durat o vreme.
Să renunț la atâtea lucruri pentru care muncisem atâția ani?! Pfiu! Asta a fost o lovitură!
ELIBERAREA
Însă am reușit! Am reușit SĂ ARUNC TOT CE NU-MI MAI ADUCEA BUCURIE!
Am reușit să dau drumul trecutului, fără să regret!
Am reușit să accept că azi, sunt un alt om!
You Might Also Like
Cine m-a învățat să fac ordine în casă? | Cartea care mă inspiră
Cine m-a învățat să fac ordine în casă? ”Îmi place să locuiesc într-o casă în care este ordine?” Ohh daaaa! ”Știu să fac ordine?” Oarecum. ”Fac ordine cu plăcere?” Nu! Mi se pare epuizant, pentru că este un proces interminabil, mai ales de când suntem trei. Răspunsurile la a doua și a treia întrebare m-au […]
Cum atingem perfecțiunea?
Cum atingem perfecțiunea? Sunt perfectă? Nu sunt perfectă! Sunt perfectă? Nu sunt perfectă! Mă simt de parcă aș avea în mână o margaretă căreia îi smulg petală după petală în timp ce stau cu sufletul la gură: ”Sunt perfectă!” Cum ia naștere perfecțiunea? În ultimii ani am ajuns să am o nouă credință. Am ajuns […]
Ce-ți poate spune o educatoare despre copil?
Ce-ți poate spune o educatoare despre copil? Când mama n-a mai putut face față comportamentului meu de adolescentă, m-a dus la o tanti să-mi ghicească în cafea. Îmi amintesc și acum mușamaua decolorată de pe masa pe care ne-a servit ceșcuțele cu cafea, așa cum îmi amintesc și predicțiile ei, care m-au bântuit multă vreme. […]
